“Un Grec, Doi Greci…”, noutăţi pe site

Camelia Hristian – coordonator în proiectul muzeal, realizat în colaborare cu grecii brăileni şi grecii de pe alte meleaguri (care au răspuns chestionarului organizatorilro), proiect intitulat “Un Grec, Doi Greci, Trei Greci… ” – care are, după cum ştiţi şi un spaţiu propriu în cadrul sediului Muzeului Brăilei, ne oferă ultimele noutăţi care prelungesc proiectul finanţat de AFCN şi sprijinit financiar de câţiva importanţi sponsori greci. Am scris pe larg despre el la https://brailachirei.wordpress.com/2009/10/30/un-grec-doi-greci-%e2%80%93-proiect-al-muzeului-brailei-si-comunitatii-elene   

şi la https://brailachirei.wordpress.com/2009/11/01/lansarea-proiectului-%e2%80%9eun-grec-doi-greci-trei-greci-braila%e2%80%9d-la-muzeu-%e2%80%93-o-bucurie-a-intregii-societati/ pe acest site.

“Vă invitam să vizitaţi http://diversitate-culturala-muzeulbrailei.ro/  unde acum am adăugat şi alte informaţii pe site (în limbile română, greacă şi engleză): cele două filme (ambele variante – în română şi în greacă), personalităţi, alte apariţii în presă, posterul, fotografii de la evenimente, impresii, link-uri utile, precum şi traduceri ale altor pagini (care existau deja). Foarte curând vom adăuga pe site şi volumul publicat, în format pdf. În timp, vom continua să dezvoltăm site-ul şi mai mult. Vrem sa continuam proiectul. Ne dorim ca acest link http://diversitate-culturala-muzeulbrailei.ro/  să ajungă pretutindeni”, subliniază Camelia Hristian.

Pentru un acces rapid – şi cu frecvenţă mai mare, sper – am adăugat site-ul  şi pe lista mea de link-uri cu tilul “Un Grec, Doi Greci”.  Veţi întâlni aici poveştile a multor cunoscuţi, de naţionalitate greacă, evident şi membri ai Comunităţii Elene, dar şi ale altora care provin din toată lumea, nu doar din urbea lui Panait Istrati – după cum bine ştiţi şi el de origine greacă (din partea tatălui), aşa că face parte din galeria de personalităţi puse în valoare de cartea publicată cu ocazia proiectului omonim. 

Constanţa Abălaşei Donosă – o călătorie pe drumul Artei

Recent, mai precis pe 4 februarie, pictoriţa, graficiana şi poeta Constanţa Abălaşei Donosă – o artistă extrem de tenace, talentată şi inimoasă – şi-a serbat ziua de naştere. Rememorând împreună succesele anului trecut, am realizat că brăileanca este, de departe, prima pe o listă a prezenţelor în evenimente de talie naţională, pe care nu le-a căutat, ci pentru care doar a răspuns la invitaţii.

O altă caracteristică – extrem de rară, trebuie să recunoaşteţi… – a artistei este simţul carităţii. A donat până în prezent mai multe lucrări decât pot visa (sau nu…) mulţi alţi artişti, iar atunci când a fost rugată de prieteni sau cunoştinţe să realizeze grafica pentru cărţile lor, Constanţa Abălaşei Donosă nu a refuzat, chiar şi atunci când ştia că nu va primi pentru munca sa – şi timpul dedicat graficii nu este deloc puţin! – decât un călduros “mulţumesc”. Se ştirbesc oare meritele unui artist dacă nu este plătit? Cu siguranţă nu, dar cei mai mulţi nu fac asemenea gesturi, nici măcar pentru prieteni (n. aut. Vă spun asta şi din proprie experienţă…)! 

