Sărbătoarea toamnei la Şcoala “Eminescu”

Pentru cei care susţin ca Şcoala nu se mai ocupă de copii, şi că tinerii învaţă din ce în ce mai puţine lucruri utile în spaţiul instituţionalizat al educaţiei, exemplul de mai jos este un contraargument valabil şi demn de multiplicat de cât mai mulţi educatori. În special în clasele mici, copiii învaţă foarte multe noţiuni – de la cele artistice şi de comportament până la elemente de bază în domeniile de studiu. Problema (n. aut. Se subînţelege, sper, că excepţiile confirmă regula!) menţionată se naşte ca atare abia când copilul trece în adolescenţă; atunci Şcoala începe să-i solicite doar intelectul şi memoria – nici nu mai ştim exact în ce ordine – şi nu se mai ocupă aproape nimeni de educaţia pentru viaţă, pentru prezenţa tânărului în societate – cum să se comporte ca cetăţean, ca public, consumator, vecin etc. Rămâne ca toate aceste lucruri să fie remediate pe parcurs, atât de cei care realizează curricula, dar si cei care se ocupa de problema – la fel de acută – a manualelor…

În fine, am divagat un pic de la subiectul principal, dar cuvintele de mai devreme au derivat exact din vestea frumoasă pe care am primit-o de la Didina Coman – institutoare la Scoala cu clasele I-VIII “Mihai Eminescu”.

Deci, iata ce s-a întâmplat: a fost o serbare organizată de clasa a IV-a D, care a subliniat încheierea primei părţi a semestrului I. “Copiii au confecţionat mici figurine, păpuşele din bostani colorati, au recitat si au cântat, bucurându-se de o toamnă mândră şi bogată. Spaţiul a fost sala de clasă, ornată în specific românesc şi cu panouri lucrate de elevi: lucrări practice şi mici picturi. Şi cum să nu fie frumoasă toamna aceasta ruginie, când atâtea suflete minunate de copii i-au urat <Bine ai venit, toamnă!>”, povesteşte Didina Coman.

Le-au fost oaspeţi – primiţi cu mult drag – preşcolarii de la Grădiniţa 48 “Luceafărul” însoţiţi da educatoarea Maria Popa, dar şi micuţi de la Grădiniţa 37 “Dumbrava minunată”, sosiţi împreună cu educatoarele Cristina Gagu, Doina Jălăveanu, Alexandrina Nemţeanu, Gica Nazaru şi Constanţa Surdeanu.

Nu ne rămâne decât să-i felicităm pe fericiţii organizatori ;i participanţi la asemenea sărbători şi să sperăm că ele vor avea darul de a-I binedispune pe artişti şi pe cei din public, dar şi de a-i educa (n aut, Ştiţi de ce spun asta: sunt atât de mulţi adulţi care nu vin niciodată la festivaluri, la piesele de teatru , dar si mulţi tineri, de parcă nu ar fi pentru toată lumea acest gen de petrecere e timpului liber).

Reclame

Un grec, doi greci – proiect al Muzeului Brailei si Comunitatii Elene

Muzeul Brailei este gazda, sâmbătă, 31 octombrie, de la ora 11.30, a evenimentului prin care sunt prezentate rezultatele Programului cultural “Un Grec, Doi Greci, Trei Greci… Brăila. Reactivarea Memoriei Culturale A Oraşului Brăila. Cazul Comunităţii Greceşti”, derulat cu sprijinul Administraţiei Fondului Cultural Naţional. Partenerul Muzeului, institutie patronata de Consiliul Judetean Braila, este Comunitatea Greaca Braila. Evenimentul va avea loc la sediul Muzeului Brăilei, Piaţa Traian 3. Sunt aşteptaţi la eveniment: reprezentanţi ai administraţiei publice, membri ai corpului diplomatic, reprezentanţi ai comunităţilor elene din ţară şi ai altor comunităţi etnice, reprezentanţi ai unor instituţii de cultură, instituţii de învăţământ, asociaţii culturale, oameni de afaceri greci, membri ai Comunităţii Elene Brăila, jurnalişti, brăileni.

