Ziua Francofoniei, serbată la “Edmond Nicolau”

    Un grup de 38 de elevi de la Grupul Şcolar “Edmond Nicolau” din municipiul Brăila au participat, joi – 18 martie, la o activitate cultural-educativă organizată la cabinetul de limbi străine. După cum subliniază prof. Laura Muşat – director adjunct al liceului – evenimentul a fost derulat în cinstea Zilei Internaţională a Francofoniei – serbată la 20 martie încă din 1990 (pentru mai multe detalii intrati pe http://www.ambafrance-ro.org/index.php/ro_RO/actualites/actualites-franco-roumaines/20-mars-2008-journee-internationale-de-la-francophonie ).  

Au fost pregătite special mai multe momente – recitări în limba lui Moliere, prezentarea unor anecdote şi chiar o scenetă, fiecare dintre acestea demonstrând că noţiunea de francofon (= vorbitor de limbă franceză!) nu s-a pierdut în ţara noastră. Prof. Geanina Radu şi prof. Vasilica Grama au fost coodonatoarele activităţii.

    “Au fost forme atractive de prezentare a universului francofoniei”, conchide prof. Viorica Urs – consilier de imagine  la “Edmond Nicolau”. Pentru prestaţia lor, elevii actori au primit diplome care certifică participarea la simpatica şi interesanta activitate.

Anunțuri

“Europa socială…”, un proiect APD pentru şi despre cetăţeni

A demarat Proiectul „Europa socială, aşa cum este văzută de către cetăţeni”, implementat de Asociaţia Pro Democraţia (APD) – aveţi acces direct lista pe lista mea de link-uri la secţiunea destinată organizaţiilor neguvernamentale (ONG) – împreună cu alte şapte ONG-uri din Uniunea Europeană (UE). Pe site-ul APD se află prezentarea acestuia, la categoria „România în Uniunea Europeană”. 

   Despre acest demers, Mariana Bâtcă – preşedinte APD Club Brăila – precizează că este importantă participarea la sondajul online, prima activitate a proiectului care îşi propune să investigheze opinia publică referitor la priorităţile sociale pe care Europa ar trebui să le asume în implementarea politicilor sociale şi economice.

   Pentru participarea la sondaj se accesează pagina Home a APD, apoi se deschide comunicatul referitor la Proiectul ”Europa socială… ” unde există detalii despre acest aspect.

   Vor urma două dezbateri pe temele acestui sondaj, la Bucureşti, în luna aprilie şi la Malaga, în Spania, în mai. Invitaţii la aceste reuniuni vor fi selectaţi dintre participanţii la sondajul online.

Expoziţia grupului “Maxi” la Galaţi – viziune despre o lume mai caldă… sau Lumina artei şi prieteniei din spaţiul de “La mansardă”

       Joi, 18 martie, ora 14.00; în spaţiul de la etaj al Galeriei “La mansardă” de la Centrul Cultural “Dunărea de Jos din Galaţi emoţiile par să nu mai încapă pe lângă şi între lucrările Grupului brăilean de artă plastică “Maxi” – alcătuit din Lucian Constantin, Traian Ţamuris, Nicoleta Olteanu şi Ionuţ Kheleş – aşa  că e bine că sunt cel puţin două ferestre deschise… În plus, aşa mai intră soarele, căldura primăverii asortându-se de minune cu tablourile, obiectele de ceramică şi alte exponate cuprinse în expoziţia brăilenilor ce se vernisează acum. Angajaţii instituţiei gazdă încă îşi mai fac de lucru prin galerie, ducând în alte spaţii câteva obiecte de artă populară ce se pare că au fost obiectul unei alte expoziţii “La mansardă”. Artiştii – şi ei emoţionaţi, nu ştiu de ce, de parcă ar fi la primul eveniment de acest gen (dar nu e aşa… Cert este că e emoţia lor este constructivă, le stă bine, se asortează cu optimismul debordant al lucrărilor pline de culoare) îşi primesc oaspeţii – între ei subsemnata, Armanda Filipine (şi vă relatez – iată – aici, cu bucurie despre acest eveniment), artistul plastic brăilean Cristian Radu (coleg de generaţie care le înţelege foarte bine căutările, dilemele, angoasele), artistul plastic gălăţean Sterică Bădălan (pe care brăilenii, inclusiv publicul, îl cunosc bine pentru că expune aproape regulat şi la Galeriile de Artă din municipiul Brăila), tineri. Printre ei se mişcă – în largul lui – Traian Ţamuris, care a luat camera de filmat de la brăileanul care îi însoţeşte şi încearcă să(-şi) facă singur “filmul” vernisajului; cu siguranţă, chiar dacă nu e la fel de expert în mînuirea aparaturii video, ştie mult mai bine ce vrea de la un asemenea film, ca unul care ştie tainele expoziţiei sau măcar cele ce ţin de propria parte de expoziţie.  