Şi cum tot vorbeam de un an 2009 plin de manifestări, să le trecem în revistă. Prima a avut loc la Biblioteca Judeţeană “Panait Istrati”, o expoziţie aniversară – tot în februarie – pentru care a realizat în timp record – dat fiind că invitaţia a fost din scurt – peste 80 de lucrări de grafică absolute noi pe temele “Personalităţi brăilene” şi “Brăila veche”. Cu acelaşi prilej, bibliotecarii i-au amenajat şi casete expoziţionale cuprinzând volumele publicate până atunci: “Sonate” apărut în 1999, “Anotimpuri pentru prietenii mei” din 2002, “Epistole şi flori” din 2007 şi nu numai… În imaginea de mai jos, artista la acest vernisaj.

Următorul eveniment la care artista a participat s-a derulat în iunie la Siret, în Zilele oraşului, când s-au serbat 650 ani de atestare documentară. Constanţa Abălaşei Donosă a prezentat aici expoziţia de grafică “Bucovina în secolul al XIX-lea”; toate lucrările au fost donate mai apoi Primăriei Siret şi Centrului Cultural din localitatea moldavă. Tot aici şi-a lansat cartea “La uşa iubirii” care, contrar a ceea ce poate sugera tilul, cuprinde versuri inspirate de viaţa spirituală şi religioasă a unui adevărat creştin ortodox. Prezentarea cărţii a fost realizată de Ion Popescu Sireteanu.

În luna iulie, artista a răspuns invitaţiei la manifestările prilejuite de aniversarea a 400 ani de la ctitorirea Mănăstirii Dragomirna de către Mitropolitul Anastasie Crimca, – de numele său se leagă o premieră în spaţiul românesc, fiind creatorul primelor miniaturi. Constanţa a expus peste 40 de lucrări de grafică realizate având ca model unele semnate Anastsie Crimca; şi acestea au fost donate de artistă organizatorilor. De asemenea, a participat şi la lucrările simpozionului derulat cu acelaşi prilej aniversar, simpozion deosebit de important pentru lumea ştiinţifică – domeniul istoriografie, eveniment prezidat de Ştefan Gorovei.

În septembrie a urmat participarea la Putna, invitaţia survenind după ce în 2007 artista a fost prezentă la sărbătorirea împlinirii a 500 ani de la urcarea pe tron a lui Ştefan cel Mare şi Sfânt. Atunci, în 2007, a avut o expoziţie tematică, tot de grafică, care a stat deschisă timp de opt luni de zile; cele 35 de lucrări au fost donate Mănăstirii Putna. De asemenea, aceleaşi lucrări au fost publicate într-o carte şi de Editura (atunci încă) Episcopiei Dunării de Jos (acum a fost ridicată la rangul de Arhiepiscopie), la iniţiativa Înalt Preasfinţitului dr. Casian Crăciun – arhiepiscopul zonei noastre (Brăila şi Galaţi). Cum spuneam, în 2009 artista a participat la Putna la manifestările închinate împlinirii a 550 ani de la sfinţirea Mănăstirii Putna cu o expoziţie de grafică pe tema Ştefan cel Mare. Şi de această dată lucrările au fost donate organizatorilor.  

În perioada octombrie – decembrie 2009, artista a lucrat grafică pentru cartea “Ştefan cel Mare în legende” (ediţia a doua), dar şi pentru volumul “Păcală şi ai săi” de Ion Popescu Sireteanu.

Şi tot în cursul anului trecut, Constanţa Abălaşei Donosă a avut bucuria să-şi vadă lucrările (tot o donaţie!!!) expuse – permanent – pe holurile Liceului Pedagogic “D. P. Perpessicius” (şi o fotografie de la acel eveniment),

Următorul eveniment la care artista a participat s-a derulat în iunie la Siret, în Zilele oraşului, când s-au serbat 650 ani de atestare documentară. Constanţa Abălaşei Donosă a prezentat aici expoziţia de grafică “Bucovina în secolul al XIX-lea”; toate lucrările au fost donate mai apoi Primăriei Siret şi Centrului Cultural din localitatea moldavă. Tot aici şi-a lansat cartea “La uşa iubirii” care, contrar a ceea ce poate sugera tilul, cuprinde versuri inspirate de viaţa spirituală şi religioasă a unui adevărat creştin ortodox. Prezentarea cărţii a fost realizată de Ion Popescu Sireteanu.