 Asa cum precizeaza Camelia Hristian – asistent proiect – in programul evenimentului figureaza  lansarea broşurii şi a volumului “Un Grec, Doi Greci, Trei Greci… ”, lansarea website-ului “Diversitate Culturală” http://diversitate-culturala-muzeulbrailei.ro/ şi a Hărţii Virtuale – “Elemente urbane, mărturii ale influenţei culturii elene în oraşul Brăila” http://diversitate-culturala-muzeulbrailei.ro/05-harta-virtuala/,  prezentarea filmelor: “I. Un Grec, Doi Greci, Trei Greci… Brăila. II. Amintiri… Amintiri…”, inaugurarea Centrului Diversităţii Culturale a Muzeului Brăilei.

sediu Muzeu AA, 030

Sponsor principal al Centrului Diversităţii Culturale: dl. Konstantinos Tsoukalidis (Grecia), Preşedinte al Camerei de Comerţ şi Industrie Eleno-Română. Alţi sponsori ai Centrului Diversităţii Culturale: dl. Athanassios Karafyllidis (Germania), Proprietarul Restaurantului “Stella di Mare bei Toni” din Berlin. Un alt sponsor al evenimentului este firma Matteo SRL Brăila.       

PREZENTARE  PROIECT

 Proiectul intră în sfera diversităţii culturale (spiritul şi tema cheie a proiectului), a iniţiativelor care pun în valoare patrimoniul cultural naţional mobil şi imobil (upgradarea repertoriului imagistic şi audio-vizual, realizarea de hărţi turistice tematice care marchează istoric şi cultural prezenţa acestor minorităţi – elemente de arhitectură civilă şi religioasă, descrieri de oameni şi case, edificii publice, viaţă privată, comerţ, artă, muzică etc), precum şi patrimoniul imaterial (patrimoniul cultural al minorităţii greceşti din Brăila, parte a patrimoniului naţional). Proiectul intră şi în sfera de activităţi muzeale – digitizarea patrimoniului, respectiv baza de date realizată prin intermediul proiectului.

Realitatea complexă a dezvoltării oraşului nu poate fi înţeleasă antropologic, cultural, istoric, arhitectural, fără stabilirea şi prezentarea raporturilor de coexistenţă a diferitelor culturi care au acţionat asupra acestuia. Muzeul Brăilei oferă un prim proiect din seria celor ce urmăresc valorificarea contribuţiei etniilor care au influenţat decisiv istoria culturală a oraşului, propunând cazul Comunităţii Elene. Obiectivul general al proiectului este reactivarea memoriei şi a mediului cultural-istoric al oraşului Brăila din perspectiva diversităţii etnice. Proiectul va da astfel posibilitatea culturii elene din oraşul Brăila să-şi capete expresia şi să-şi recâştige valoarea în spaţiul public.

Proiectul propune următoarele acţiuni: cercetare pentru realizarea unei baze de date cu un bogat conţinut textual, imagistic şi audio-video care să prezinte contribuţia culturală şi istorică a comunităţii greceşti la dezvoltarea oraşului Brăila – date istorice esenţializate, viaţă privată (familie, stiluri de viaţă, relaţii inter-personale, şcoală, meserii etc.), arhitectură civilă şi religioasă, legende şi realităţi urbane, descrieri şi funcţiuni de monument, personalităţi, realitatea contemporană; realizarea unei hărţi virtuale care propune elemente urbane cu mărturii ale prezenţei grecilor în oraş – marile edificii private greceşti, edificii industriale greceşti, sediile editorilor şi librarilor greci, case legate de viaţa lui Panait Istrati precum şi de viaţa lui Dumitru Panaitescu Perpessicius la Brăila, frumoasele clădiri de altădată admirate de Nicolae Iorga în drumul lui de la Gară până în Piaţa Sf. Arhangheli şi în port -, precum şi realizarea unui film documentar despre greci brăileni, memorii şi locuri comune ale comunităţii greceşti din Brăila.

