Natura ne oferă mijloace de înfrumuseţare

de Profira Gagu, cosmetician-estetician, manager

 

 

Natura a ajutat întotdeauna pe om să-şi realizeze obiectivele şi dorinţele sale; ea a oferit oamenilor şi multiple mijloace de înfrumuseţare. Oamenii primitivi foloseau ca sulimanuri nu mai puţin de 17 vopsele diferite: albitele (var), negrul (cărbune de lemn, minerale de mangan), nuanţe de ocru de la galbenul cel mai deschis, până la portocaliu şi roşu.

Femeile din antichitate îşi colorau în roşu-corai vârful degetelor cu ajutorul sucului de „kufra”, care avea şi un parfum deosebit. Turcoaicele îşi vopseau părul în roşu cu acest produs, cunoscut şi sub numele de „henne”.

La fiecare popor, pe lângă influenţele din afară, se practicau procedee cosmetice devenite tradiţionale şi reţinute până în zilele noastre, bazate pe ceea ce natura pune la dispoziţia oamenilor.

Indienii Kamio, din America de Nord, intensificau culoarea neagră a părului, tratându-l cu o fiertură de smoală, obţinută din scoarţa arborelui moschito.

Egiptenii, începând cu frumoasa Cleopatra, au lăsat multiple procedee de înfrumuseţare. Ea folosea mâlul Nilului pentru a-şi încreţi părul. Din mâl şi urină îşi prepara o mască pentru utilizare cosmetică.

Pentru epilare se folosea piatra ponce, contra încărunţirii – sânge de viţel negru, pentru spălatul mâinilor foloseau un amestec de nisip, sodă şi leşie.

Grecoaicele îşi spălau părul cu must de mere.

La noi în ţară, sulemenitul (de la cuvântul turcesc sulumen), obicei vechi oriental, a fost introdus după anul 1820, odată cu o reformă radicală în îmbrăcămintea femeilor care adoptaseră portul european.

Folosirea acestor produse naturale, în modul arătat, reflectă desigur condiţiile social-economice din perioadele respective, accesul oamenilor la produsele cosmetice rafinate ale epocii lor. Aşadar, natura ne ajută să corectăm unele defecte cu care ne-am născut, iar moda este totdeauna şi expresia unei anumite stări de spirit.

Anunțuri

Codrul romanesc

de Ioana Maria Lupascu

 

Nu se face a judeca pãdurea dupã uscaturi. Fie verdele cât de verde şi brazii cât de falnici, tot se vor gãsi nişte uscãturi pe ici pe colo, care nu se încadreazã în ansamblu şi pentru cine nu vede bârna din ochiul sãu ci paiul din ochiul altuia, vor sari imediat în evidenţã.

Suntem din ce în ce mai blamaţi şi uneori pe bunã dreptate, dar asta şi datoritã faptului cã se vorbeşte numai despre uscãturile de printre noi, nu şi despre vasta pãdure verde care formeazã poporul român. Strãinãtatea s-a obişnuit sã ne categoriseascã în diverse moduri: popor violent, naţie de violatori şi rãufãcãtori…, dar asta judecând doar dupã infractorii noştri. Fiecare naţie îşi are poamele sale stricate. Spune cineva cã America este o ţarã de criminali, pornind de la exemplul lui Charles Manson şi a altor câţiva demenţi?, cã italienii sunt un popor mafiot, gândind la ceea ce se întâmplã în Napoli şi Sicilia?,cã bulgarii sunt o naţiune de hoţi de maşini?, cã francezii sunt o ţarã de bordeluri şi cocote? Ar fi absurd şi caraghios pentru cel care ar face o asemenea judecatã generalizatoare, ridicolã şi puerilă şi ar stârni de cealaltã parte o rafalã serioasã de riposte, pe deplin îndreptãţite.

