Valentine’s Day cu tineri pe patinoar

Mulţi brăileni, majoritatea tineri, au ales să profite de intrarea gratuită pe patinoar de duminică, 14 februarie, şi au fost pe gheaţă în intervalul orar 17.00 – 19.00.

 Aşa cum am prezentat la https://brailachirei.wordpress.com/2010/02/12/2488/ programul a fost atractiv, premii s-au înmânat conform planificării, maestrul de ceremonii fiind Camelia Guşatu – director în cadrul Primăriei, ajutată de actorul Florin Chirpac – directorul Teatrului de Păpuşi “Cărăbuş”.

Nu am stat mult acolo, dar a fost suficient ca să ascult câteva declaraţii de dragoste – şi una dintre ele, cea a lui Marius către Andreea (foto mai jos)

a fost chiar foarte frumoasă!

În rest, am văzut că puţini au fost cu adevărat interesaţi de concursuri (poate şi sistemul audio şi acustica nu prea i-a ajutat) ori de ceea ce se mai întâmpla în preajma inimii din baloane roşii, dar am auzit şi comentarii de genul „bine că au făcut ceva… decât deloc…”.

Au ajutat la menţinerea unei atmosfere de sărbătoare şi veselie un grup de copii şi tineri costumaţi de carnaval, pe care i-a instruit – din câte am înţeles – regizoarea Anca Cismaru de la Teatrul „Maria Filotti”. Unul dintre ei, îngeraşul (foto)

a suportat frigul cu stoicism, nu a avut căciuliţă,  nici mănuşi…dar era pe patine, la fel ca şi colegii lui de program, aşa că sigur a considerat că e mai importantă distracţia (şi, cu sigurranţă, recompensa de la final).

Concurs la Şcoala “Anton Pann” cu elevi ţigani şi români

Şcoala cu clasele I-VIII “Anton Pann” desfăşoară activităţi de educaţie interculturală în cadrul opţionalului cu acelaşi nume, scopul acestora fiind de încurajare a dialogului intercultural şi, evident, de a produce astfel un climat de încredere şi prietenie între reprezentanţii etniei ţiganilor – şcoala are mulţi astfel de elevi – şi cei ai majorităţii.

Una dintre aceste activităţile educaţionale are loc sâmbătă, 20 februarie, începând cu ora 10.30, mai precis a doua editie a Concursului “De la robie la emancipare” desfăşurat în parteneriat cu Asociaţia Partida Romilor “Pro-Europa” cu ocazia implinirii a 154 de ani de la Dezrobirea rromilor.  Competiţia presupune cunoştinţe despre istoria rromilor. Principalii organizatori sunt profesoarele Gina Anton şi Nicoleta Bajno, iar competiţia se va derula sub coordonarea profesoarei Cici Mihaela Bolovan – directorul Şcolii “A. Pann”.

Participă echipe formate din 6 elevi (3 rromi, 3 nerromi) de la Şcoala cu clasele I-VIII “Anton Pann”, Şcoala cu clasele I-VIII “Gheorghe Naum”, Scoala cu clasele I-VIII nr. 5 din municipiul Brăila, dar şi de la unităţi din judeţ – Şcolile Şuteşti, Viziru, Gradiştea, Vişani, Lanurile, Valea Canepii.

După cum precizează organizatorii, activitatea se va încheia cu prezentarea scenetei “Fraţi de cruce (Ratesqe phrala)”, care a fost reprezentată şi la Concursului “Diversitatea – o şansă în plus pentru viitor” unde şcoala gazdă a obţinut locul al II-lea la faza naţională pe regiuni.

Şi până la urmă… suntem sau nu toleranţi ?