Un Grec, Doi Greci, Trei Greci… Brăila. Un titlu sugestiv pentru că, decenii de-a rândul, grecii au fost acasă la Brăila. Au venit aici, au făcut comerţ, au prosperat, au clădit case, biserică, şcoli, mori, tipografii dar au şi trăit, au suferit, au iubit. Cât de mult s-au simţit ei aici acasă sau cât de mult au tânjit după pierduta patrida este dificil de spus. Un context istoric sau o alegere cu substrat financiar au determinat, în secolul al XIX-lea, zeci de familii să-şi construiască aici viaţa. Şi-au creat propria insulă într-o mare de alte naţii. A fost destul de simplu, pentru că aveau portul şi propriile vapoare care îi legau de Elada.  Dar vremurile s-au schimbat şi, precum alte insule greceşti astăzi puţin locuite şi „insula grecească” din portul Brăila a fost încet, încet părăsită pentru alte locuri mai prielnice pentru comerţ liber sau pentru libertate de exprimare. Mai târziu, evenimentele politice din Grecia, din deceniul V al secolului al XX-lea, au determinat alte familii de greci să se stabilească la Brăila. Indiferent care a fost motivul care i-a determinat să aleagă calea Brăilei sau să părăsească acest oraş, aceşti greci au fost, pentru perioade mai lungi sau mai scurte, brăileni, au contribuit la evoluţia oraşului, mărturiile trecerii lor fiind extrem de vizibile în centrul istoric al oraşului. Dar câţi dintre brăilenii de astăzi ştiu că, într-un trecut foarte apropiat, pe străzile oraşului se vorbea limba greacă ca la Pireu… Extrem de puţini.

Prin acest proiect am încercat să salvăm, atât cât mai este posibil, fragmente din memoria culturală a oraşului şi să aducem aceste informaţii în atenţia publică. Ne-am dorit să completăm cercetările istoricilor – cu privire la elementul elen de la Brăila, de-a lungul timpului -, cu mărturii ale grecilor care s-au născut sau au trăit o perioadă mai lungă sau mai scurtă de timp aici. Ca să cunoşti cu adevărat o comunitate umană, indiferent de etnie sau de convingeri, este important să vorbeşti cu oamenii şi să le asculţi poveştile de viaţă, să înţelegi ce şi cum au trăit, cum au gândit, cum au simţit, ce vise le-au animat destinele, ce tipare morale le-au coordonat acţiunile, cum au privit pe cei din jur şi cum s-au simţit influenţaţi de ceilalţi, cât de „diferiţi” au fost şi cum sunt, de fapt – pentru că la Brăila comunitatea grecească este o realitate chiar dacă nu mai are atât de mulţi membri, nu mai are nici forţa financiară şi nici strălucirea de altădată. Din păcate, nici Brăila nu mai este cea de altădată!  

„Îmi amintesc că pe strada… era o casă (prăvălie, restaurant, cafenea, şcoală…)  a unui grec…”,  „Îmi amintesc că în port era o agenţie de navigaţie a unui grec…”, „La Brăila în port venea prin anul… vaporul… dinspre Grecia şi era un căpitan grec care povestea că…”,  „Când bunicii au venit la Brăila…”,  „Tata citea un ziar grecesc cu numele…”, „Prima casă în care au locuit bunicii era pe strada…”, „Eram copil şi mă jucam cu alţi copii de greci un joc… regulile erau cam aşa… şi spuneam următoarele versuri în greceşte…”, „Mi-amintesc că am primit de la un grec…”, „La sărbători…”,  „La şcoala grecească era un profesor…”, „Bunica gătea un fel de mâncare… după o reţetă din insula… ”, „Mă duceam la frizeria unui grec şi-l auzeam adesea fluierând un cântec vechi grecesc… Versurile erau cam aşa…”, „Mama nu ne lăsa să…”, „Când am ajuns prima dată în Grecia, mi-amintesc…”, „Se dansa adesea în casa noastră un dans grecesc care…”. Astfel de informaţii sunt inedite, tocmai pentru că nu le putem găsi în cărţi şi arhive ci doar în minţile şi sufletele oamenilor. Iar oamenii sunt trecători şi odată cu ei se pierde şi ce-au trăit dacă nu aleg să împărtăşească experienţele lor colii de hârtie.