Dar aceastã proastã uzanţã s-a instaurat în ce ne priveşte. Şi asta pentru cã multã vreme nimeni nu a ripiostat. Şi de fapt cine ar fi putut sã o facã mai bine decât noi înşine? Atât de mult timp ne-am lãsat loviţi fãrã sã spunem nimic, ceea ce a fãcut ca lucrurile sã ia amnploare şi greutatea acestei etichete sã cadã deopotrivã pe umerii celor din diaspora, dar şi a celor rãmaşi în ţarã. Dintotdeuna am fost un popor paşnic, nu am dorit sã cucerim alte teritorii, nu am atacat pe nimeni, nu ne-am impus cu forţa, nici mãcar verbal. Unii spun ca asta e rãu, eu nu cred asta… Dacã ar fi fost mai mulţi ca noi, lumea ar fi fost un loc mult mai bun şi mai frumos. Am ştiut însã de fiecare datã, în trecut, sã ne apãrãm. Am avut domnitori şi rãzboinici cu care am fi putut sã cucerim multe teritorii, dar ne-am mulţumit sã ne apãrãm ţara de cei care voiau sã ne cotropeascã. Sigur, trãdãtori au existat, de la Iuda încoace, trãdãtorul este elementul care nu poate lipsi din nici o ecuaţie. Încã de pe vremea “Mioriţei”, românul nu a cãutat slavã deşartã, a fost credincios, a trãit şi a  murit cu frica lui Dumnezeu. Iarãşi unii spun cã nu e bine. Cine are impresia cã unica viaţã este experienţa noastrã pe pãmânt şi cã dupã aceea nu mai existã nimic, are toate motivele sã creadã cã atitudinea paşnicã şi ortodoxã a românului este greşitã, cãci în aceastã lume perfidã şi agresivã, cum sã rezişti în acest fel? Am ştiut sã ne batem, în apãrare şi am fãcut-o atât de bine, încât adesea i-am speriat pe atacatori şi i-am pus pe fugã. ”Eu? Îmi apãr sãrãcia şi nevoile şi neamul…[…]/N-avem oşti darã iubirea de moşie e un zid / Care nu se–nfioreazã de-a ta faimã,Baiazid!” Ţara noastrã a avut şi are vârfurile sale multe, de asemenea a avut şi are o mare parte a populaţiei care ar face onoare oricãrei alte ţãri.

Dar cum lumea aceasta este bazatã şi construitã pe contradicţii, avem şi noi pãrţile noastre mai puţin bune. De ce am încetat sã ne apãrãm când suntem lezaţi, insultaţi şi judecaţi pe nedrept? Astãzi cel mai adesea luptele nu se mai duc cu puşca în mânã, dar cuvântul înlocuieşte armatele şi este o armã în sine, pentru cã şi media reprezintã o mare putere.

Aşa cum strãbunii nostri au apãrat pãmântul cu sângele lor, în faţa atacurilor murdare ar trebui şi noi astãzi sã nu stãm tãcuţi şi cu braţele încrucişate, mai ales cã într-adevãr avem ce apãra. Eminescu era deja atât de îndurerat încã de pe atunci, el care iubea atât de mult poporul sãu, istoria naţiei, limba şi patria sa. Cum s-ar simţi el acum când oricine îşi permite sã zicã ce vrea de ţara sa dragã şi aproape nimeni nu-i rãspunde. El, care încã de la 1880 îl invoca pe Ţepeş, probabil nici n-ar putea suporta durerea de a vedea cum  în toatã Europa ocupãm paginile ziarelor şi discursurile politiecinilor corupţi şi cu trecut dubios, dar arareori într-un fel care sã ne onoreze.E de vinã infractorul, e de vinã acuzatorul sau e de vinã absenteismul avocatului apãrãrii? Dar tot el spunea încã de pe atunci: ”Astãzi alţii sunt de vinã, domnii mei, nu este-aşa?

 

Cititi un nou articol Codrul romanesc pentru Romania in Contact la http://romaniaintheworld.wordpress.com/

Cele mai vechi:

Adaptarea la mediu http://romaniaintheworld.wordpress.com/

EXPORTUL DE VALORI http://atelier.liternet.ro/articol/8112/Ioana-Maria-Lupascu/Exportul-de-valori.html

Uneori e bine sa copiem http://agenda.liternet.ro/articol/9583/Ioana-Maria-Lupascu/Uneori-e-bine-sa-copiem.html

Romania noastra  http://www.observatorulph.ro/index.php?option=com_content&view=article&:editorial–romania-noastr&cat:editorial&Item

Intensitate si vointa …http://atelier.liternet.ro/articol/7934/Ioana-Maria-Lupascu/Intensitate-si-vointa.html

Sau www.romaniaintheworld.wordpress.com

Arhitectura urbana – o sansa… pierduta?

