Emoţii pe gheaţă – lecţia patinajul artistic

Pentru că îmi place în mod deosebit, fac în aşa fel încât să nu ratez niciodată (şi nu mă deranjează că programul e târziu în noapte!) patinajul artistic atunci când sunt campionate europene şi mondiale. Evident că şi competiţiile de profil din cadrul Jocurile Olimpice (JO) sunt favoritele mele. Îmi place patinajul mai ales pentru că presupune îmbinarea mai multor aspecte: artele – balet, dans, vestimentaţie, apoi sportul, abilitatea fizică şi cea tehnică, sentimentele şi transferul emoţional de la aptinator către privitor, imaginaţie transferată prin muzică în mişcare fizică, farmec personal etc.

Aşa că am admirat la JO de la Vancouver, după ce m-am delectat şi cu europenele, toate acestea: patinatorii, programele lor, săriturile şi secvenţele de paşi, piruetele, costumele, muzica, bucuria sau dezamăgirea lor – după caz, îmbrăţişările sau încurajările antrenorilor etc. De la europenele de la Tallinn am avut câteva indicii privind clasamentele JO, dar nici pe departe nu prevedeam surprizele canadiene. Astfel, am văzut cum europenii din ţări cu tradiţie în acest minunat sport fac jocul adversarilor, greşind copilăreşte, după cum am văzut şi patinatori care au surpins plăcut, prin acurateţe, farmec personal, rafinament în mişcări – calităţi preluate evident din dans şi balet, executând cu deosebită eleganţă programul gândit de antrenor şi coregraf în aşa fel încât să întrunească la unison aşteptările publicului şi exigenţele regulamentului, îngăduinţa arbitrilor.

Am mai admirat secvenţele muzicale alese de competitori, multe din filme mai mult sau mai puţin celebre, altele din muzică clasică ceea ce este excelent pentru educaţia auditoriului – vă imaginaţi cam câţi din public ascultă acasă Giacomo Puccini sau Wolfgang Amadeus Mozart? – sau compoziţii deosebite, anume pregătite pentru acest scop, cum sunt cele realizate pentru Evgheni Pluşenko (în foto de mai jos) de prietenul său maghiar, Edvin Marton.

Îmi mai place patinajul dintr-un motiv, şi mai cu seamă acesta m-a determinat să-mi împărtăşesc ideile. Este un exerciţiu de câteva minute pe care sportivul cu patine îl pregăteşte timp de un an de zile şi care îi dă măsura talentului, în egală măsură şi a calităţii muncii, dar şi a nervilor – pentru că dacă dă greş în concurs (cu toate că la repetiţia dinainte a executat corect săriturile şi celelalte elemente impuse de regulament) este aproape egală cu zero tot efortul…

Concurul de patinaj este, de fapt, o lecţie pentru noi toţi, care privim, la fel cum merită să fie o lecţie de viaţă şi pentru elevi, pentru cei care au de înfruntat examinările de la finele de gimanziu şi de liceu. Vă daţi seama cum ar arăta exerciţiul unui patinator care s-a pregătit o zi şase ore, altă zi două ore şi în altă zi a chiulit?… Vă imaginaţi la ce nivel ar patina şi cam pe ce loc s-ar clasa?… Aşa şi voi, dragi elevi, dacă învăţaţi astăzi bine, mâine mai puţin bine, iar alte trei-patru zile nu învăţaţi deloc, cum vreţi să aveţi rezultate deosebite şcolare, să fiţi foarte bine pregătiţi şi să obţineţi performanţă?!

Aşa că, atunci când admiraţi cele trei-patru minute de patinaj gândiţi-vă şi la asta: minunea trebuie ajutată! Farmecul interpretării programului şi aplauzele apar atunci când în spatele lor este muncă, şi să nu credeţi că efortul este de doar trei-patru ore pe zi… În plus, trebuie şi pasiune, pentru că altfel nu vor fi decât nişte simple sărituri, nişte mişcări din mâini şi înclinări din cap, şi toate astea pe patine…

Şi acum, pentru că întrecerea masculină s-a încheiat (simt încă gustul amar al înfrângerii lui Evgheni Pluşenko – “ţarul gheţii”, cum au tot repetat şi comentatorii români ai Televiziunii Române – pentru care am un respect deosebit, nu pentru că sare “cvadrubla”, ci pentru că este un perfecţionist, chair dacă nu are eleganţa şi rafinamentului unui Lambiel, sprfe exemplu) să recapitulăm măcar clasamentul cel mai proaspăt.

Concursul masculin, finalizat astăzi, 19 februarie: Locul I şi medalia de aur, campionul mondial la JO (cel mai important titlu, râvnit de orice sportiv) – Evan Lysacek, americanul campion al SUA, surprinzător, dar bun, nimeni nu se gândea că el va fi învingătorul, pe parcursul zilelor de concurs. Locul II şi medalia de argintEvgheni Pluşenko, Rusia (după ce la programul scurt se clasase pe primul loc); Locul III şi medalia de bronzDaisuke Takahashi, Japonia, primul sportiv bărbat din Ţara Soarelui Răsare care câştigă o medalie la JO conform statisticilor.