Rezultatele cercetărilor istorice şi o sinteză a răspunsurilor pe care le-am obţinut la o sumă de întrebări – structurate într-un interviu scris, foarte amplu şi pe alocuri incomod, pe care l-am trimis pretutindeni –, mărturiile de fapt ale unor greci brăileni care acum locuiesc în Brăila, Galaţi, Bucureşti, Craiova, Grecia, Germania, Franţa, Australia, Noua Zeelandă, SUA fac obiectul unor publicaţii tipărite, realizate în cadrul proiectului.

Interviurile scrise şi video complete, realizate în cadrul acestui program cultural, toate fotografiile – realizate după amintiri de familie, documente, obiecte – pe care aceste familii, cu generozitate, ne-au permis să le folosim pentru acest proiect – precum şi fotografii după documentele din arhiva Comunităţii Elene Brăila, copii după imagini din arhiva video a Comunităţii Elene Brăila, la care am adăugat fotografii şi imagini video din arhiva Muzeului Brăilei, publicaţiile tipărite realizate, precum şi cele două filme realizate în cadrul proiectului pot fi consultate de public în Sala Diversităţii Culturale a Muzeului Brăilei. Centrul va dezvolta, în timp, această bază de date despre grecii din Brăila dar va crea şi alte baze de date, cu mărturii şi material foto şi video, legate de celelalte etnii care au trăit şi influenţat istoria oraşului: ruşii lipoveni, evrei, armeni, bulgari, turci, rromi.

             Mulţumim tuturor celor care au înţeles importanţa acestui program cultural şi mai ales celor care au avut răbdarea şi bunăvoinţa să-şi deschidă sufletele şi să ne împărtăşească experienţe de viaţă, fericite sau mai puţin fericite: fam. Andreescu Jana (Galaţi), fam. Bartaloş Lidia (Brăila), fam. Băjenică Eli (Brăila), fam. Bonicioli Cleopatra (Brăila), fam. Caravia Haralambie (Bucureşti), fam. Cochino Vasile (Brăila), fam. Diamandi Maria (Brăila), fam. Dimofte Lidia Maria (Bucureşti), fam. Dumitriu Nicolae (Brăila), fam. Dumitru Aspasia (Brăila), fam. Exarhu Marius (Brăila)

, fam. Fotiadis Adriana (Wellington – Noua Zeelandă), fam. Ganea Maria (Brăila), fam. Guleamachis Adrian (Brăila), fam. Gavaz-Nicolae Florentina Octavia (Brăila), fam. Haraga Elefteria (Brăila), fam. Irimia Amalia (Brăila), fam. Ispir (Caligas) Reghina (Brăila), fam. Ion Ana-Maria (Bucureşti), fam. Karafyllidis Athanassios (Berlin – Germania), fam. Lichiardopol Corina (Craiova), fam. Mandas Constantinos (Brăila), fam. Mihăilescu Elena (Bucureşti), fam. Mija Nicoleta (Brăila), fam. Muşat Florentina-Cristina (Brăila), fam. Nicolae Panait (Brăila), fam. Pana Ştefan Panait (Stuttgart – Germania), fam. Papas Artemiza Carmen (Brăila), fam. Paraschiv Caliopi (Brăila), fam. Pieratos Anisia (Brăila), fam. dr. Poenaru Constantin (Brăila), fam. Portocală Radu (Paris – Franţa), fam. Raftopol Stelian (Brăila), fam. Samaras Neculai (Brăila), fam. Saridache Marica (Brăila), fam. Saridache Nicolae (Brăila), fam. Spiridon Nicolas (Brăila), fam. Stefanidis Constantin (Brăila), fam. Stroe Antonette Rodica (Brăila), fam. Stroe Elena (Brăila), fam. Teodorescu Victoria (Brăila), fam. Theodoru Maria-Denise (Bucureşti), fam. Turculeţ Dumitra (Brăila), fam. Ţigaridis Panait (Brăila), fam. Vertoudakis (Caridi) Alexandra (Australia), fam. Vâlcu Silvia (Brăila), fam. V. A. (Detroit – S.U.A.).