Nu ne mai pasă, se pare, de cele din jurul nostru, nici când vine vorba de o ditamai casa! Poate doar dacă suntem, proprietari… cu toate că am văzut numeroase situatii in care cei cu bani strică mai tot ce avem frumos in urbe, in loc să construiască asa cum cer normele urbane si ceel ale bunului simt.

La fel de grav este că, in continuare, locuiesc in Centrul vechi oameni care nu au respect pentru casele superbe din zonă, iar legea nu se aplică niciodată in cazul lor… cum, de altfel, nu se aplică nici in alte situatii, dar nu spun nimic nou… Si, repet, elementele atât de rafinate ale arhitecturii din alte secole riscă să rămână doar o amintire in imagini ca cea de aici…

Pelerinaj în Moldova prin Serviciul Maltez

Un grup de 22 de bătrâni din Chiscani, ortodocşi dar şi catolici, au beneficiat de o frumoasă călătorie oferită de Sucursala Serviciului de Ajutor Maltez.

pelerinaj-persoane

Câtiva bătrâni din Chiscani au beneficiat – prin intermediul Sucursalei Serviciului de Ajutor Maltez – de o adevărată vacantă in perioada de vară, petrecând aproape o săptămână in Moldova, la mănăstiri si nu numai. Unii dintre cei din grup sunt de credintă catolică, altii ortodocsi, fiecare s-a bucurat de intalniri duhovnicesti deosebite. Organizatorii au dorit sa aduca o stare de normalitate pentru cei 22 de beneficiari, cu vârste intre 60 si 82 de ani, unii bolnavi, altii singuri.

”Scopul acestui proiect a fost să le alinăm, dacă se poate, câteva zile din suferinţă, şi unde in alta parte, decât la cel puternic – Dumnezeu”, spune Steluta Lascu – membra a structurii organizatoare, ONG cu sediul in Germania.
”Am plecat la drum, bucurosi, curiosi si putin neincrezatori ca vom putea reusi. In prima zi am oprit la Mauzoleul Eroilor, la Odobesti, am trecut pe la Fericitul Ieremia, unde ne-am rugat alături de catolici. Am facut popas la Târgu Neamţ pentru a ne odihni. A doua zi am mers la mănăstirile de la Sihăstria, Neamţ, Agapia, Văratec unde ne-am rugat alături de credinciosii ortodocsi. Am poposit la Vatra Dornei, unde am băut apă minerală si am mâncat renumita brânză de Dorna. Ne-am odihnit, ne-am plimbat, seara am făcut o serata cu toti bătrânii, am cântat si am depanat amintiri de a răsunat Valea Dornei de cantecele si bucuria noastra. Cum tot ce incepe are si un sfarsit, ne-am pregătit de plecare, ne-am urcat in autocare si am purces la mers. Am mai facut un popas la Cacica, la Sanctuarul Bazilica, unde am participat la slujba catolică la icoana Maicii Domnului făcătoare de minuni. Pe drum am cântat si ne-am rugat la acelasi Dumnezeu, care ne-a unit făcind ca acest grup sa fie doar unul. Drumul a fost lung, obositor, dar bătrânii au rezistat eroic, as indrazni sa spun ca niste VULTURI. Povestea vulturului spune că vulturul la tinerete era puternic, si după ce puii lui si-au luat zborul si au plecat, vulturul imbatrânind si lasandu-l puterile, unde sa se ducă să ceară ajutor, caci era singur in munti, si atunci merge la DUMNEZEU. Si-I zice: Doamne, sint batrân si nu mai pot, ajută-mă. Dumnezeu ii spune să se ducă acasă si să reziste, să fie puternic. După ce a ajuns acasă, a stat si a analizat si s-a apucat sa-si smulga unghiile lungi, si-a smuls ciocul inconvoiat, si-a smuls penele batrane care il apasau. La toate acestea a rezistat asa cum a spus Dumnezeu, si astfel a devenit si puternic, reusind sa traiască multi ani. Ce m-a mai facut pe mine sa-i compar pe acesti bătrâni cu Vulturul a fost si faptul că la plecarea in pelerinaj bătrânii s-au lasat ajutati de noi, dar la intoarcere, cind la fel ne-am oferit să-i ajutam, o parte dintre ei ne-au refuzat, au spus <multumesc, dar acum suntem puternici>”, povesteste Marina Radu – loctiitoarea conducatorului Sucursalei.

