Restituiri. Volumul „Boierii Poenari” de Ghena Pricop, editat de Muzeul Brăilei la Istros


De ce vor oamenii să-şi cunoască originea? De unde atâta pasiune pentru genealogii, pentru păstrarea moştenirii şi transmiterea uneia anume – în cazul nostru cea istorică, a valorilor – urmaşilor? Am cunoscut oameni cărora ideologiile comuniste le-au distrus respectul faţă de anumiţi semeni, mai cu seamă faţă de cei bogaţi, dar nu până acolo încât să le inoculeze ideea de îmbogăţire proprie… Rămâne însă, încă, această teorie a luptei împotriva bogaţilor – a se vedea noua propunere legislativă, de impozitare a averilor, evident o propunere sosită dinspre un partid (Partidul Social Democrat) moştenitor al PCR (Partidului Comunist Român) – ca şi cum a fi bogat ar fi vreun păcat. Este adevărat că unii, acum ca şi în alte perioade, profită de slăbiciunile legislative sau de lipsa unor măsuri ferme, şi se îmbogăţesc „peste măsură” (dar tocmai această expresie, superbă, ne arată că este vorba despre o bogăţie provenită prin mijloace ilicite!). 

Dar nu e cazul celor care sunt subiect principal în volumul „Boierii Poenari. Pagini din albumul de familie” îngrijit de Ghena Pricop, cuprinzând pagini consistente din trecutul unei familii – Poenarii – cu rădăcini adânci (în zone diferite ale ţării, mai cu seamă în sud-vestul ţării, în actualele judeţe Mehedinţi, Dolj, Olt) în istoria românească, o istorie care ar educa mai mult tânăra generaţie decât poveştile despre comuna primitivă, ilegalismul comunist sau contemporanii care ne prezintă ştirile la televizor…

Rog a-mi fi scuzată divagaţia, dar mi s-a părut necesară şi firească introducere în prezentarea cărţii care se adresează unei categorii speciale de cititori, ca să nu spun că, de fapt, volumul este urmarea unei solicitări al cărui protagonist este doctorul brăilean Constantin Poenaru, urmaş în linie directă dintr-un alt Constantin Poenaru, zis Bălănoi datorită albirii părului din tinereţe, şi care conferă – aşa cum a stabilit cercetătorarea interesantei istorii a familiei Poenaru – diferenţierea de o altă ramură a familiei, Spineanu, din care se cunoaşte mai bine numele lui Petrache Poenaru – nu doar inventatorul tocului cu rezervor, ci şi un apropiat al lui Tudor Vladimirescu, un sprijinător al şcolii româneşti la vremea când erau doar începuturile unei atari întreprinderi la talie naţională.

Deci, revenind la carte, să spunem că ea s-a lansat la Muzeul Brăilei, în 19 ianuarie, sub egida Editurii Istros ce aparţine instituţiei muzeale amintite. Evenimentul a beneficiat de prezenţa editorului – Ghena Pricop, a directorului Muzeului – Ionel Cândea – şi, nu în ultimul rând, a celui mai tânăr membru al familiei „boierilor” Poenari – Radu Poenaru (în picioare în imaginea realizată de Gabriel Stoica),  fiul doctorului Constantin Poenaru (păstrătorul documentelor de la care s-a pornit importanta cercetare).

Cartea (ale cărei condiţii grafice merită aprecieri – copertă cartonată, cu un bogat bagaj ilustrativ şi catalog cuprinzând indice de nume, dar şi hărţi ale arborelui genealogic, de asemenea cu un bogat aparat de note explicative la finalul celor mai multe dintre pagini) a fost realizată, aşa cum mărturiseşte editorul Ghena Pricop (şef secţia Istorie al Muzeului brăilean) – pe baza documentelor puse la dispoziţie de doctorul Poenaru, din arhiva bunicului Costinel Poenaru (1889 – 1977).  Pentru cine va răsfoi cartea, va deveni limpede că Ghena Pricop nu este un simplu editor, ci deopotrivă un cercetător asiduu şi coerent al documentelor, nu doar a celor din familia Poenaru, iar acolo unde a descoperit inadvertenţe – şi sunt destule, începând cu cele care amestecă ramurile Bălănoi şi Spineanu – s-a preocupat să arate, folosindu-se de dovezile caracteristice profesiei, parcursul adevărului istoric.