Pentru informaţii suplimentare:

Prof. univ. dr. Ionel Cândea, directorul Muzeului Brăilei, manager de proiect 0339.40.10.02, 0339.40.10.03

Camelia Hristian, sef Serviciu Relatii Publice al Muzeului Brailei, asistent de proiect, 0339.40.10.02, 0339.40.10.03

Ghena Pricop, Şef Secţie Istorie, Muzeul Brăilei, expert patrimoniu (004)0339.40.10.02, (004)0339.40.10.03

Haralambie Răzvan Caravia, preşedintele Comunităţii Elene Brăila

 

Doi galateni in Antologia Scriitorilor de Limba Romana din Quebec

Recent a aparut Antologia Scriitorilor de Limba Romana din Quebec, Canada. In acest volum sunt publicati si doi scriitori galateni, Angela Baciu si Constantin Frosin.

coperta%20Antologie%20ASLRQ%202009[1]

 “Antologia ASLRQ, a treia carte apărută la Editura ASLRQ din Montréal, editură fondată de Adrian Erbiceanu şi Ionuţ Caragea, prezintă primii 39 membri, în ordinea intrării în asociaţie. Antologia cuprinde biografii şi creaţii în limbile română şi franceză, aşezate în 164 pagini, format academic. Antologia ASLRQ a apărut prin efortul colectiv al membrilor, drept pentru care ţinem să ne exprimăm deosebita recunoştinţă celor care s-au implicat în acest proiect îndrăznet”, explica  Ionuţ Caragea – vicepreşedinte ASLRQ.

 Asociaţia Scriitorilor de Limbă Română din Québec (site-ul oficial www.aslrq.ro,  dezvoltat şi întreţinut de vicepreşedintele şi co-fondatorul ASLRQ, scriitorul Ionuţ Caragea) are ca scop reunirea scriitorilor de limbă română din provincia Québec şi a scriitorilor români cu orientare francofonă din exteriorul provinciei Québec, implicându-se în promovarea culturii româneşti în provincia Québec, în Canada şi pretutindeni în lume.

La doar un an şi jumătate de la înfiinţare ASLRQ numără nu mai puţin de 45 membri stabiliţi în Canada, România, Franţa şi Polonia (aproape jumătate fiind şi membri ai USR):  Decebal Armaşu, Angela Baciu-Moise, Veronica Balaj, Alina Beiu-Deşliu, Ovidiu Bufnilă, Elena Buică, Mihaela Burlacu, Ionuţ Caragea, Eugen Enea Caraghiaur, Marius Chelaru, Daniel Corbu, Melania Cuc, Valeriu Cuşner, Emilia Dabu, Ion Anton Datcu, Ştefan Doru Dăncuş, Adrian Erbiceanu, Petre Flueraşu, Constantin Frosin, Angela Furtună, Traian Gărduş, Basile Gliga, Corneliu Leu, Rodica Elena Lupu, Ionela Manolescu, Virginia Mateiaş, Adrian Munteanu, Angela Nache-Mamier, George L. Nimigeanu, Mia Pădurean, Carmen Poenaru, Aurel Pop, Mariana-Ionela Pop, Ionel Popa, Virgil Răzeşu, Ana Ruse, Lia Ruse, Dumitru Scorţanu, Petruţa Spânu, Luminiţa Suse, Elena Ştefoi, Miruna Tarcău, Vicky Tarcău, George Tăutan, Viorel Zegheru.

