Invitaţie la expoziţie de fotografie. Semnatar: Ruxandra Soare

 Teatrul „Maria Filotti” găzduieşte o expoziţie de fotografie a cărei protagonistă este nimeni alta decât tânăra Ruxandra Gabriela Soare (foto) – am scris despre ea  şi când s-a transformat în ambasador al Jacobs University Bremen  printre foşii colegi, la „Murgoci”, https://brailachirei.wordpress.com/2010/01/12/ruxandra-gabriela-soare-de-la-%e2%80%9cmurgoci%e2%80%9d-la-bremen-university/  – ale cărei preocupări sunt, aşa cum vom vedea, multiple şi cu valenţe artistice. Şi nici nu se putea altfel, câtă vreme tânăra – studentă acum anul I la Jacobs University Bremen, la Facultatea Ştiinţe Sociale integrate – a studiat desenul şi păictura cu scenograful Gheorghe Mosorescu – preşedintele flialei Brăila a Uniunii Artiştilor Plastici din România – şi cu prof. Nela Constantinescu.

Vernisajul – joi, 21 ianuarie, de la ora 16.30. Suntem aşteptaţi!

Pentru cei care s-ar putea îndoi de capacităţile artistice ale Ruxandrei, se pot aduce în contraargumentare referinţele dintr-o listă cu premii, semn că juriile de specialitate i-au recunoscut aceste merite: Premiul III la Concursul National UNIFERO Arta Plastica “Mama” în 2008; Premiul I la Concursul National de Grafica “Primavara este sufletul unui copil”, sectiunea “Tema florala” în 2008; la Concursul Interjudetean de Arta Plastica “Copilaria prin Ochii unui Copil”, editia I (10 judete participante) în 2008 – Premiul I la sectiunea de grafica, Premiul II la sectiunea de compozitie, Premiul I la sectiunea vitraliu, Premiul I la sectiunea natura moarta;Premiul I la Concursul Interjudetean de Arta Plastica “Culorile Copilariei” în 2007; 2001 – concursul de postere UNFPA 2001 “Populatie si Mediu” – picture pentru luna aprilie a calendarului UNFPA 2002; Concursul Taberei Nationale de Arta Plastica, Homorod din 25 June 2000: Premiul I, “Mozaic”, Premiul I, “Dansul ielelor”, Premiul I, “Papagalul meu”.

De asemenea, tânăra a fost prezentă şi în expoziţii cu lucrări: cea dedicată Zilei Dunării (din 30 iunie 2008), alta pentru Ziua Europei (9 mai 2008), iar pe 18 octombrie 2007 la expoziţia dedicată Zilei Europene impotriva traficului de finite umane”

Dintr-o altă listă, de acestă dată cu titluri de lucrări din actuala expoziţie, ne putem da seama de sensibilitatea autoarei – “prietenie”,  “singurătate”, “adrenalina”, “hortensie”, “păpădie”, “deliciu” – dar şi de preocuparea ei pentru viaţă, pentru lumea înconjurătoare: “familie”, “mişcare”, “îmbulzeală”.

Arhitectura urbană şi coloşii de sticlă…

Nu ştiu cum au învăţat unii arhitecţi meserie, dar cu siguranţă ştiu sigur cât… Şi mai văd că la capitolul bun simţ şi respectarea legii stau, iarăţi, foarte prost. Se poate vedea cu ochiul liber acest lucru acolo unde s-a dat autorizaţie pentru ridicarea unor adevăraţi coloşi de sticlă pe Calea Călăraşilor, în special într-o zonă extrem de aproape de actualul sediu al Facultăţii de Inginerie, construcţie datată 1891 – fost sediul al Palatului administrativ şi judecătoresc, renovat la un moment dat pentru a deveni sediul Bibliotecii Judeţene – şi prezentă în lista monumentelor istorice…

