Simpozionul naţional “Sprijinul tău de azi mă ajută să devin independent mâine!”, ediţia a III-a la Şcoala “Kogălniceanu”

Şcoala cu clasele I – VIII “Mihail Kogălniceanu” din municipiul Brāila a găzduit, pe 5 februarie 2010, lucrările Simpozionului naţional “Sprijinul tău de azi mă ajută să devin independent mâine!”ediţia a III-a, eveniment pe care îl organizează împreună cu Centrul Judeţean de Resurse şi Asistenţā Educaţionalā (CJRAE) Brāila, Centrul Şcolar pentru Educaţie Incluzivă (CSEI) Brāila, Grădiniţa “Sfântul Nicolae” Brăila, cu parteneri Inspectoratul Şcolar Judeţean Brāila, Casa Corpului Didactic (CCD) Brāila.

Nici nu mai trebuie explicat de ce este util un asemenea eveniment, în condiţiile în care mai sunt destui părinţi care nu realizează că doar înscriindu-şi copiii cu probleme în categoria CES (cerinţe educative speciale) îi ajută, societatea încă are rezerve în a-i primi cu înţelegere pe aceşti copii şi tineri, ba chiar mai sunt şi cadre didactice ale căror reacţii arată clar că nu se pot adapta uţor lucrului cu elevii care au difciultăţi în învăţare.

Pentru exemplificare, am să citez din broşura ediţiei a II-a, care cuprinde în rezumat toate lcurările participante la simpozion, pur şi simplu aleator: „Un rol important în recuperarea copiilor cu CES îl ocupă şi terapia prin artă care, prin varietatea şi complexitatea sa, antrenează gândirea şi atenţia copilului contribuind astfel la dezvoltarea lui psihică. Acest mod de recuperare şi-a dovedit eficienţa în activităţile zilnice de la clasă, dar şi în cadrul activităţilor extracurriculare (…) Terapia prin artă nu presupune ca elevii cuprinşi în program să aibă calităţi artitice deosebite, ci presupune ca ei să fie conduşi în a-şi exprima sentimentele şi eventalele conflicte personale”, scria prof. Marioara Dobre de la Şcoala Specială Brăila (la ediţia aII-a, unitatea a făcut parte dintre organizatori).

Foto: secvenţă cu participanţi de la una din secţiunile ediţiei curente 

Ediţia 2010 a avut şi o noutate, atrăgând elevii la Concursul judeţean interdisciplinar pentru elevi cu CES şi am prezentat la timpul cuvenit evenimentul la https://brailachirei.wordpress.com/2010/01/23/la-scoala-%e2%80%9ckogalniceanu%e2%80%9d-%e2%80%93-un-concurs-special-preambul-la-simpozionul-%e2%80%9csprijinul-tau-de-azi-ma-ajuta-sa-devin-independent-maine%e2%80%9d/  el derulându-se în a doua jumătate a lunii ianuarie. Un număr de 17 echipe au concurat.

Celelalte evenimente cuprinse în programul manifestării au fost derulate ăn conformiate cu secţiunile simpozionului: prezentarea unor strategii de lucru cu elevii cu dificultāţi de învāţare (programe adaptate, PIP, fişe de lucru etc); prezentarea şi discutarea unor strategii de intervenţie în cazul elevilor cu tulburări de comportament şi asociate; prezenatrea unor proiecte de parteneriat cu comunitatea şi părinţii; expoziţie cu materiale didactice şi portofolii ale elevilor cu deficienţe.

Foto: Dorin Chiru, unul dintre organizatori şi Viorel Botea

La simpozion au participat  educatoare, invăţători, profesori, cadre didactice de sprijin, psihologi, psihopedagogi, mediatori şcolari, logopezi, consilieri şcolari, manageri educaţionali şi elevi cu probleme de invăţare/ adaptare şcolară. În total, au fost prezenţi 150 de cadre didacticde, dintre acestea 50 din Brăila.

Coordonatori simpozion: Prof. Marian Cloşcă – director CJRAE, prof. Chiru Dorin – directorul Şcolii “Kogălniceanu”, prof. Stelinina Copae – director  CSEI, prof. Rita Drâmbei – psiholog şcolar au fost coordonatorii activităţilor din cadrul simpozionului. Iar Comisia de organizare a avut următoarea alcătuire: invăţător Doralina Iordan, prof. Aurora Nedelcu, prof. Lidia Constantin, prof. Marioara Dobre, prof. Cristina Neacşu, prof. Neaga Susanu, prof. Ion Marin, prof. Carmen Budur, prof. Chira Preda.