Pe Angela Baciu (foto mai jos) – poet, publicist, membra a Uniunii Scriitorilor din Romania – brailenii au putut-o intalni si audia, recitand din creatia proprie, la Festivalul Poetilor din Balcani (mai multe amanunte la https://brailachirei.wordpress.com/2009/09/26/festival-de-poezie-%e2%80%93-invitati-speciali-din-bulgaria/).

Angela Baciu, prima zi fest 2009 DSC05932

Si poeta Angela Furtuna (foto urmatoare) , membra USR, a fost la acelasi eveniment, oferind un recital din lirica proprie auditoriului alcatuit preponderant din pasionati ai artei scrisului.

Angela Furtuna la fest poeti Balcani, sept 2009 DSC05938

Lasa bogatiile lumii si mergi cu Domnul – lectia Sf. Parascheva

“Aceasta cu adevarat mare si vestita între femei, Cuvioasa si pururea pomenita Parascheva, s-a nascut într-un sat al Traciei, numit si din vechime si acum Epivata”, sunt primele cuvinte inscris in Sinahar in dreptul zilei de 14 octombrie, atunci cand este pomenita Sfanta ocrotitoare a Moldovei.

De ce o iubim pe Sfanta Parascheva? Pentru ca a urmat calea Domnului si chemarea dragostei catre Iisus, o altfel de iubire decat cea indeobste cunoscuta de reprezentantii rasei umane…? Pentru ca facut minuni, aducand sanatatea in trupurile unor oameni care nu mai sperau in minuni?

Greu de spus; cert este ca Sfanta, ale carei moaste se afla la Catedrala Metropolitana din Iasi, aduna la pomenirea sa atat de multi credinciosi incat procesiunea de rugaciune la Sfintele Moaste se transforma uneori intr-un drum al calvarului. Pentru unii chiar asa a fost. Pentru altii insa, dragostea crestineasca si evlavia rugaciunii interioare a fost destul de puternica pentru a-I ajuta sa treaca peste inconvenientul frigului, al statului in picioare ore in sir, al apropierii de o gloata hamesita si cartitoare.

Har Domnului ca unii dintre credinciosi au ajuns curati si senini in fata Sfintelor Moaste. E semn ca lectiile Sf. Parascheva nu sunt in zadar. Si care ar fi acestea? Cele care se desprind din viata sa:

–          sa lasi in urma bogatiile lumesti sa cauti pe cele ceresti;

–          sa ajuti pe semenii tai chiar si atunci cand ei nu par a merita (dar cine sa judece?!);

–          sa nu te lasi doborat de indoieli, nicio clipa;

–          sa continui sa te rogi, intai pentru altii, apoi pentru tine.

pr Gh Stefan in biserica veche, Parascheva AA, 006

Si cred ca nu ati uitat ca a fost hram la Biserica “Sf. Parascheva” din imediata apropiere a Pietei Concordia (in imagine, o Sfanta Liturghie oficiata de parintele Gheorghe Stefan), un loc unde vin adesea copiii impreuna cu doamnele de religie sau cu doamnele invatatoare, iar dialogul cu preotii sunt pline de invatatura duhovniceasca si de sfaturi rostite cu intelepciune.

 

Cu bastonul-“sabie”… la Tribunal

Dupa cum reiese din intamplarea relatata mai jos, nici la Tribunal nu mai poti sa mergi linistit… putand fi oricand la cheremul unor “spadasini”, mai ceva ca in Evul Mediu!