Elveţianul Stephane Lambiel (foto mai jos, medaliat cu argint la Tallinn) – locul IV,

merita mult mai mult după cum a arătat şi reacţia publicului. El a avut şi cel mai mare punctaj la “artistic”. Patrick Chan, Canada – locul V. Johnny Weir, SUA – locul VI. Nobunari Oda, Japonia – locul VII – şi el foarte bun, chiar surprinzător, dată fiind eleganţa de care a dat dovadă (mai ales în programul scurt s-a discutat mult despre acest aspect). Takahiko Kozuka, Japonia – locul VIII. Jeremy Abbott, SUA – locul IX. Michal Brezina, Cehia – locul X.

Francezul Brian Joubert, unul dintre favoriţii la medalii, campion mondial în 2007, a obţinut doar locul 18. Şi cehul Tomas Verner ( mai jos în imagine) – de asemenea un campion, ca de altfel toţi participanţii la patinajul olimpic – a ieşit din lista de podium.

Şi compatriotul nostru, Zoltan Kelemen (foto)

a ratat calificarea în finală, obţinând după programul liber locul 29. Interesant aici era de urmărit discursul comentatorilor români – care au subliniat lipsa de interes a reprezentanţilor federaţiei de profil în sprijinirea şi pregătirea patinatorilor cu speranţă la medalii (care însă s-a preocupat măcar de ajutorarea acestui sportiv, în detrimentul altora…). Totuşi, referitor la prezenţa românului la JO, este de lăudat, în condiţiile în care eforturile care se fac pentru sprijinirea sa nu vin din prea multe direcţii. Oare de ce nu învăţăm din greşeli? Patinajul e un sport în care am putea avea succes, mai mult ca în fotbal spre exemplu, efortul financiar fiind mai mic, iar recompensele mult mai semnificative inclusiv pentru public; ar fi un câştig pentru tineri (dacă ar fi şi educaţi să înţeleagă!!!) care ar admira, cred, mai mult un spectacol de patinaj – cu toatele elementele de care vorbeam mai devreme – decât o goană după balon, cu toată tactica din spatele echipei de 11… Ca să nu mai spun că la patinajul artistic nu simţi nevoia să înjuri sau să vorbeşti urât, poate doar să fluieri – cum au făcut-o spectatorii şi acum, la Vancouver, când li s-a părut că arbitrii au fost nedrepţi.

În fine, una peste alta, sper că v-am demonstat că o competiţie de patinaj poate fi, nu doar o simplă delectare, ci şi un act de educaţie şi instrucţie. Te amuzi, înveţi, compari, faci audiţie muzicală, remarci acurateţea punctajelor şi diferenţele de calibru – după cum ştiţi, diferă categoria în care este încadrat fiecare sportiv, de aici şi diferenţele de punctare, observi cât de bine sau de prost (de obicei sunt foarte rezervaţi) reacţionează patinatorii la aflarea notelor şi multe altele. Repet,  e o lecţie care merită trăită, mai ales că e patinoar şi la Brăila – unde puteţi avea un sprijin în “antrenament” de la nici mai mult nici mai puţin un… poet – Mircea Andronic Romian, care este şi un as în patinaj.

Ameninţare în Piaţa Halelor

  Miercuri, 17 februarie, în jurul orei 12.30, o patrulă mobilă a Jandarmeriei (IJJ) brăilene a fost sesizată cu privire la faptul că în Piaţa Halelor un bărbat a tulburat ordinea şi liniştea publică, ameninţând cu un cuţit o altă persoană. Jandarmii s-au deplasat de urgenţă în zona indicată şi, având semnalmentele celui în cauză, l-au depistat pe acesta în apropierea unei tarabe. Fotografiile sunt de la IJJ.

  Plt. Sorin Neftode de la Compartimentul Informare şi Relaţii Publice  al Inspectoratului de Jandarmi Brăila oferă amănunte. “Ca urmare a controlului corporal executat, asupra bărbatului recalcitrant, C. Stănel de 45 ani, a fost găsit un cuţit cu lama rabatabilă  în lungime de 22 cm şi mai multe pachete cu ţigări. Cel în cauză declara că oferea spre vânzare ţigări – ce nu aveau aplicate timbre fiscale – şi se certase cu o persoană pe motiv de preţ, ameninţându-l cu acel cuţit”, afirmă Sorin Neftode.

 

  Pentru faptele sale, lui Stănel C. i-au fost întocmite actele premergătoare începerii urmăririi penale sub aspectul săvârşirii infracţiunii de port ilegal de armă albă, iar cuţitul şi pachetele cu ţigări au fost ridicate de jandarmi în vederea confiscării. 

 Fenomenul “bişniţă” rămâne, din păcate, mai cu seamă că aspectele legislative sunt propice acum. Pe principiul cererii şi ofertei, buşniţarii se simt utili atâta vreme cât sunt destui cumpărători care preferă să achiziţioneze ţigaretele dorite de la ei şi nu de la magazine, unde preţul este destul de piperat. Şi cum fumatul este o dependenţă recunoscută, va fi greu de luptat cu asemenea fapte – la carfe sunt complici cumpărătorii! Iar când contrabanda este assezonată cu… obiecte ascuţite şi tăioase, atunci lucrurile pot degenera!!! Aşa că, stimaţi fumători, fiţi foarte atenţi atunci când vă aflaţi prin piaţă!