În luna iulie, artista a răspuns invitaţiei la manifestările prilejuite de aniversarea a 400 ani de la ctitorirea Mănăstirii Dragomirna de către Mitropolitul Anastasie Crimca, – de numele său se leagă o premieră în spaţiul românesc, fiind creatorul primelor miniaturi. Constanţa a expus peste 40 de lucrări de grafică realizate având ca model unele semnate Anastsie Crimca; şi acestea au fost donate de artistă organizatorilor. De asemenea, a participat şi la lucrările simpozionului derulat cu acelaşi prilej aniversar, simpozion deosebit de important pentru lumea ştiinţifică – domeniul istoriografie, eveniment prezidat de Ştefan Gorovei.

În septembrie a urmat participarea la Putna, invitaţia survenind după ce în 2007 artista a fost prezentă la sărbătorirea împlinirii a 500 ani de la urcarea pe tron a lui Ştefan cel Mare şi Sfânt. Atunci, în 2007, a avut o expoziţie tematică, tot de grafică, care a stat deschisă timp de opt luni de zile; cele 35 de lucrări au fost donate Mănăstirii Putna. De asemenea, aceleaşi lucrări au fost publicate într-o carte şi de Editura (atunci încă) Episcopiei Dunării de Jos (acum a fost ridicată la rangul de Arhiepiscopie), la iniţiativa Înalt Preasfinţitului dr. Casian Crăciun – arhiepiscopul zonei noastre (Brăila şi Galaţi). Cum spuneam, în 2009 artista a participat la Putna la manifestările închinate împlinirii a 550 ani de la sfinţirea Mănăstirii Putna cu o expoziţie de grafică pe tema Ştefan cel Mare. Şi de această dată lucrările au fost donate organizatorilor.  

În perioada octombrie – decembrie 2009, artista a lucrat grafică pentru cartea “Ştefan cel Mare în legende” (ediţia a doua), dar şi pentru volumul “Păcală şi ai săi” de Ion Popescu Sireteanu.

Şi tot în cursul anului trecut, Constanţa Abălaşei Donosă a avut bucuria să-şi vadă lucrările (tot o donaţie!!!) expuse – permanent – pe holurile Liceului Pedagogic “D. P. Perpessicius” (o fotografie de la acel eveniment),

o iniţiativă a directorului Constantin Gherghinoiu, cadru didactic şi scriitor, secretar al Cenaclului literar brăilean “Mihail Sebastian” – de asemenea membru în Comitetul Director al Uniunii Scriitorilor din România – unde artista participă adesea (când nu e plecată pe undeva prin ţară… după cum tocmai v-am povestit). Iată şi o fotografie de la una din şedinţele de cenaclu:

Pentru a intra şi mai bine în atmosfera artei Constanţei Abălaşei Donosă vă invit să-I vizitaţi site-ul, cu un simplu click pe primul nume (al artistei!) din lista mea de link-uri la rubrica “Galerii, artişti plastici”. Aici veţi putea admira şi câteva din picturile sale, veţi citi câteva din poeme sau psalmi; ba chiar o puteţi urmări într-o înregistrare video, la lucru.

Acestea  fiind spuse, să-i urăm artistei un an 2010 cel puţin la fel de bun ca cel trecut!