  Astfel, plt. Sorin Neftode de la Compartiment Informare şi Relaţii Publice al Inspectoratului de Jandarmi Judetean (IJJ) Braila ne prezinta o situatie care s-a terminat cu bine pentru ca jandarmii s-au dovedit atenti (cine stie ce se intampla daca barbatul cu baston ar fi fost mai in varsta si nu l-ar fi controlat nimeni…):
“Miercuri, 28 octombrie, în jurul orei 10.30, jandarmii care se aflau în serviciul de pază şi protecţie la Judecătoria Brăila, au identificat, pe holul de la parterul instituţiei, un bărbat care avea asupra sa o armă albă. Deoarece persoana în cauză, P. George, de 20 ani, avea în mână un baston metalic cu mâner în formă de dragon, oamenii legii i-au solicitat acestuia să-i însoţească în camera special destinată pentru efectuarea unui control preventiv. Aici, jandarmii au constatat faptul că de mâner era montată o lamă metalică în lungime de 41 cm, fapt pentru care bărbatul a fost condus la sediul Inspectoratului de Jandarmi Judeţean Brăila, unde i-au fost întocmite actele premergătoare începerii urmăririi penale, sub aspectul săvârşirii infracţiunii de port ilegal de armă albă”. 

Imaginile de fata au fost realizate de IJJ Braila.

La Muzeul Taranului Roman – Festivalul international de literatura

Pana pe 30 octombrie, la Clubul Taranului de la Muzeul Taranului Roman din capitala are loc Festivalul International de Literatura, aflat la editia a II-a in acest an.

afis fest Lit la Muz taran

Iata programul manifestarii.

Prima zi: întâlnire cu Jose Luis Peixoto (citeşte din romanul său de debut „Nici o privire”) şi Zahar Prilepin, dar si Radu Aldulescu („Ana Maria şi îngerii”), Vasile Ernu („Ultimii eretici ai Imperiului”) şi Florin Iaru („Bucureşti-celălalt trotuar”). Tema dezbaterii, moderată de reprezentanţi ai Suplimentului de Cultură, este „New Ways for the Old Literature” sau Cât de mult cântăreşte tradiţia în romanele scriitorilor invitaţi, cât de mult este experimentalism?
A doua zi a festivalului: dezbateri despre destinul prozei scurte: „The Short-Story: A Way to the Novel, or a Way Itself?” sau Ce ne facem cu proza scurtă: o considerăm în continuare laboratorul romanului, sau începem s-o respectăm la adevărata valoare? Moderatori: reprezentanţi ai revistei Dilemateca. Invitaţii sunt Alek Popov (citeşte un fragment din „Mission: London”) şi Philip O Ceallaigh (citeşte în premieră din „Şi dulce e lumina”), plus scriitorii români Matei Florian („Şi Hams Şi Regretel”), Răzvan Petrescu („Foxtrot XX”) şi Radu Pavel Gheo („Numele mierlei”).

imagine fest lit la Muz taran

Ultima zi a festivalului: dezbaterea „Istorie vs. Imaginaţie”, romanul secolului XXI, trecut prin oglinzile postmodernismului, se mai poate întoarce la formele pure de secol XIX, rezistă romanul istoric, nepervertit de ludicul postmodern? Moderatori: reprezentanţi ai revistei Observator cultural. Invitati sunt scriitorii Dieter Schlesak (citeşte din Capesius, „Farmacistul de la Auschvitz”) şi Ardian-Christian Kuciuk (citeşte un fragment din romanul „Empatycon”), dar si Gabriela Adameşteanu (lectură în premieră din romanul „Provizorat”), Filip Florian (lectură din romanul „Zilele Regelui”) şi Cecilia Ştefănescu (lectură din romanul „Intrarea Soarelui”).
Moderatorul celor trei seri este George Onofrei, redactor-şef al săptămânalului Suplimentul de cultură.

 Mai multe amanunte pe www.filb.ro

Lansare de carte: “Anotimpul visarii” de Dumitru Barau

Cand un scriitor consacrat invita publicul sa ia cunostinta de un nou volum, e o sarbatoare anuntata. Iar cand un dascal de exceptie iese din “haina” cunoscuta si se alatura tagmei scriitoricesti, se poate spune ca situatia este similara. Cel putin asa se contureaza situatia dupa lansarea volumului “Anotimpul visarii” cu versuri ale domnului profesor Dumitru Barau, fost director al Scolii nr. 23, actualmente “Mihai Eminescu”, din cele precizate de vorbitori in amfiteatrul Liceului Pedagogic “D. P. Perpessicius” unde s-a desfasurat lansarea in 26 octombrie.

