Încă un dar pentru doamne şi domnişoare la început de primăvară, cu ocazia Mărţişorului şi apropiatei Zile a Femeii, a făcut în aceste zile Filiala Brăila a Uniunii Artiştilor Plastici din România (UAPR). Acest dar se constituie întrun eveniment, la Galeriile de Artă din Piaţa Traian, cu reverberaţii cotidiene – până când pe simeze vor fi aşezate alte lucrări, cu siguranţă undeva întro zi luna aprilie – la care sunt invitate nu doar reprezentantele feminine ale publicului, ci şi reprezentanţii sexului opus. Aşa a subliniat, în deschiderea vernisajului din seara de 25 februarie, scenograful Gheorghe Mosorescu – preşedintele filialei brăilene: „Deschizând această expoziţie, ne declarăm intenţia de a întâmpina primăvara aşa cum am făcut de 11 ani încoace. Astfel, artiştii plastici ţin să aducă un dar de mărţişor doamnelor şi domnişoarelor”.

Şi ca să fie cu adevărat o atmosferă de sărbătoare, publicul prezent a fost invitat şi cu moment muzical oferit de membrii formaţiei Folk Kings, respectiv Ionel Ene şi Vali Maxim (despre ei am mai scris, pentru ca au cântat şi la evenimentul Tsamuris & Friends Reloaded, a se vedea textul de la https://brailachirei.wordpress.com/2010/01/22/invitatie-la-tsamuris-friends-reloaded/ şi cel de la https://brailachirei.wordpress.com/2010/01/24/%e2%80%9etsamuris-friends-reloaded%e2%80%9d-sau-cand-artistii-plastici-coboara-in%e2%80%a6-public/ ).
Practic, sunt 35 de artişti şi 167 de lucrări în expoziţie, una dintre cele mai ample manifestări care s-au desfăşurat în spaţiul Galeriilor. Aceste aspect a fost subliniat de Maria Stoica – muzeograf, şef Secţie Artă la Muzeul Brăilei, critic de specialitate – întrun demers care nu s-a dorit neapărat unul critic, ci mai mult o invitaţie de a admira, realmente, bogăţia plastică din tablouri şi sculpturi:”Expoziţia este un dar pentru iubitorii de artă şi ca orice dar nu ar trebui decât admirat; mai cu seamă că majoritatea lucrărilor sunt expresive prin sine, este suficient să le priveşti şi să te bucuri de ele”.
Au fost subliniate, pentru anumite secvenţe expoziţionale, aspecte demene de remarcat şi artişti care transmit ceva mai mult decât sentimentul de frumuseţe – deloc de neglijat, pentru că el este, în fond, esenţa Artei: rafinamentul gestului mâinii la lucrarea gen instalaţie a Trandafirei Cojocaru, dar şi temele propuse de tinerii artişti Radu Olteanu şi Adrian Stoica (lucrarea – în imaginea de mai jos), acesta din urmă alegând să simbolizeze sacrificiul la care sunt supuşi bărbatul şi femeia în traiectoria umană zilnică.

La Constantin Boer-Dondoş – artist cu un traiect cunoscut, de multă vreme şi maestru pentru o tânără generaţie în căutare de absolut (sau de glorie efemeră, cea glamour şi cea materială… nu avem de unde şti…) – merită să ne oprim îndelete, savurând tonuri şi nuanţe

la fel ca şi intensitatea culorii lucrărilor lui Vasile Gaiţă, artistul binecunoscut, care ştie să profite de orice temă pentru a reprezenta plastic sentimente, trăiri, valenţe spirituale…

Tema izolării (de această dată) din lucrările lui Ionel Radu – şi nu uitaţi că artistul are şi o galerie proprie unde aşteaptă doritorii de frumos, pe Calea Călăraşilor, lângă Florimex – ar trebui să ne apropie de lucrările sale.
La fel cum desenele Marilenei Ioanid – (foto următoare) cu volute şi contorsiuni în căutarea unui Ceva mai frumos şi mai bun decât searbătul şi dramatismul cotidian – ne cheamă întro lume pentru care Ideea e la fel de importantă ca şi Omul, devenit în viziunea artistei Înger.

Solaritatea, căldura lucrărilor lui Gheorghe Mosorescu, este cel puţin o caracteristică pentru care nu trebuie să le ratăm, iar la Nicolina Mitu s-ar cuveni să sesizăm – dat fiind că este, de asemenea, un artist cu traseu binecunoscut – aceeaşi minunată lumină, precum şi bucuria adolescentină de a trece pe plan artistic ceea ce ne bucură ochiul (a se vedea foto de mai jos) în plan uman.