Sesiuni de coaching cu Ramona Lăcătuş

Ramona Lăcătuş, specialist în coaching – pe care o cunoaşteţi din întâlnirea de la Liceul “Iorga” iniţiată de psihologul şcolar Alberto Aichel – şi despre care am mai scris la https://brailachirei.wordpress.com/2009/10/21/ca-si-cum-iti-pictezi-propria-viata-lectii-de-coaching-la-liceul-%e2%80%9ciorga%e2%80%9d/ şi la https://brailachirei.wordpress.com/2009/10/26/%e2%80%9ca-fi-parinte-%e2%80%93-o-continua-provocare%e2%80%9d/ îşi prezintă activitatea pe site-ul propriu   http://www.mylifecoach.ro/ (adresa lui o aveţi şi în lista mea de link-uri).  

Aici aveţi invitaţia de a participa GRATUIT la conferinţa online din luna  februarie pe tema “Care sunt preocupările vieţii mele – o cercetare dincolo de aparente”. Scopul acesteia este, aşa cum subliniază Ramona Lăcătuş, de a stabili o bună relaţie cu obiectivele anului în curs. Conferinţa are loc pe data de 25 februarie, de la ora 20.30. Detalii pe site la http://www.mylifecoach.ro/videoconferinta.html. Cei interesaţi – întrucât numărul participanţilor este limitat, 15 în total – sunt rugaţi să confirme pe e-mail.  

De asemenea, începand cu data de 3 martie 2010, timp de 3 luni Ramona va susţine sesiuni de coaching de grup dedicate in special tinerilor profesionişti cu vârste între 20 si 35 de ani. “Scopul acestei grupe este acela de a oferi oportunitatea tinerilor de a se antrena cu un coach profesionist in diverse domenii de interes pentru ei. Se vor ţine 3 sesiuni/lună”, afimă antrenoarea. Temele propuse şi detaliile sesiunilor le puteti gasi pe: http://www.mylifecoach.ro/Oferta.html

 Şi încă o noutate: a fost lansat un concurs împreună cu site-ul 121.ro. “Dacă sunteţi interesaţi să vă organizaţi timpul mai eficient, puteţi găsi aici câteva sugestii folositoare. Îl găsiţi la http://www.121.ro/unbt/concurs_organizeaza-ti-eficient-timpul. Ca intotdeauna sugestiile si comentariile voastre sunt binevenite”, subliniază Ramona Lăcătuş.

Sănătatea din miezul de nucă

Am primit pe mail textul următor şi, pentru că mi se pare demn de interes, îl prezint aici.

Cu toate că este săţios şi sănătos, mulţi se feresc să includă în regimul alimentar miezul de nucă pentru că îngraşă. Într-adevăr, are o valoare calorică mai mare decât a cărnii, spre exemplu, dar este mult mai uşor digerabil decât aceasta. În plus, grăsimile din nuci sunt nesaturate, contribuind la scăderea colesterolului. Aportul energetic al miezului de nucă este unul considerabil. Nucile reprezintă şi un furnizor important de proteine, vitamine (A, B1, B2, B3, B5, B6, C), numeroase minerale (fosfor, calciu, magneziu, potasiu, sulf, fier) şi fibre.

Nucile se numără printre alimentele cu cel mai bogat continut de cupru şi zinc, ceea ce le fac utile şi de bun augur în tratarea unor afecţiuni cardiovasculare, legate de creştere sau în curele de întărire a sistemului imunitar. În unele cazuri însă, pot exista anumite probleme legate de asimilarea unor minerale din nucă de către organism. În această situaţie se recomandă combinarea acestui aliment cu unul ce contine vitamina C. Pentru a asigura o mai bună absorbţie a miezului de nucă, se poate consuma zdrobit. De asemenea, datorită fibrelor pe care le contin, nucile pot fi folosite şi ca remediu naturist împotriva diabetului. Nu se recomandă ca nucile să fie consumate în doze prea mari deoarece pot apărea spasme stomacale sau dureri de cap. Un număr de 4 – 7 nuci sunt mai mult decât suficiente.

