Ne-am obişnuit ca o manifestare de artă plastică să fie mai degrabă o interacţiune unilaterală lucrări – public, în sensul că reprezentările artistice vin cu mesajul din partea artistului şi privitorii le admiră sau le critică. Altfel spus, dialogul artelor se reduce în cea mai mare parte a vremii doar la o tatonare, şi numai cei cu adevărat interesaţi de gen – din public – găsesc toate elementele caracteristice, având şanse reale să se apropie mai mult de sensul pe care l-a imprimat artistul lucrărilor.
Tocmai pentru a mai remedia acest neajuns, al unui „dialog” sec , de fapt un fals dialog câtă vreme publicul nu se interesează cu adevărat de artist şi de operă, ci se mulţumeşte doar să arunce câte un ochi pe fereasta inspiraţiei artistice, a fost dezvoltată manifestarea „Tsamuris & Friends Reloaded”, iniţiată de Traian Ţamuris şi la care şi-au adus contribuţia colegii din domeniul artelor plastice Lucian Constantin, Nicoleta Olteanu şi Ionuţ Kheles, cu alte cuvinte Grupul „Maxi” care a ales un pub – „Kalos Kai” pub din municipiul Brăila – pentru a relaţiona cu reprezentanţii publicului.
Foto: Traian Ţamuris, în plin proces creator
Pentru a da mai multă… coloratură evenimentului, artiştii din Grupul „Maxi” au ales să fie apropiaţi şi de muzică, aşa că au invitat membrii Formaţiei „Folk Kings” – Ionel Ene şi Vali Maxim – să acompanieze, primul la chitară şi mandolină, celălalt la vioară şi chitară, discursul plastic.
Foto: acelaşi Traian, „maestru” de ceremonii lângă instrumentişti
Aşa că cei patru artişti au pregătit în faţa publicului întreaga suprafaţă desemnată spre a deveni lucrare finală; mai mult decât atât, au invitat pe privitori să li se alăture în demersul creator, oferindu-le lut pentru modelat şi pensule, culori. Din loc în loc, atârnau sticle – simple recipiente atârnate de sfori, -care au devenit la final obiecte decorative, unele extrem de interesante, purtând amprenta unor artişti plastici consacraţi care au ţinut să răspundă pozitiv invitaţiei lui Traian Ţamuris, i-am numit astfel pe Gheorghe Mosorescu – preşedintele Filialei Brăila a Uniunii Artiştilor Plastici din România – şi pe Hugo Mărăcineanu.
Foto: echipa „Maxi” în acţiune…
Un fel de a vibra la unison – o „baie de spirit”
Traian Ţamuriş, despre manifestare: „În primul rând se pune problema de concept, care porneşte de la ideea că fiecare dintre noi este capătul unui lanţ cromozomial infinit care vine din zone pe care nu le cunoaştem şi ajungem noi, ca o rezultantă. Am făcut manifestarea asta, fără niciun fel de pretenţii, doar în intenţia de a vibra cu alte capete de cromozomi, să-i fac pe toţi să vibreze alături de mine, dacă se poate la aceeaşi intensitate, dacă nu, măcar atât cât se poate pentru că e clar că între noi au fost diferenţe de stil, de gusturi, diferenţe anatomice, de stare ş.a.m.d. Poate că unul a vibrat mai mult decât altul care a lucrat, dar a stat deoparte şi a privit, a pus o barieră, şi-a cenzurat pornirile, în dorinţa doar de a simţi. Am adus aici, pe lângă lut şi culori, obiecte din realitatea cotidiană – o carcasă de calculator, tastatură, sticle etc. – care au un sens conţinut pentru că le foloseşti zi de zi, dar care de multe ori îşi pierd tocmai prin uzul extrem acest conţinut. Au rezultat, după ce s-a modelat, s-a colorat – n.aut. … cu mult galben şi turcoaz – forme pure de exprimare. Nu a stat nimeni să facă detalii anatomice, să-şi exprime crezuri sau cunoştinţele artistice, pur şi simplu a fost o baie de spirit”.
Foto: grupul „Maxi” ciocnind un „pahar” nu doar pentru a-i ura „La mulţi ani” lui Traian, ci şi pentru o lungă şi rodnică prietenie artistică
Dacă pe Traian l-am rugat să rezume ideea manifestării – pentru că, de fapt, a fost nu doar iniţiatorul întâlnirii ci şi sărbătoritul ei, fiind ziua sa de naştere… ca şi la prima acţiune a Grupului „Maxi” –, pe Lucian Constantin, a cărui activitate se desfăşoară destul de mult la clasă, cu elevii, l-am invitat să nuanţeze un răspuns la întrebarea „Ce ar trebui să semnifice această întâlnire?”.
Lucian: „Acţiunea trebuie privită ca o poveste, ca o lectură între prezent, trecut şi viitor. Lucrurile sunt corelate între acţiuni simple, mărunte – a modela, a picta, a colabora şi a lega muzica de fenomenul pictural – sunt lucruri fireşti, normale într-o comunitate mică. Comunitatea asta a noastră a trecut deja peste partea cu <a fi mică>… Lucrurile din stradă îmi dovedesc altceva; e o discrepanţă între partea creativă şi partea consumabilă a creativităţii. Legătura dintre acestea şi faptul că acţiuni similare se pot întâmpla şi pe viitor e la îndemâna fiecăruia dintre noi. Eu cred că şi autorităţile, prin implicare mai serioasă, pot face ca lucrul ăsta să devină mult mai real, mult mai palpabil decât la momentul actual. Datoria noastră, a artiştilor plastici, mai ales a celor tineri dar nu în mod special, ci şi a celor maturi, care ne-au învăţat, este să facem cât putem mai mult şi acţiunile noastre cred că sunt benefice în orice context. Sper ca fiecare acţiune a grupul <Maxi> să fie percepută nu ca o acţiune de rebeli, de detaşare sau de revoltă, ci ca o acţiune normală, firească şi constructivă”.
Foto: Lucian, retuşând creaţiile din lut
Şi după părerea mea – n.aut. Subsemnata, Armanda Filipine… – la manifestări similare viitoare ar fi de dorit să participe mai mulţi tineri, pentru că ei au deschise mai mult căile de percepţie a noului în artă, a mesajelor estetice, a frumosului sau urâtului artistic, a esenţelor – chiar dacă aparenţele spun altceva…
Pe Traian Ţamuris – l-am mai prezentat la https://brailachirei.wordpress.com/2009/12/18/expozitie-inedita-a-grupului-%e2%80%9cmaxi%e2%80%9d-la-%e2%80%9cbella-italia/ si la https://brailachirei.wordpress.com/2009/12/20/galeriile-de-arta-sub-%e2%80%9easediul%e2%80%9d-splenditului-salon-anual-al-artistilor-profesionisti-braileni/ .
De asemenea, aveţi amănunte despre invitaţia la acest eveniment la https://brailachirei.wordpress.com/2010/01/22/invitatie-la-tsamuris-friends-reloaded/
BRAILA CHIREI 