Manastirea voievodala Maxineni – semne de renastere


La una dintre sarbatorile ctitoriei voievodale de la Maxineni (hram la 24 iunie – nasterea Sfantului Ioan Botezatorul, al doilea hram fiind la 2 iunie – Sf. Stefan cel Mare si Sfant), mai precis pe 29 august 2009 – de Taierea capului Sf. Ioan Botezatorul, multimea de credinciosi a avut ocazia sa mai auda inca o data povestea acestui important spatiu spiritual.

maxineni, manastire DSC_0210

Acum, biserica veche, o ruina inconjurata de schele (foto Liviu Ghinea), renaste din propria cenusa, si la propriu acum, dupa ce Episcopia Dunarii de Jos si Protoieria Braila s-au ingrijit de popularea locului cu tineri care si-au ales ca tel in viata apropierea de Dumnezeu.

Ionel Candea – directorul Muzeului Brailei – cunoaste in amanunt povestea Manastirii voievodale Maxineni, are si o carte despre acest subiect, iar la recentul hram a rezumat  povestea acestui sfant lacas care in prezent se reconstruieste. Acesta e cuvantul rostit de domnia sa atunci:

 

Cinstită adunare,

Suntem la Măxineni, după ce, iată, după 1990 încoace pustiul din jurul ruinei lui Matei Basarab şi-a Elinei doamna – împreună au ctitorit această mănăstire – a evoluat an de an şi cu ajutorul factorilor locali, mai puţin a celor de la centru, de la Bucureşti, a reuşit să ajungă până în ziua de astăzi o adevărată mănăstire nouă şi în acelaşi timp, iată, din septembrie – octombrie 2007 să înceapă restaurarea vechilor zidiri ridicate de Matei Basarab.

Matei Basarab a venit aici cu oaste, aşa cum o spune pisania pe care a aşezat-o voievodul pe biserica înălţată de el, în 1636, august spre septembrie, când trecând cu oaste spre cetatea Albă a poposit aici şi văzând locul bun şi tare a ridicat această biserică din zid, demolând biserica satului Măxineni – pe care în 1982-’83, cu săpăturile începute din 1976, am avut bucuria să o găsesc ca temelie, sub această zidire. Mai departe, pot să spun că domnitorii care i-au urmat lui Matei Basarab, şi datorită destoiniciei primului egumen, Chiril, al acestei mănăstiri, biserica a continuat să fie din ce în ce mai avută şi mai ales să fie pictată, iar după Matei Basarab toţi voievozii care i-au urmat, cu Constantin Şerban, cu Şerban Cantacuzino, cu Constantin Brâncoveanu, au adus noi mile, noi daruri mănăstirii şi au făcut din ea una dintre cele mai importante ale Ţării Româneşti. În cele din urmă, abia la începutul veacului XX, în primul război mondial, în 1917, armata română retrasă dincolo de Siret a fost nevoită să bombardeze, ea singură să  tragă în propriul lăcaş, care căzuse în mâinile trupelor bulgare şi, astăzi, mănăstirea a căpătat chipul pe care îl vedeţi astăzi.

S-a încercat în perioada interbelică păstrarea ruinelor, dar la sfârşitul anului 2000, Ministerul Culturii şi Cultelor a fost de acord, în sfârşit a fost de acord, să nu conservăm ruina, ci să trecem la un proiect de restaurare a mănăstirii. Miniştrii care au urmat au condiţionat restaurea şi alocarea de fonduri de ridicarea unei mănăstiri noi. Şi aşa cum aţi văzut şi cum aţi auzit, şi cum vedeţi, aici există o mănăstire nouă, cu proiect care se leagă de proiectul restaurării vechii mănăstiri.

În sfârşit, din 2007, cu puterile Episcopiei Dunării de Jos au pornit aceste restaurări, dar la care fonduri substanţiale s-au adăugat în acest an de către Consiliul Judeţean Brăila, de către preşedintele Gheorghe Bunea Stancu aici de faţă.

Aş vrea să spun în continuare că acest moment este un moment care se adaugă în mod fericit, şi cu aceasta închei, hotărârii recente, de câteva zile, a Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române de ridicarea în rang de arhiepiscopie a Episcopiei Dunării de Jos, o măsură pe care nu putem decât să o salutăm şi să ne bucurăm, dat fiind trecutul istoric deplin legitim al acestei eparhii prin care Brăila cel puţin, jumătatea eparhiei Dunării de Jos de astăzi, a purtat pentru aproape 300 de ani rangul de Mitropolie, egal în rang cu Mitropolia Ţării Româneşti şi Mitropolia Moldovei. Felicitând pe Prea Sfinţia voastră, de fapt, Înalt Preasfinţia voastră, din momentul hotărârii Sfântului Sinod şi până la ceremonia întronizării şi a tot ceea ce se va întâmpla la Galaţi cu acest prilej, eu vă mulţumesc încă o dată pentru preţuirea pe care mi-o arătaţi şi pentru tot ceea ce aţi făcut împreună cu factorii locali pentru acest loc„.

Lasă un comentariu

Niciun comentariu până acum.

Comments RSS

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.