Nucile ajută şi la îmbunătăţirea memoriei şi a capacităţii de concentrare. Celor care acuză pierderi de memorie le este recomandată consumarea zilnică a dozei minine permise de miez de nucă. Mai mult, oamenii de ştiinţă au demonstrat că riscul apariţiei bolilor coronariene scade la jumătate prin consumarea a patru porţii de miez de nucă în timpul unei săptămâni. Acest lucru este posibil graţie acizilor graşi omega 3 continuţi de miezul de nucă.

Miezul de nucă are efect laxativ mai ales atunci când este prăjit uşor. În medie, valoarea energetică a 100 de grame de miez de nucă este de 700 kilo calorii. De asemenea, uleiul de nucă, folosit în tratamente externe, ajută la regenerarea şi cresterea firului de păr. Nucile sunt recomandate persoanelor care suferă de artroze, reumatism, anemii, tuberculoză, sifilis, scrofuloză, metrită, enurezis sau afecţiuni ale pielii.

Viaţa străzii. Acelaşi trotuar

Prezentam zilele trecute câteva idei despre oameni şi curăţenie, calitatea de a fi cetăţean şi… un trotuar. Ei bine, după cum observaţi în imagine (de vineri, 19 februarie)…

Nu s-a schimbat nimic… S-a topit zăpada, dar respectivii comercianţi au lăsat aceleaşi gunoaie (sau altele?!) să le stea în cale. Mă întreb, totuşi, oare cei de la blocul de locuinţe nu se simt deranjaţi? Nu are nimeni din preajmă o mătură?…

“Viaţa mea: un joc” – un proiect util pentru elevi, profesori, părinţi

Recent – mai precis vineri, 19 februarie – în sala de festivităţi a Colegiului Naţional “Ana Aslan”,  a avut loc lansarea locală a Proiectului naţional educaţional „Viaţa mea: un joc „, în prezenţa conducerii Inspectoratului Şcolar Judeţean (ISJ) Brăila, a cadrelor didactice din municipiu şi judeţ şi a elevilor care au răspuns în număr mare invitaţiei. Ca de fiecare dată în astfel de situaţii, profesoarele Gina Miron şi Claudia Mitrică – director şi, respectiv, director adjunct al Colegiului „Aslan” – au fost excelente gazde.

Pentru o mai bună informare, am ales să vă prezint pe larg şi discursurile celor doi  inspectori generali de la ISJ, pentru că mie personal – sper că şi vouă dragi prieteni şi cititori – mi se par demne de atenţie. De altfel, cred că anumite situaţii întâlnite i-au determinat să adopte acest gen de subiecte. Iată-le (şi nu vă uitaţi prea mult la exprimare, care a fost una strict orală, ci la… conţinut)!