Tot în zonă, cu aceeaşi indiferenţă criminală faţă de lege, s-a dat acordul pentru demolarea unei contrucţii – nici măcar nu era în starea degradată cum sunt unele de pe fosta Regală… – care păstra aceleaşi carateristici ca şi clădirea facultăţii, semn că la noi domneşte bunul plac… al proprietarului…
Apropo, aţi observat că suntem o ţară de proprietari şi de nesimţiţi? Puteţi să vă supăraţi, dar vreau să mă contraziceţi… dacă puteţi: un proprietar, zic eu – după normele civilizaţiei pe care nu noi le-a inventat, este o perosană care are grijă de casa lui şi o înfrumuseţează astfel încât să se laude şi comunitatea cu ea (aşa au făcut cei care au ridicat casele din Centrul istoric şi de aceea le admirăm acum şi ne mândrim în faţa vizitatorilor cu acest patrimoniu!). Câtă vreme proprietatea e aproape o ruină, cum e cazul multora – şi le vedem zilnic în jurul nostru, sau este „peticită” cu fel şi fel de aiureli care nu seamănă cu ce-i în jur – culmea, chiar şi în cazul unei… singure faţade, cum fac locuitorii la blocuri, atunci daţi-mi voie să am părerea mea, exact aşa cum am enunţat-o.
Ce nu înţeleg este de ce nu fac nimic cei care trebuie să vegheze la respectarea legii? Se spune foarte clar că nicio faţadă sau acoperiş nu trebuie să pună în pericol trecătorii… Se spune la fel de concis că nicio lucrare de reparaţii, modernizare etc. (Legea nr. 50 în domeniu) la o construcţie nu se face decât cu respectarea în totalitate a planului iniţial al construcţiei… Se spune, mai cu seamă în Legea nr. 422 a monumentelor că nu ridică orice fel de contrucţie în apropierea monumentelor, ci numai constucţii care se încadrează din punct de vedere arhitectonic cu cele declarate monumente sau unele care nu fac deservicii artistice acestora din urmă… De ce nu verifică nimeni toate astea?! Şi ne mai plângem de corupţie…

Control la… contrabandă, cu Jandarmeria şi Vama

Echipe comune ale Direcţiei Judeţene pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Brăila şi ale Inspectoratului de Jandarmi Judeţean (IJJ) Brăila au efectuat, luni, 18 ianuarie, un control inopinat în pieţele municipiului Brăila şi la agenţii economici din zonele apropierea pieţelor. Controlul a avut ca temă verificarea respectării regimului de comercializare al produselor accizabile.

 

Plt. Sorin Neftode de la Compartiment Informare şi Relaţii Publice al IJJ oferă amănunte: 

„Pe timpul acestei acţiuni comune, au fost legitimate 19 persoane, alte 11 persoane au fost avertizate şi informate asupra prevederilor Legii 12/ 1990 privind protejarea populaţiei împotriva unor activităţi comerciale ilicite, două persoane fizice au fost amendate, iar în cazul unei societăţi comerciale urmând să se aplice o sancţiune contravenţională de 100.000 lei. Astfel, urmare a controlului efectuat la o societate comercială, situată pe Calea Galaţi, s-a constatat ca administratorul acestei societăţi deţinea la punctul de lucru al societăţii, în vederea comercializării, cantitatea de 1.308 pachete ţigarete, diverse mărci, unele dintre acestea având timbre fiscale emise din Republica Moldova, altele neavând aplicate timbre fiscale. Întreaga cantitatea de ţigarete a fost confiscată de către lucrătorii vamali, urmând ca în cauză să fie aplicată sancţiunea contravenţională prevăzută de art. 220 alin. (2) lit. a din Codul de procedură fiscală cu modificările şi completările ulterioare, cu amendă în cuantum de  100.000 lei. Totodată, lucrătorii vamali vor sesiza organele competente pentru săvârşirea infracţiunii de contrabandă cu produse accizabile”.

Despre înţelepciune, adevărurile Domnului şi … sărăcia materială

Un invatator vestit s-a rugat lui Dumnezeu mult si cu ravna, ca El sa-i arate pe acel om de la care ar fi putut sa invete calea adevarata spre Imparatia Cerurilor. Si iata ca odata intalneste langa usile bisericii un cersetor batran, imbracat in zdrente, plin de bube si rani puroinde. Trecand pe alaturi, dascalul il saluta dupa obicei, zicand:

– Buna ziua, batrane!

Batranul ii raspunde:

– Nu tin minte sa fi avut vreodata o zi rea!

Invatatorul, auzind un asemenea raspuns s-a oprit si, ca si cum ar fi voit sa-si indrepteze salutarea, a spus:

– Sa-ti dea Domnul fericire!

Batranul a raspuns:

– Eu niciodata nu am fost nefericit!

S-a mirat invatatorul si, gandindu-se ca poate batranul nu a auzit bine, si-a preschimbat salutul si a grait:

– Ce spui batrane? Eu iti doresc sa fii in bunastare..