Lucrările Teodorei Constantinescu au, şi ele, bucuria împărtăşirii sentimentelor plăcute, la fel cum şi Angelica Moscu-Deacu ne dezvăluie o lume (evident sublimată prin trăirea artistei, pentru că în realitate nu cred să vadă cineva prea des asemenea aspecte) fără pete sau răutate – imaginea de mai jos

Hugo Mărăcineanu revine în faţa publicului cu notaţii de călătorie, din care Veneţia nu e o lume a degradării, ci un spaţiu al sobrietăţii.
Marius Teodorescu nu se dezminte; ne readuce în atenţie că lumea de afară, una a constrângerilor de multe feluri, artistul suferind de fiecare dată mai mult decât oricine altcineva – şi are mai multe lucrări decât prezint eu aici

Cam aşa a arătat codul lecturii proprii, la o primă vizionare, a Mariei Stoica, la aceste nume alăturându-se şi cel al Andrei Nacu, tânără şi în exprimarea plastică după cum lesne se poate sesiza în lucrările ei.
Aş mai aminti şi că lucrările sculptorului Kovacs Geza – vedeţi aici mai multe despre expoziţia sa https://brailachirei.wordpress.com/2010/02/09/valentele-fierului-la-galeriile-de-arta-braila-sculptura-lui-kovacs-geza/ şi, de asemenea, pe pagina sa web – daţi click pe numele artistului în lista mea de link-uri) au rămas în Galerii, ca un reper al firului temporal. Şi v-aş mai invita să nu plecaţi fără să admiraţi lucrările lui Cristian Radu – nu uitaţi, cu un link aveţi acces, direct din lista mea, la site-ul său – şi ale Nelei Costantinescu, artista care îi îndrumă pe calea artei pe tineri la Palatul Copiilor (am admirat adesea expoziţiile lor şi am felicitat-o pe îndrumătoare), ale Svetlanei Potângă – şcoala rusă pe care a urmat-o o singularează de fiecare dată în peisajul autohton pe cea care este pictor decorator la Teatrul „Maria Filotti”, a Getei Naum, Danielei Nica, lucrările lui Radu Pencea şi ale lui Florentin Stoian.
De asemenea, în expoziţie sunt de admirat şi lucrări ale unor artişti din Filiala UAPR Buzău – Mihai Hlihor, Dobrin Pompiliu, Luminiţa Toader – din Fililala UAPR Galaţi: Sterică Bădălan, Nicolae Cărbunaru, Mihai Gheorghe Coron, Nicolae Einhorn, Aurel Manole – cadru didactic şi la Liceul de Artă “Hariclea Darclee” Brăila, singular prin abordarea unei tematici aparent comune (foto),

Gheorghe Suciu, Tudor Şerban, Theodor Vişan.
În expoziţie este prezentă şi o artistă din UAPR Sibiu: Aurelia Călinescu, semn că prieteniile artiştilor brăilenilor sunt şi avantajul publicului.
Am lăsat nu întâmplător la urmă un nume: Florin Mihăilescu. Pentru că cel puţin două dintre lucrările sale (foto)

mi-au atras imediat atenţia. Sunt schiţe ale unor icoane, una luminoasă (şi poate de aceea artsitul a plasat-o mai sus…), celalaltă umbrită, şi au atâta poezie încât voi poposi la un moment dat în faţa lor pentru a creiona cel puţin un eseu tematic…
Vă invit deci, stimaţi prieteni şi cititori, să vă bucuraţi de “mărţişoarele” de la Galerii şi să admiraţi darul pe care, cu multă dragoste şi sinceritate, ni-l fac artiştii profesionişti. Şi mai sper că atunci când veţi dori să vă faceţi o bucurie, vouă sau altora, veţi căuta pe unul sau altul dintre artişti şi le veţi comanda o lucrare au mai multe, însemnând şi o reală investiţie.
Iar atunci când ceva pare să nu vă placă, să nu uitaţi că pentru artist „a fi” este sinonim cu „a dramatiza”, iar sufletele personajelor din tablourile lor stau gata să se năruie ori când lumea din lucrări e strâmbă, chinuită, ori ruginită… aceasta se datorează unor aspecte strict obiective, provenite din realitatea contemporană!