Lucia Dumitru din Germania – braileanca plecata de cateva decenii in tara lui Goethe, este cea care face legatura intre organizatia mare si sucursala de la Chiscani si alte structuri din strainătate. Si tot domnia sa este persoana prin intermediul careia va prezint, la rându-mi, aceste stiri, ca sa fie drept exemplu si pentru alti crestini cu dragoste de semeni si de Dumnezeu.

Si trebuie să mai spunem că început de an şcolar echipa malteză de la Chiscani pregăteşte un alt proiect, destinat copiilor şi intitulat „Prea sărac pentru şcoală” prin care se oferă diverse ajutoare micuţilor.

Scolari la Penitenciarul Tichilesti

Noul an scolar s-a deschis si pentru tinerii care au – din motive care tin de greselile proprii de comportament – de ispăsit o pedeapsă de privare de libertate. Astfel, la Penitenciarul de Minori şi Tineri Tichileşti s-a petrecut acest eveniment in mod festiv, asa cum s-au intamplat lucrurile si in alte unitati de invatamant.

După cum precizează Ionel Dincă – purtătorul de cuvânt al institutiei, la cursurile şcolare s-au înscris 201 de persoane private de libertate, 58 în ciclul primar şi 95 în cel gimnazial, 16 învăţământ liceal – filiera tehnologica şi 32 in clasele X — XI la Şcoala de Arte şi Meserii. “Douăzeci de cadre didactice, angajate ale Inspectoratului Şcolar Judeţean Brăila, vor asigura instruirea şcolară a persoanelor private de libertate în acest nou an şcolar, la Şcoala de Arte şi Meserii Tichileşti, care funcţionează în cadrul unităţii de detenţie. Unitatea şcolara este parte componentă a învăţământului special pentru deficienţe moderate sau uşoare. Decanul de vârstă al elevilor este o persoană privată de libertate în vârstă de 21 de ani care s-a înscris la cursurile pentru clasa a I-a”, mai precizează Ionel Dincă.

Un număr de 11 săli de clasă sunt la dispozitia tinerilor elevi, ei studiind după curricula stabilită de Ministerul Educaţiei, ea fiind aceeaşi ca şi pentru învăţământul de masă.

In anul şcolar trecut, 162 persoane private de libertate s-au înscris la cursurile şcolare, 42 dintre acestea nepromovând aceste cursuri, fiind liberaţi sau transferaţi în alte unităţi penitenciare.

Instruirea şcolară a persoanelor private de libertate constituie o prioritate a instituţiei penitenciare, aceasta fiind obligatorie pentru minori şi persoanele analfabete şi reprezintă o şansă pentru reintegrarea socio-profesională în perioada postdetenţie.

Un nume celebru pentru Scoala nr. 24 – Gh. Naum

Deschiderea noului an scolar a reprezentat o dubla bucurie pentru elevii si cadrele didactice de la Scoala cu clasele I-VIII nr. 24, dar si pentru conducerea Inspectoratului Scolar Judetean Braila care a coordonat intregul esafodaj de actiuni menite sa micsoreze numarul de unitati din urbe care nu au un nume de personalitate. Motivul principal al acestei situatii este reprezentat de numirea scolii Gheorghe Naum, dupa pictorul si gravorul brailean supranumit “Naum Batranul” pentru a fi diferentiat de fiul cel mare Gheorghe Naum, si el un pictor important.