Ne aşteptăm ca tinerii să fie cuminţi, corecţi, serioşi şi uităm de multe ori – dacă nu suntem atenţi şi nu-i educăm în acest spirit – că ei ne copie atitudinile şi comportamentul şi… sunt aşa cum nu ne place, dar aşa cum sunt adulţii, cum e societatea… În fond, problema e veche şi are legătură cumva şi cu schimbul de generaţii. Dar aici nu e vorba neapărat de generaţii, ci de etnii, de rasism şi toleranţă. Şi în această privinţă, orice s-ar spune, noi, românii, suntem puţin atipici: vorbim mult despre egalitate de şanse, avem şi chiar şi câteva programe guvernamentale,  dar suntem mai ales resentimentari şi intoleranţi, chiar rasişti.

Cum aşa ? Nu ştiu, dar este evident: în presă apar frecvent trimiteri încă din titlu la legături între infractori şi etnia ţigănească (oricât de mult doresc unii să se numească romi… ca să se confunde cu românii… nu e corect din punct de vedere moral şi cei cu adevărat educaţi nici nu-şi spun astfel), iar în conversaţie, atunci când trebuie să dăm exemple negative, le dăm imediat pe cele cu ţiganii care preferă să fure sau să cerşească decât să muncească. Este adevărat şi că ei, ţiganii, ca reprezentanţi ai uneia dintre cele mai libertine etnii, au preferat să profite repede de libertatea de mişcare de după 1989 şi de aici s-a ajuns şi al confunzia, pe care unii dintre capii lor au dorit să o menţină (tot scrie RO ca prescurtare pe autoturisme…), de a se vorbi peste hotare de români ca despre nişte hoţi, traficanţi de carne vie…

Acuma să nu ne credem nici “buricul pământului”; fiecare pădure are uscăturile ei. Dar trebuie să şi recunoaştem că, majoritar, ţiganii nu sunt hoţi şi cerşetori, la fel cum nici majoritatea românilor nu este hoaţă şi mincinoasă. Sunt oameni între oameni, iar între ţigani cunosc destui care s-au ridicat prin educaţie şi bun simţ – atenţie, nu am spus prin bogăţie materială… – pe o treaptă superioară multor majoritari (români!), ceea ce le face cinste! Ba chiar am scris şi despre tineri, liceeni, care s-au evidenţiat în diverse competiţii naţionale, semn că se poate şi altfel decât ne tot catalogăm unii pe alţii!

Ce vreau, de fapt, să subliniez? Că activităţi precum concursul de la Şcoala “Pann” are un rol important în schimbarea mentalităţii, dacă este promovat cum se cuvine în alte şcoli şi în familii, în societate în general. Dacă participă ca sponsori – exemplu: să se ofere premii copiilor competitori – firme de prestigiu din urbe, care să dea un semnal pozitiv, aşa cum a dat recent ministrul educaţiei, Funeriu, când a plecat la semnarea acordului european pentru cercetare cu un elev olimpic… (cel puţin aşa a declarat la Radio Cultural).

Şi poate aşa nu vom fi atât de intoleranţi, poate aşa vor fi angajaţi mai mulţi ţigani – chiar dacă la bursele de locuri de muncă se spune că vin puţini doritori, noi ştim că atunci când doreşte să se angajeze, un minoritar întâmpină multe refuzuri…

Viaţa străzii. Trotuarele noastre…

Se pare că ne-am obişnuit atât de mult cu mizeria  – chiar dacă, mai degrabă de ochii lumii, hm…  o clamăm – încât nu o vedem nici când se află sub ochii noştri.

Spre exemplu: dacă am o firmă de comerţ ( ]n imaginea ilustrativă se vede clar şi care…) la stradă, nu e mai firesc să-mi fac şi curăţenie în faţa vitrinei şi a intrării, în loc să las toate gunoaiele să troneze pe trotuar şi să dau vina pe trecători sau vecini (faptul că a fost zăpada care a acoperit totul nu ar trebui folosit drept scuză…)?

Ca să nu mai spun că există legiferare, la nivel local, prin care sunt pasibili de amendă toţi cei care lasă trotuarele atât de murdare…