 Despre ora de dirigenţie

Prof. Viorel Botea – inspectorul şcolar general: “(…) strict la ora de dirigenţie când avem o temă şi haideţi să facem lucrurile natural, firesc, aşa cum  trebuie făcute ele. Când este vorba să facem dirigenţie, să facem exact dirigenţie. Când e vorba să sprijinim, poate cu o oră în plus, un obiect – pentru că mâine vine examenul de bacalaureat sau în preajmă este o olimpiadă, un concurs – să facem acest lucru pentru că şi aceasta tot educaţie este.  Asta este tot ceea ce voiam să vă spun. Cred că în ultima perioadă am încercat să creem un climat cât se poate de plăcut atât în cadrul Inspectoratului cât şi în cadrul şcolilor şi rog elevii care sunt prezenţi în şcoli să înţeleagă un singur lucru: că lipsa disciplinei, ascunzişul cu fumatul pe la colţuri, umblatul aiurea prin oraş în anumite momente nu  fac altceva decât să strice şi să ştirbească profilul lor moral. Mai devreme sau mai târziu veţi vede, când veţi ajunge la vârsta noastră, că nu veţi mai avea timp nici să vă duceţi să fumaţi, să vă duceţi să umblaţi hai-hui prin oraş sau nu ştiu pe unde, probabil că va fi nevoie să munciţi 10 sau 12 ore să vă asiguraţi existenţa, după care va trebui să pregătiţi o nouă zi care va veni poate peste 8 ore, peste două ore sau peste poate nici o oră de somn. Adică vreau să înţelegeţi şi altceva lucrurile trebuie făcute frumos şi la timpul lor. Nu încercaţi să bravaţi şi să fiţi la 13 ani ca la 20. Nu veţi reuşi niciodată! Pentru că viaţa e ca o roată care se învârteşte; şi toate lucrurile vin la timpul lor inclusiv viaţa sexuală, fumatul, mersul la o petrecere şi servitul unor băuturi. Toate vor veni la timpul lor… de ce oare să le facem mai devreme? Ce câştigăm dacă ne îmbătăm la 10 ani? Vedem cum e?… Nu vedem nimic… vedem că ne este rău şi vedem poate că cei din jurul nostru se uită urât la noi şi ne tratează cu lipsă de respect. Ăsta este cred lucrul cel mai important pe care trebuie să-l vedem. Fumatul de la clasa a VII-a sau a VIII-a… Ce vrem să demonstrăm? Că suntem maturi? Dar nu avem cum să fim maturi la clasa a VII-a… Aceasta este ideea şi dumneavoastră dragi colegi, şi elevi, puteţi să spuneţi mult ai clar şi mai precis acest lucru”.

Şi… dialogul între generaţii

 “Şi mai vreau să spun o chestie, pentru că doamna Tănase a încercat tot timpul să dea o libertate foarte mare elevilor în exprimare şi în tipul de a-şi prezenta doleanţele şi problemele specifice vârstei. Ştiţi ceva? Niciodată nu există, în opinia mea şi în opinia mai multor oameni care au mai citit diverse lucruri, între generaţii o echivalenţă. Şi nu poate exista echivalenţă din următorul motiv: dvs cei tineri e firesc să aveţi puterea şi vivacitatea net superioare unui om de exemplu ca mine, de 40 plus sau de 50 plus, care nu mai poate alerga ca dvs, care nu mai poate fi atât de iute ca dvs, dar în acelaşi timp nici dvs nu aveţi experienţa pe care o are acea persoană, informaţiile, cunoştinţele pe care le-a dobândit în timp. Cred că acest conflict între generaţii ar trebui în ziua de astăzi să se transforme într-o punte între generaţii. O punte care să fie între vivacitatea dvs, tinereţea, ambiţiile şi dorinţele dvs de reuşite şi cei care suntem la altă vârstă, pe alt palier de generaţii, care vă putem oferi informaţii. Orgolii dvs puţin estompate şi îngâmfarea celor care sunt mai în vârstă – dat fiind că nu pot asculta un tânăr – sunt lucruri care se pot remedia printr-o comunicare mai bună, printr-o înţelegere mai bună a problemelor fiecărei vârste şi cred că în felul acesta putem face foarte multe lucruri bune, unii pentru alţii. Eu nu mai pot să alerg cum aleargă în tânăr la 18 ani, dar el nu poate gândi cum gândesc eu. De aceea acest gen de site-uri sunt foarte utile, la fel ca şi multe articole pe care dvs le-aţi scris”.