Şi ca să vedeţi cât de fascinant poate fi, vă dau doar un indiciu: „Marea familie a boierilor Poenaru are ca trunchi comun pe Barbu (…) personaj menţionat documentar la 1568 şi 1578. Barbu a deţinut mai multe dregătorii, de la postelnic, clucer, căpitan de dorobanţi, până la cele de mare ban (…) Potrivit izvoarelor, împreună cu alţi boieri, susţinători ai viitorului domn Matei Bsarab, a fost implicat în răscoala împotriva lui Radu Leon”. Pagini întregi sunt pline de cuprinsul documetelor de familie – înscrisuri diverse, cu limbajul vremii, din care rezultă date esenţiale din activitatea de zi cu zi a unui timp din care noi nu ştim mai nimic, dat fiind că în manualele de istorie am avut altele de învăţat… iar istoricii  nu au fost lăsaţi în perioada 1944 – 1989 să se ocupe de asemenea gen de cercetare… Nici scriitorii nu prea s-au aplecat asupra acestor timpuri, decât prea puţin – a se vedea romanele lui Tudor Teodorescu Branişte, dar şi „La Medeleni” a lui Teodoreanu, unde avem ocazia să întrezărim atmosfera din casele boiereşti de altă dată. 

Cui foloseşte această interesantă incursiune şi parcurgere a  genealogiei familiei Poenaru (şi cu rădăcini în Comunitatea greacă … despre care vă invit să vedeţi şi textul de la https://brailachirei.wordpress.com/2009/11/01/lansarea-proiectului-%e2%80%9eun-grec-doi-greci-trei-greci-braila%e2%80%9d-la-muzeu-%e2%80%93-o-bucurie-a-intregii-societati/), cum vă spuneam, fabuloase? Un răspuns reiese din argumentul scris de doctorul Constantin Poenaru (la care consimte şi fiul – în foto mai jos ),

text aşezat de editoare în chiar preambului volumului: „Vă mulţumesc că sunteţi alături de mine şi de colectivul Muzeului Brăilei în această încercare de a pune un fragment în marele mozaic al memoriei generaţiilor trecute. Mulţumesc autorului lucrării pentru insistenţa de care a dat dovadă, încercând să spargă lacătele memoriei pentru a aduce în comtemporaneitate fapte de viaţă din România mileniului trecut. Dacă aceste lucruri sunt utile sau nu generaţiilor viitoare, se va vedea; noi credem că ne-am făcut datoria. Istoria ţării nu este numai un şir de războaie glorioase, ci şi un mare număr de ani trăiţi în absoluta normalitate şi structurare, la care Poenarii au avut un mic rol. Documentele aflate în posesia familiei au aşteptat 60 de ani pentru a fi aduse la lumină, aceasta fiind o datorie faţă de cei care au crezut în destinul şi viitorul Ţării. Un popor care are pretenţia de a fi respectat în marea familie pământeană nu trebuie să aibă o istorie măreaţă, ci una adevărată. În speranţa că am realizat ceva transmiţând un mesaj celor care vor citi, aştept, atât cât îmi va fi permis, ca ţara noastră să revină în locul care i se cuvine în Europa şi în Lume”.

În speranţa că am fost o călăuză cât de cât coerentă şi v-am incitat curiozitatea, sper că veţi solicita volumul la librăria Muzeului şi vă veţi hrăni intelectual din bogăţia cuprinsului lui.

3 gânduri despre „Restituiri. Volumul „Boierii Poenari” de Ghena Pricop, editat de Muzeul Brăilei la Istros”

  1. Intr-adevar, o carte interesanta. Asteptam cat mai multe astfel de aparitii, care sa ne faca sa intelegem de unde venim, ca sa stim unde putem ajunge. Altfel, va fi vai de noi!

  2. Si poate astfel, modelul unei familii ce a trecut prin vremuri cu tarie si credinta isi va pune amprenta asupra tinerei generatii si va reaseza la loc de cinste onoarea de a fi familist, de a lasa ceva in urma.

  3. felicitari colegei si prietenei Ghena! CARTEA ei este dovada ca si cei cativa, exponenti ai unei generatii, ce nu si-au completat studiile la locul de munca, au o veritabila scoala academica, o diploma universitara acoperita de studiu, veleitati de cercetare serioasa si responsabila, calitati dobandite din scoala!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.