Prof. Viorel Botea – inspector şcolar general, prof. Romeo Cezar Mocanu – inspector şcolar general adjunct, institutor Ecaterina Carmen Bonciu – inspector şcolar Învăţământ primar, porf. Diana Bratosin – inspector şcolar Înăţământ special, educator Ecaterina Palade – inspector şcolar Învăţământ preprimar, prof. dr. Elena Cristina Anton – directorul CCD, au urmărit cu deosebit interes lucrările simpozionului. În urma acestuia, cei înscrişi cu lucrări – echipe de până la patru membri – au primit diplome de participare, o broşură şi câte un CD cuprinzând toate lucrările. Printre invitaţi s-a aflat şi lectorul universitar Valentin Popa de la Universitatea „Constantin Brâncoveanu”.

Cu siguranţă, întâlnirea a adus multe clarificări asupra obiectivelor propuse, respectiv a) formarea, dezvoltarea şi inovarea deprinderilor de lucru cu elevii cu CES  integraţi/ neintegraţi in şcoala de masă, b)valorificarea experienţei pozitive a cadrelor didactice privind integrarea copiilor cu nevoi speciale de invăţare, c) dezvoltarea unor abilităţi de lucru corespunzătoare diversităţilor de nevoi de învăţare la nivelul clasei.

Iar ediţiile următoare vor fi, poate, şi mai atractive inclusiv pentru cei care nu şi-au propus până acum să-i ajute pe tinerii cu CES.

Viaţa de dascăl…

La un moment dat, în cursul activităţii la cotidianul – acum doar poveste… – “Ziarul de Brăila”, am primit un text emoţionant semnat învăţător Florentina Carsote – Şcoala cu clasele I-VIII Insurăţei, judeţul Brăila. Pentru că mi se pare un act deosebit – în contextul contemporan, când tot mai mulţi ne revoltăm împotriva a tot şi a toate şi uităm de unde am plecat… – şi o mărturie exemplară, demnă deci de urmat, vi-l ofer spre lectură şi luare aminte.

Până mai ieri eram elevă  si nici prin cap nu-mi trecea că am să devin dascăl. O singură dată mi-a trecut prin cap această idée când, prin clasa a VIII – a , la ora de limba română a intrat în clasă un fost elev al doamnei (atunci diriginta mea) Elena Mocanu şi i-a oferit un buchet de flori spunând <Dacă nu aţi fi fost dvs, d-na şi colegii dvs,. eu nu aş fi fost ceea ce sunt acum . Vă multumesc şi Dumnezeu să vă dea sănătate”. Am fost foarte emotionată că acel OM nu a uitat să mulţumească celor ce l-au format. Atunci m-am gândit şi m-am întrebat: “Ce-ar fi  să devin profesoară în această şcoală, în scoala în care am învăţat? Oare eu voi educa elevii foarte bine? Voi trăi şi eu emoţiile doamnei diriginte?” De atunci nu m-am mai gândit şi … timpul s-a scurs … doamna dirigintă s-a pensionat şi Dumnezeu nu i-a dat prea multă  sănătate şi-mi pare tare, tare rău …

Când esti copil, nu ştii  să multumeşti suficient celor care te ajută şi te susţin, iar când devii adult… ori viaţa te îndepărtează de cei ce ţi-au fost alături, ori eşti prea ocupat … şi uiţi … dar, DASCALUL este mulţumit în sinea lui că tu ai devenit un om integru, capabil, responsabil, competent, că o parte a sa ţi-a oferit-o ţie … ca tu să fii ceea ce eşti. Nici eu nu mi-am uitat dascălii. Vreau să le mulţumesc tuturor celor ce mi-au fost dascăli,doamnei director Ionelia Lungu si tuturor cadrelor didactice de la Şcoala cu clasele I-VIII Însurăţei pentru activitatea desfăşurată. Să aveţi putere de muncă şi viaţă frumoasă, împliniri, bucurii nenumărate”.