Despre critică şi exprimarea opiniilor

 “Şi vă mai rog ceva: când criticaţi pe cineva sau vorbiţi despre cineva urât, chiar dacă vă supăraţi, fie că sunteţi elevi sau profesori, aveţi eleganţa şi decenţa de a nu jigni; de a spune lucrurilor pe nume fără a umili, fără a vă băga în viaţa personală cu bocancii, aşa cum vedeţi pe la diverse televiziuni sau prin diverse ziare. Fiţi civilizaţi, fiţi elganţi şi exprimaţi-vă opinia cu putere, cu tărie dar aşa cum trebuie, fără a împroşca cu noroi pe cineva… <nu sunt de accord cu dumneata pentru că…>. Îmi exprim argumentele fără a jigni pe cineva. Cred că am vorbit rpea mult, nu-mi place ăs mă aud vorbind, dar am avut câteva lucruri pe care am vrut să vi le spun, având în vedere că în sală sunt şi foarte mulţi elevi. Şi cred că lucurile astea trebuie să fie clar auzite în rândul elevilor. Şi aşa cum am amai spus, oricând uşa Inspectoratului este la noi deshisă permanent. E un program de audienţe dar să şitiţi că cine vine cu o problemă, nu stă la uşă, fie elev sau profesor, ţigan, român, rus, neamţ, orice naţionalitate! Cine doreşte să vină la Inspectorat este binevenit şi în măsura – legală – posibilităţilor, rezolvăm totul”.

Educaţia şi pregătirea pentru a fi cetăţean

 Prof. Romeo Cezar Mocanu – inspectorul şcolar general adjunct (începe cu… <Bună dimineaţa…> cu toate că e ora 14.20 şi se cuză abia după câteva fracţiuni de secundă, când îţi dă seama <Scuzaţi-mă, dar nu mai avem noţiunea timpului, totul se derulează cu o viteză atât de ameţitoare… parcă acum două minute a fost dimneaţă…> şi altă remercă, de această dată din sală, cum că mai ştie limba română, Romeo Mocanu fiind profesor de limba engleză…): “Văd aici în sală generaţii diferite, însă ne aduce împreună activitatea de astăzi, activitate pe parte educativă, formală, nonformală… Vreau să preiau de unde s-a oprit domnul inspector şcolar general Viorel Botea şi să spun că eleganţa şi bunul simţ în comportament nu sunt semne de slăbiciune. Şi mă refer în special la elevi. Acest calm de care trebuie să daţi dovadă, această eleganţă, nu are nimic de-a face cu o violenţa, care nu aduce nimic bun, de fapt, ca să fiu scurt. Şi acum, adresându-mă şi colegilor, domnilor, doamnelor profesori, fiecare lecţie, fie că este de fizică, de engleză, geografie, este o lecţie de viaţă. Vreau să sublinez caracterul formativ al educaţiei. Deci, la şcoală nu vin copiii, şi nici dvs nu vă duceţi să le predaţi ceva ce scrie în manual. Dvs transmiteţi ceva. Odată cu noţiunile, cunoştinţele – aveţi şi partea informativă – le transmiteţi ceva şi din caracterul dvs, poate din starea de spirit care diferă de la o zi la alta. În schimb, îi învăţaţi, îi pregătiţi să fie cetăţeni”.

Educaţia, cu adevărat formativă

 “Şi dacă tot am văzut pe fiecare pagină aici sigla Uniunii Europene cu cele 12 steluţe (în sală se râde… vă mai aduceţi aminte, cred, gafa lui Cristian Adomniţei, ministrul Educaţiei, care – într-o vizită la brăila – a spus că sunt… 15 steluţe pe steagul UE…), la televizor vedeam că se oferă peste 100 de posturi la Parlamentul European. Aici, în afara de cunoştinţele de care aveţi nevoie, trebuie să fiţi oameni. Ştiu că la un interviu o parte importantă o constituie atitudinea şi omul din dvs. Deci, vă rog frumos, noi aici facem educaţie formativă, nu neapărat informativă, şi pentru copiii, vă rog frumos, am rugămintea – nu numai la cei prezenţi! – eleganţă şi bun simţ în comportament”.

Un site foarte util

 Despre proiect a vorbit Viorica Tănase – inspector şcolar Activităţi Formale şi non-formale. Au fost astfel subliniate câteva concepte utile în derularea proiectului: globalizarea (ştergerea graniţelor de orice fel, inclusive ceel între bine şi rău, situaţie la care se cuvine să fim extrem de atenţi!), bolile secolului (lipsa comunicării, una dintre ele, la fel şi… shopingul), obsesiile faţă de cultul personalităţii. De asemenea, inspectoarea a atras atenţia asupra faptului că între drepturile copilului şi obligaţiile lui trebuie să existe un echilibru.

