“Aceasta cu adevarat mare si vestita între femei, Cuvioasa si pururea pomenita Parascheva, s-a nascut într-un sat al Traciei, numit si din vechime si acum Epivata”, sunt primele cuvinte inscris in Sinahar in dreptul zilei de 14 octombrie, atunci cand este pomenita Sfanta ocrotitoare a Moldovei.
De ce o iubim pe Sfanta Parascheva? Pentru ca a urmat calea Domnului si chemarea dragostei catre Iisus, o altfel de iubire decat cea indeobste cunoscuta de reprezentantii rasei umane…? Pentru ca facut minuni, aducand sanatatea in trupurile unor oameni care nu mai sperau in minuni?
Greu de spus; cert este ca Sfanta, ale carei moaste se afla la Catedrala Metropolitana din Iasi, aduna la pomenirea sa atat de multi credinciosi incat procesiunea de rugaciune la Sfintele Moaste se transforma uneori intr-un drum al calvarului. Pentru unii chiar asa a fost. Pentru altii insa, dragostea crestineasca si evlavia rugaciunii interioare a fost destul de puternica pentru a-I ajuta sa treaca peste inconvenientul frigului, al statului in picioare ore in sir, al apropierii de o gloata hamesita si cartitoare.
Har Domnului ca unii dintre credinciosi au ajuns curati si senini in fata Sfintelor Moaste. E semn ca lectiile Sf. Parascheva nu sunt in zadar. Si care ar fi acestea? Cele care se desprind din viata sa:
– sa lasi in urma bogatiile lumesti sa cauti pe cele ceresti;
– sa ajuti pe semenii tai chiar si atunci cand ei nu par a merita (dar cine sa judece?!);
– sa nu te lasi doborat de indoieli, nicio clipa;
– sa continui sa te rogi, intai pentru altii, apoi pentru tine.
Si cred ca nu ati uitat ca a fost hram la Biserica “Sf. Parascheva” din imediata apropiere a Pietei Concordia (in imagine, o Sfanta Liturghie oficiata de parintele Gheorghe Stefan), un loc unde vin adesea copiii impreuna cu doamnele de religie sau cu doamnele invatatoare, iar dialogul cu preotii sunt pline de invatatura duhovniceasca si de sfaturi rostite cu intelepciune.