     Gazda, artistul plastic Aurel Manole – directorul general artistic al Centrului Cultural, deopotrivă cadru didactic şi la Liceul de Artă “Hariclea Darclee” Brăila unde au învăţat şi ie patru expozanţi de astăzi – îşi face datoria şi ne prezintă în câteva cuvinte artiştii, expoziţia, spaţiul în care ne aflăm (şi care ne place; nu este uriaş, dar intimitatea lui este tocmai bună pentru o expoziţie; este şi luminos).

    Am să redau cu fidelitate cele spuse la vernisaj, aşa că nu vă împiedicaţi de frazarea cu inerente sincope, ci priviţi în adâncul frazelor, dincolo de cuvinte, în chiar miezul lor.

    Aurel Manole: „Bine aţi venit la Centrul Cultural, la Galeriile <La mansardă>. A devenit o obişnuinţă ca la Centrul Cultural să vernisăm astfel de evenimente. Noi am făcut eforturi să aducem de fiecare dată autori, artişti plastici deosebiţi. Tot aici au fost artişti din Constanţa, Bucureşti, acum din Brăila, şi bineînţeles din Galaţi. Expozanţii de acum au venit, le-a plăcut galeria şi au decis să vină aici cu lucrările lor. Este un spaţiu de o frumuseţe aparte pe care eu o simt plăcută şi vouă. Aceşti expozanţi care sunt acum cu noi, toţi patru, mi-au fost elevi. Eu mă bucur că au găsit o modalitate de expunere deosebită. Ei şi aşa sunt entităţi aparte ca exprimare artistică. Nu este de competenţa mea să fac judecăţi de valoare pentru că nu sunt critic de artă, dar ca profesor vreau să spun că sunt bucuros pentru caracterul inedit şi modul de prezentare aparte. De asemenea, ţin să menţionez că toate elementele care au concurat la armonia aceasta, compoziţiile, structura le dau un aer nu doar aparte, ci şi sărbătoresc. Consider că ei s-au gândit la acest aspect, încă suntem în luna martie – mărţişor – în continuare o bucurie deci pentru public şi mă bucur că îi am în preajma mea pe artiştii aici prezenţi”.

     Lucian Constantin (foto mai sus), mulţumind pentru găzduire şi celor prezenţi pentru faptul că şi-au făcut vreme să participe la vernisaj: „Suntem la prima expoziţie în oraşul Galaţi. Sperăm să dezvoltăm acest gen de acţiuni, este o latură mult mai dinamică… Expoziţia de faţă este o continuare  a unor gânduri începute în 2005, sperăm să fie de bun augur acest moment”. Cât despre „partea” sa din expoziţie, respectiv lucrările de ceramică – sugestiv plasate pe un drum, o potecă („modelată” de o bandă simbolică de hârtie) – Lucian Constantin i-a invitat pe reprezentanţii publicului să interacţioneze cu ea, să calce pe ea… „pentru că cel mai important pentru noi, artiştii din generaţia tânără, este să comunicăm cu publicul, este lucrul pe care ni-l dorim din tot sufletul”.

