Ce citim în 2010? Câteva apariţii ale anului trecut (I)

Cu siguranţă nu vă puteţi despărţi nici în 2010 de lectură, cel puţin dacă sunteţi asemenea mie – nu pot să las o zi să treacă fără să nu mă apropii de o carte, câteva pagini lecturate mă fac să revin în situaţia OM (în comparaţie cu unele întâlniri… umane… hm… unde nici dialogul nu se ridică la înălţimi convenabile…). Aşa că voi încerca să fac, pentru voi dragi prieteni şi cititori, o retrospectivă a volumelor apărute recent – a unora, evident… să nu se supere însă nici cei care nu se vor regăsi în lista aceasta, nu e una a valorilor absolute, e doar o sugestie personală (şi tocmai de aceea s-ar putea să omit, din grabă sau lipsă de atenţie unele titluri, pentru că nu am aşezat în bibliotecă noutăţile la un loc).

O să încep cu „Veşnicia cu patent” a lui Vasile Datcu – apărută şi în bulgăreşte în 2009, recomandându-vă astfel mai ales prima ediţie, în română evident, de la Editura Vremea – şi trebuie, totodată, să o felicităm pe doamna Silvia Colfescu, directorul editorial, dar şi să mulţumim în acelaşi timp pentru această ediţie colectivului de la editură. De ce merită citit acest volum? În primul rând pentru că este plin de umor – rar lucru în literatura română, în general… – apoi pentru că e foarte bine scris, şi nu în ultimul rând pentru că inteligenţa autorului se poate observa în extrem de multe elemente de gen (de la caracterizarea personajelor – unele inspirate din chiar lumea copilăriei lui Vasile Datcu – la modul cum sunt nuanţate atmosfera, peisajul ambiental, povestirile surprinse în pagini).

O să dau şi un exemplu; o mostră dintr-o întâmplare intitulată „Groapa”. Iată cum prezintă autorul finalul uneia acţiuni comunitare, şi festive, în care subiectul principal devine… o groapă (de care anume, aflaţi singuri!):  „Cu toţii aşteptau emoţionaţi venirea primarului, acelaşi de pe vremea hotărârii istorice, fiind, în buna noastră tradiţie, de atunci reales de fiecare dată. Orele treceau fără ca nimeni să intre la nerăbdări, fiindcă după anii de aşteptare la planuri, câteva ceasuri la primar nu erau mare scofală. Într-un târziu apăru un sol care vesti mulţimii despre necazul ce căzu asupra celui aşteptat tocmai când încăleca pe cal spre a se înfăţişa măreţ la eveniment: dobitocul se nărăvi, aruncând simbolul comunităţii în şanţ.

Momentul începerii gropii fu aşadar amânat, până la deplina lui întremare. Trecu ceva vreme, căci greu se revine din căderi şi, într-o toamnă, se organiză ceremonia unui nou început. De data asta, totul fu pregătit cu minuţie, însuşi Consiliul ocupându-se de amănunte. Scena era grandioasă: în inima viitoarei gropi de gunoi fâlfâia steagul înfipt, alături de care întâiul gospodar al comunei sprijinea degajat coada cazmalei, aşteptând nerebdător semnalul primei aruncări de pământ. Nea Ionică Barbu stătea pregătit, uşor crăcănat şi cu pieptul în faţă, cu buzele băgate-n goarnă, doar să sufle. Semnalul urma să fie dat de cel mai bătrân localnic. Lumea aştepta cu emoţie, numai că, iată, la urechea moşului se aplecă unul din consilieri… Moş Vasile, căci el era bătrânul cel mai bătrân, ridică atunci capul spre adunare, îl întoarse grav spre primar şi, cu un gest semămând a neputinţă amestecată cu mustrare, opri ceea ce începuse încă: Soborul! – grăi – certător moşul, adresându-se nimănui. – Unde e datina? Fără sobor de preoţi nu putem…”

Şi încă ceva: să nu vă lăsaţi păcăliţi de… fularul roşu pe care autorul îl arborează în fotografia de pe ultima copertă; Vasile Datcu este… liberal (chiar membru marcant al partidului… fondator, candidat… etc.) şi chestiunea asta îl marchează definitiv şi revocabil: e liber mereu să facă ce vrea – afaceri, politică, literartură… Sper să scrie mai mult de-acum încolo, de altfel aşa i-am şi urat de ziua numelui!