Fie ca il cunosc pe autor din facultate, precum Vasile Andru – scriitorul i-a fost coleg lui Barau si l-a incurajat sa publice aceste nestemate de suflet – sau ca abia l-au descoperit, ca tanara profesoara Gina Moldoveanu, care este si editor din partea Zeit care a publicat volumul, comentariile sunt de fiecare data laudative, indemnul catre lectura din volumul “Anotimpul visarii” fiind transparent si motivant.

De asemenea, cand indemnul vine de la profesorul si publicistul Ioan Vasile Zbarcea – un dascal renumit prin severitate si competenta, dar si un lector de literatura extrem de critic si atent – si tot de la domnia sa vine si lauda, cu atat mai mult se cuvine sa fim atenti la carte. Viorel Mortu – dascal erudit si publicist cu afinitati la literatura de calibru si la critica de profil – a subliniat la lansare destule virtuti ale poemelor, de la farmecul pastelurilor la fina ironie, plus prezenta marilor intrebari care macina sufletul Omului de cand lumea.

Si poate ceea ce conteaza cel mai mult in cazul de fata, punctul de vedere al unui reprezentant direct al Poeziei, a fost rostit de Constantin Gherghinoiu – directorul liceului gazda, membru al Uniunii Scriitorilor tocmai pentru calitatea sa de Poet.

Neomitand nuantele didactice din volum, Gherghinoiu remarca versuri de sorginte eminesciana, altele cu radacini folclorice, si – indifferent de gustul cititorului – prezenta unui debut semnificativ pentru literartura.

Fara interventiile profesorului si publicistului Dumitru Anghel – moderatorul intalnirii – audienta ar fi asteptat mai mult pana sa cunoasca sunetul verssului marca Vasile Barau.

Totodata, melodiile interpretate de elevii din Corul “Trison” al Liceului Pedagogic, dirijat de prof. Marcica Lupu, a conferit atmosferei nuante aparte.

La fel s-a intamplat si cu expozitia lui Radu Pencea, artist plastic si cadru didactic coleg cu autorul la Scoala “Eminescu”, lucrarile sale de pictura si sculptura in lemn fiind prezentate sub genericul “Armonii spatiale si cromatice”.  

Un loc aparte in eveniment l-a avut discursul profesoarei Maria Neicu – directorul Scolii “Eminescu” – din care a reiesit atat rolul important al dascalului Dumitru Barau in conturarea prestigiului scolii si a unor standarde la inaltimea carora se straduie sa fie intregul colectiv si astazi, dar si emotia pe care o transmite poezia compusa de acest deosebit coleg de breasla. 

Autorul ( in imaginea de mai jos) s-a prezentat, cum poate putini se asteptau, in acelasi limbaj rimat, oferind cateva consideratii tematice in versuri, plus un dictionar amuzant de termeni literari. Epigramistul Ionel Negrut i-a oferit sarbatoritului (deh, Dumitru, ca si Sfantul) cateva catrene. Iata unul dintre ele, intitulat chiar “Anotimpul visarii”:
“Volum ce-n timpi se-ntinde/ Cu harul dat de Domnul/ Visarea chiar te prinde/ Pe multi i-apuca somnul”.

 Nu ma voi referi si la trimiterile lui Vasile Andru catre filosofiile indice si nici la comentariul despre varstele omenirii. Ele ar transla discursul catre alte coordonate, or aici este vorba despre poezie si ea se cuvine sa ramana in atentie. Asa ca, daca intalniti volumul “Anotimpul visarii” deschideti-l cu sfiala si respectul pe care il datorati unui dascal iubit; colegii de profil – din toate generatiile – care i-au fost alaturi lui Dumitru Barau la lansare asa vor face, cu siguranta.