Câteva bancuri…


Nu-mi stă în fire să dau atenţie prea multă amuzamentului; mi se pare că ritmul vieţii este oricum prea trepidant ca să mai pierdem vremea cu nimicuri care nu ne folosesc la ceva anume! Dar am primit de la prietena Mirela, pe e-mail, câteva bancuri chiar simpatice. Şi nu m-am putut bucura în stil egoist de ele… Iată-le:

– Cum dai unei femei mai multă libertate de mişcare?
– Măreşti bucătăria.
 
– Ce faci, Bulă? Tot la cantină mănânci? Parcă ai zis că te însori.
– Păi, m-am însurat.
– Şi parcă ziceai că o sa te însori cu o femeie care să fie doamnă în societate, bucătăreasă în bucătărie şi curvă în dormitor.
– Da, însă am nimerit-o că e doamnă în bucătărie, bucătăreasă în dormitor şi curvă în societate!

Istoria medicinei:
2000 i.Hr. – Ia şi mănâncă rădăcina asta.
1000 d.Hr. – Rădăcina asta e păgână, mai bine spune rugăciunea asta
1850 d.Hr. – Rugăciunea e superstiâie, mai bine bea poţiunea asta
1940 d.Hr. – Poţiunea asta e facuta din untură de sarpe, mai bine ia pastila asta.
1985 d.Hr. – Pastila asta nu e eficientă, mai bine ia antibioticul ăsta
2000 d.Hr. – Antibioticul e artificial. Ia şi mănâncă rădăcina asta…

Ion se operează de hernie. După o lună vine la control.
Medicul: – No, Ioane cum te simţi?
– Foarte bine, domn’ doctor. Mi s-o tras firele, pot ridica orice, numa’ un bai am: înainte mă pişam, aşa, un jet sănătos, cu bulbuci, amu numa’ un pis-pis.
– Ioi, am uitat să-ţi zic. Când te-am operat, ţi-am scos şi un rinichi.
– Da’ de ce, am avut cancer sau ceva?
– Ba, Ioane, am avut eu o obligaţie…

Într-o firmă serioasa intră hoţi mascaţi:
– Acesta este un jaf!
Contabila, uşurată:
– Vai, ce m-am speriat! Am crezut că e poliţia economică…

Azi dimineaţă conduceam pe autostradă când, într-o doară, m-am uitat în stânga. Şi ce mi-au văzut ochii ? Lângă mine, într-un BMW ultimul răcnet, nou şi strălucitor, o femeie tânără şi frumoasă conducea cu 130 Km/oră.
În acelaşi timp se uita în oglindă, rujându-se. Mi-am întors privirea la drum şi după câteva secunde am văzut-o din nou, depăşindu-mă şi continuând să se fardeze.
E adevarat, eu sunt bărbat curajos, dar ceea ce facea ea m-a înfricoţat aşa de tare, încât aparatul electric de bărbierit mi-a căzut din mâna stangă peste mâna dreaptă în care ţineam sandvişul, care la rândul lui a căzut peste picioarele mele. M-am mânjit tot de maioneză.
Am încercat să îndrept volanul cu genunchiul şi de atâta zăpăceală mi-a zburat telefonul mobil de la ureche şi a căzut chiar în ceaşca de cafea pe care o ţineam între picioare.
Cafeaua fierbinte s-a împrăştiat în toate direcţiile. Vai, ce arsuri am căpătat pe ambele mâini ţi pe… pantaloni! Cafeaua fierbinte mi-a stins şi ţigara, mi-a distrus celularul şi mi-a întrerupt convorbirea care era într-adevar, dar intr-adevar IMPORTANTĂ!!
Şi-atunci cum să nu te întrebi cine le-a dat voie femeilor să conducă?

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.