Festivitatea prin care s-a oficiat numirea scolii a avut loc chiar pe 14 septembrie, concomitent cu primul clopotel. Dupa cum reaminteste prof. Maria Magdalena Chirita – consilier de imagine al unitatii de invatamnt – la eveniment au fost prezenti prof. Viorel Mortu – inspectorul general al ISJ, primarul Aurel Gabriel Simionescu, Ionel Candea – directorul Muzeului Brailei, Valeriu Partene – lider Sindicatului Invatamant Braila “Gh. Corneliu Caranica”,inspetorii scolari Adrian Simion, Aurelia Stroe si parintele profesor Florin Grecu, Maria Stoica – sef sectie Arta a Muzeul Brailei, Georgeta Naum – nora pictorului Gheorghe Naum, directori de scoli din municipiu, cadre didactice, parinti, elevi.

inaugurare-scoala

“In cuvantul de deschidere, directorul Rodica Mocanu a argumentat alegerea numelui scolii ca o datorie fata de memoria marelui pictor brailean, d-nul Viorel Mortu a specificat ca atribuirea numelui scolii constituie o cinste pentru elevi si cadre didactice si a citit actul de numire. Dupa momentul de deschidere, a urmat dezvelirea bustului pictorului Gheorghe Naum, o slujba de sfintire si un moment artistic sustinut de elevii scolii. A fost deschisa Cartea de Onoare a Scolii cu clasele I – VIII “Gheorghe Naum” Braila”, rezuma Maria Chirita momentul festiv, deopotriva emotionant.

Cu siguranta, acum mai multi elevi si cadre didactice din scoala vor fi interesati sa mearga la Muzeu pentru a vedea cu proprii lor ochi lucrari ale pictorului, parte dintre ele expuse in galeria de la etajul unu al sediului muzeal brailean.

Reamintim cateva repere biografice despre artistul in cauza: s-a nascut in 1907; a studiat la liceul “Balcescu”; s-a lansat pe plan national dupa 1943. A trecut la cele vesnice in 1968.

De 14 ani, Liceul de Arta “Hariclea Darclee” desfasoara un concurs omonim, devenit national, de arte plastice la care sunt invitati sa se inscrie elevii din liceele de profil si nu numai.

Facultatea de Inginerie Brăila, premiata la Chisinău

Dupa cum ne anuntă conf. ec. dr. ing. Adrian Goanta – decanul Facultăţii de Inginerie Brăila (FIB), institutia a participat recent la Chisinau, la Salonul Internaţional de Carte, aflat la ediţia a 18-a. Evenimentul, organizat de Biblioteca Naţională a Moldovei, a avut printre participanti 200 de edituri din 14 ţări, cu 5.000 de titluri de carte.

Prezenta FIB s-a datorat lucrarii „Actionări hidraulice si pneumatice” realizată de prof. univ. dr. ing. Gavril Axinti – titularul disciplinei de Acţionări Hidraulice şi Pneumatice de la specializările tehnice ale FIB impreuna cu fiul sau – dr. ing. Adrian Sorin Axinti, ambii de la FIB, lucrare aparuta la Editura Tehnica Info de la Chisinau.

carte-expozitie

Iata cum caracterizează Adrian Goanta ampla cercetare a colegilor: „Lucrarea a impresionat juriul Salonului prin volumul uriaş de informaţii conţinute în cele trei volume totalizând peste 1200 de pagini. În consecinţă cartea a fost premiată de juriu, în unanimitate, cu premiul <Cartea tehnică a anului 2009>, obţinând diploma de merit. Lucrarea a fost editată în anii 2008 şi 2009, în trei volume, respectiv: Vol I – <Componente şi sisteme, funcţii şi caracteristici>, cu un total de 602 pagini, vol. II – <Dinamica Echipamentelor şi sistemelor>, cu 290 pagini şi vol III – <Baze de calcul, proiectare, exploatare, fiabilitate şi scheme de acţionare>, cu 328 pagini. Lucrarea este extrem de amplă şi foarte bine documentată si a rezultat ca urmare a experientei de peste patru decenii de activitate in numeroase laboratoare de cercetare sau de predare a disciplinei sus mentionate studentilor din profilul tehnic. Aceasta disciplină, Acţionări Hidraulice şi Pneumatice, a fost dezvoltată la Facultatea de Inginerie Brăila in ultimii cincisprezece ani, atat prin articole publicate in strainătate cât si prin cărti si indrumare de laborator, motiv pentru care felicit public pe cei doi autori pentru deosebitul rezultat al muncii lor şi le ureaz pe mai departe cât mai multe rezultate similare”.