Batranul i-a raspuns iar:

– Eu niciodata nu am fost nenorocit.

Incercandu-l pe batran, invatatorul a mai spus:

– Iti doresc ceea ce singur iti doresti.

Batranul a rostit:

– Nu duc lipsa de nimic, fiindca toate, cum le doresc, asa mi se si intampla, iar bunastare vremelnica nu caut.

– Sa te mantuiasca Dumnezeu pentru acestea. Dar spune-mi, tu esti singurul dintre napastuiti care nu suferi nevoi? Nu pot pricepe cum te-ai ferit de nenorociri!

– Domnul meu, asa este precum am raspuns salutarii tale. Nu am cunoscut vreodata o oarecare nefericire sau necaz. Ce stare mi-a dat Dumnezeu, pentru aceea si-I multumesc, iar daca nu-mi doresc bunastare, tocmai intru aceasta se afla bunastarea mea. Eu nesocotesc fericirea si niciodata nu o cer Tatalui Ceresc. Nu simt nenorocirea, asemenea cu cei carora toate li se fac dupa a lor dorinta. Daca sufar de foame, pentru aceea multumesc lui Dumnezeu, ca unui Parinte care stie ce-mi trebuieste. Daca indur frigul sau sunt patruns de ploaie, sau altceva rabd din vitregiile vazduhului, ii multumesc de asemenea lui Dumnezeu. Cand toti ma hulesc, il slavesc pe Domnul, stiind ca toate acestea sunt randuite de El, si nu se poate sa fie rele cele ce sunt iconomisite de El. Asemenea si cu toate cate le ingaduie Dumnezeu – bune sau rele, dulci sau amare – toate le primesc indeobste din mana Bunului Parinte, si astfel voiesc numai ce voieste si Dumnezeu. Si asa se fac toate dupa dorinta mea. Cu adevarat nenorocit este cel ce cauta fericire in aceasta lume, pentru ca in viata aceasta fericirea cea nemincinoasa este a te incredinta in toate voii Domnului. Iar voia lui Dumnezeu intotdeauna este desavarsita, buna si dreapta. Eu insa straduindu-ma in toata vremea sa-mi plec voia mea inaintea dumnezeiestii voiri, ma socotesc peste masura de fericit.

Invatatorul socotind ca-l va pune pe batran in cumpana, a zis:

– Spune-mi, rogu-te, aceleasi ti-ar fi gandurile si daca Dumnezeu te-ar trimite in iad?

– Oare chiar El o sa ma trimita in iad? El stie ca eu ma tin puternic de El prin adanca smerenie si prin dragostea nefatarnica ce-I port. Cu aceste doua legaturi eu m-am legat atat de puternic de Domnul, incat, oriunde m-ar trimite, acolo il voi lua si pe El cu mine, si pentru mine e cu mult mai bine sa fiu cu Domnul in afara Cerurilor, decat in Ceruri fara El.

S-a minunat dascalul de asemenea raspunsuri ale batranului, si a cugetat in sine ca aceasta este cu adevarat calea cea mai scurta spre Dumnezeu, cand oamenii isi pleaca voia lor inaintea sfintei si dumnezeiestii Vointe. Dorind insa dascalul sa mai incerce intelepciunea cersetorului, a intrebat:

– De unde ai venit aici?

– De la Dumnezeu am venit.

– Unde L-ai gasit pe Dumnezeu?

– Acolo unde mi-am intors sufletul de la toate lucrurile zidite, prin ganduri si constiinta curata.

– Cine esti tu?

– Cine vezi, dar sunt multumit de aceasta stare si n-as da-o pe toata bogatia imparatilor pamantesti. Adevaratul imparat este orisicare om care stie sa-si fie stapan si sa-si carmuiasca gandurile sale.

– Dar unde este imparatia ta?

Cersetorul a raspuns, aratand cu mana la cer:

– Acolo este imparatia mea.

– Cine te-a invatat pe tine, batrane, toate acestea si cine ti-a dat aceasta intelepciune?

– Domnul meu, iti voi spune despre mine ca in toata vremea petrec in tacere si de ma rog ori cuget la cele cuviincioase, ma sarguiesc mai mult decat toate a fi in unire cu Dumnezeu si deplin impacat cu voia Sa.

Invatatorul l-a lasat pe cersetor si mergand intru ale sale, lauda pe Domnul Dumnezeu care a dat atata intelepciune batranului cel sarac.