 Pentru o mai bună clarificare, a fost prezentat site-ul http://www.viatameaunjocserios.ro/  dezvoltat ca urmare a proiectului şi unde se află informaţii utile pentru profesori, elevi, părinţi. De altfel, sunt secţiuni disctincte pentru fiecare din aceste categorii. Pentru profesori este nevoie de o parolă care se obţine de la Viorica Tănase. La secţiunea dedicată copiilor sunt subcapitole de interes, pe teme de sex, droguri, fumat etc. Totodată, fiecare repezentat al şcolilor şi liceelor a primit o broşură tematică – realizată tot cu ocazia proiectului – şi care va fi folosită la orele de dirigenţie şi nu numai.

Arta de a patina, arta… de a trăi

… Era să uit o caracteristică extrem de importantă a patinajului: universalitatea. Cei care urmăriţi, ca şi mine, cu fidelitate minunat sport, ştiţi că sportivii nu rămân în limitele graniţelor, de cele mai multe ori se antrenează în alte ţări decât cele de baştină – pentru că antrenorul este foarte important, la rândul lui, tot un campion (care adesea antrenează mai multe prechi, mai mulţi patinatori, şi apare inclusiv în concurs cu fiecare dintre aceştia). Alteori, din varii motive – care ţin cel mai adesea de dorinţa de a fi prezenţi la competiţiile de cel mai înalt nivel – patinatorii aleg să reprezinte alte ţări decât cele natale, aceasta neştirbindu-le cu nimic din meritele artistice şi sportive.

Când scriu aceste ultime rânduri este deja sâmbătă, foarte dimineaţă; pe gheţă evoluează la Vancouver perechile în proba de dans şi îmi dau seama că nu am vorbit nici despre „zborul lin pe patine”, cum pare să fie mişcarea perechilor, nici de sincronul care se impune la perechi, şi nici despre curajul de a prezenta elemente de vituozitate şi periculozitate – în limita regulamentului, bineînţeles. La perechi se observă şi mai bine farmecul patinajului, evident că proba de dans are un atu în plus, pentru că aici totul curge firesc, precum apa aş putea spune, perechile parcă nici nu depun efort, iar unele (cum e cuplul de ruşi Oksana Domnina & Maxim Shabalin –  în foto mai jos) sunt de-o eleganţă maximă, siguranţa gesturilor nefiind decât un „amănunt” care conturează şi mai bine profilul competitorilor.

Şi urmărindu-i pe artiştii pe gheaţă, nu pot să nu mă întreb de ce oare nu ne pasă mai mult de artă? Pentru că aici, în acest sport e mai mult artă decât mişcare fizică pură, la fel cum şi în casele noastre ar trebui să fie mai multă artă – de la designul mobilierul şi la aranjamentul obiectelor, până la modul cum ne îmbrăcăm şi cum vorbim, gesticulăm… dansăm… uneori… iubim, dormim – aţi văzut cum dorm unii copii, câtă graţie au în felul cum închid ochişorii, cum ţin mânuţele? Şi acum, că am ajuns la artă, şi la dragoste, pot să vă spun că acesta este efectul muncii care place: iese cu adevărat ARTĂ acolo unde pui şi suflet! (îmi pare bine că am privit până la capăt şi această zi de patinaj artistic, dansul prechilor, pentru că mă simt de parcă şi eu am fost acolo, am dansat cu ei… Şi făcându-vă părtaşi sentimentelor mele, urmărind evoluţiile în ritm de tango – acesta fiind motivul impus – stimaţi cititori şi prieteni sper că veţi primi şi bucuria mea odată cu aceste cuvinte)