O altă carte pe care o recomand – „eu Genia cosmosului meu” de Constantin Gherghinoiu, apărută la Editura Ex Libris – ne introduce în lumea poeziei, dar şi a eseisticii, din care nu lipseşte femeia (şi de ce ar lipsi?!). „nu există îndoială/ nu există absenţa îndoielii/ toate femeile din cosmos/ au faţa acoperită/ numai zăbranicul le-a rămas în loc de faţă/ li se trage de la războiul de o sută de ani (…)” se confesează parcă autorul în poema „Despre femeile din cosmosul meu”. La fel, există femine şi în… proza din volum, după cum reiese din textul numit (hm… amuzant!) „Măi,”: „Nu ştiu de când tristeţea îmi luae locul şi de când eram formă (…) Ea nu avea vocaţie de mamă. Ea este pur şi simplu doamnă damă. A vrut să renunţe la tot, la raiul contrafăcut, un rai de contrabandă, domna mea, din marele trecut, doamna mea de ţară şi finlandă, făcută din pânză olandă (…)”.

Spre finalul volumului, descoperim şi o splendidă poezie de dragoste, care nu pare deloc a fi astfel – se numeşte „Împărăţia de fum” – având mai degrabă un aer eroic, istoric şi tare serios: „calul troian apărea din troianul/ sufletului  meu păcătos/  se zbenguia nărăvaş/  (…) sufletul ah de mai an/ cu el te văluream/ să fii mare munte vale/ să fi gura dumitale/ cu ea ah să te nespun/ lumilor date duium/ şi pe ape şi pe drum/ împărăşiei de fum”.  Sper că am redat suficiente elemente care să vă incite la lectură; credeţi-mă merită! În plus, descoperiţi şi altfel tip de vers decât cele din alte volume ale lui Constantin Gherghinoiu.

Să rămânem în registrul poetic, dar de această dată să ne îndreptăm spre poemul de factură religioasă.  Pictoriţa, graficiana şi poeta Constanţa Abălaşei-Donosă ne invită în volumul „La uşa iubirii”, apărut la Editura Agnos din Sibiu, să ne îndreptăm gândurile spre Divin, să ne canalizăm resursele iubirii către Dumnezeu – Cel care ne ghidează paşii, care ne ajută ori de câte ori avem nevoie fără să ne ceară nimic în schimb.  „Din psalmul ce-l cântai mereu/ Aş vrea să îmi aduc aminte./ E timp trecut, închis şi greu/ Preasfântul meu părinte./ Cântai c-o reverie sete, O, Doamne, vocea ta!/ Cu lacrimi albe desfrunzite/ Privirea-mi plânsă te-nsoţea./ Cu mâinile spre cer/ Sub brâul de lumină/ Aduceai chemând spre noi/ Nădejdea-n ruga-ţi lină” – din Psalm XXV.

Mai sunt multe alte asemenea, poeme pe care le puteţi citi pentru a intra în mediul pur al rugăciunii, al seninului, al Iubirii la care se face  trimitere şi în Noul Testament şi în învăţăturile lui Iisus.

Volumul este ilustrat cu superbe desene şi acuarele, reprezentând flori, realizate de autoare. Alte lucrări ale Constanţei Abălaşei-Donosă puteţi admira pe site-ul propriu www.constanţaabalaseidonosa.ro  care poate fi deschis oricând şi din lista de link-uri a acestei pagini.