       Traian Ţamuris (foto deasupra): „Sper să vă simţiţi bine printre lucrările noastre. Cred că mai mult decât orice expunere, este un act de intimizare cu dumneavoastră, este propriu-zis fiinţa noastră care încearcă să vibreze la unison cu a dumneavoastră. Vă primim în căutările noastre, în angoasele pe care le avem, vă punem la dispoziţie toată această frământare interioară. Observaţi că majoritatea lucrărilor sunt foarte dinamice, sunt pline de cromatică, trecem peste acel plan didactic al compunerii, al organizării în spaţiu, al unei simple complementarităţi între culori şi armonii, pur şi simplu este foarte mult suflet în acest lucrări, Noi patru, pentru a realiza acest moment ne-am străduit… este într-adevăr primul pas… dar cu siguranţă nu este ultimul, vor urma cu siguranţă multe alte asemenea evenimente. Tocmai acest pas a implicat foarte mult suflet pe care a trebuit, cum să vă zic, să-l consumăm, a trebuit să ne adresăm unul celuilalt… Şi cum fiecare le are pe ale lui… fiecare dintre noi se loveşte de anumite probleme sociale, familiale, poate chiar legate de intelect, vă spun, sunt foarte multe probleme în momentul în care faci ceva şi ai, în plus, reticenţe pentru că e posibil să nu fii înţeles la nivelul la care ai dorit. Lucrările vă prezintă ceva unitar, observaţi că suntem deschişi la a discuta cu dumneavoastră, deschişi la a vă primi în interiorul nostru. Spre să vă simţiţi în acest spaţiu, exact cum ne-am simţit noi prima dată când l-am văzut liber, în ideea de a expune aici, şi am considerat că putem să-l însufleţim”.

         Ceva mai puţin vorbăreţi, poate mai emotivi ori pur şi simplu din dorinţa sinceră de a lăsa lucrările să vorbească singure, Nicoleta Olteanu (foto deasupra) şi Ionuţ Kheleş (foto mai jos)au adresat un salut scurt publicului prezent la vernisaj. Apoi, împreună cu ceilalţi doi colegi din grupul „Maxi” şi-au invitat oaspeţii să socializeze, să se plimbe prin expoziţie vizualizând, admirând, criticând lucrările.

Expoziţia – o lume de lumină

       Practic, expoziţia se remarcă întâi de toate prin coloristică, mai puţin în zona de ceramică unde Lucian Constantin a ales să se manifeste preponderent ideatic, folosind în acest sens şi o bandă interesantă de hârtie, care traversează tot spaţiul Galeriei de la un capăt la altul şi pare că nu se mai sfârşeşte pe acest tărâm (al oraşului, al României, al pământului… hm…) şi pe care sunt aşezate unele dintre lucrări. Tot aici sunt desene simbolice, pe care le asimilez unei relatări din lumea faraonilor – şi chiar se potriveşte expoziţiei, pentru că atâta lumină doar Ra – zeul solar al vechilor egipteni, poate aduce într-un templu, şi expoziţia grupului „Maxi” transformă spaţiul de la mansardă în templul artei plastice dăruitoare, oferind la rândul lui, aşa cum ne spunea Traian Ţamuris, întâi de toate sufletul artiştilor… şi obligându-ne, astfel, la o comuniune demnă de ţelul suprem al Artei.

Alt element expoziţional care se impune şi trebuie subliniat, este armonia. Astfel, armonia derivă din cromatica lucrăilor lui Ionuţ Kheleş – care a ales o exprimare liberă, fără contururi clare, dar care s-a găsit singură, după cum se confesa artistul, a ţâşnit pur şi simlu din tuburile de culoare (doar ramele negre par să ţină un pic în frâu tumultul expansiv al artistului). La fel, armonie este în tablourile lui Traian Ţamuris, indiferent se subiectul ales – acum artistul e mai copilăros, prea ludic aş spune, dar se pare că este îndrăgostit şi asta nu-i lasă prea multă libertate de expresie… sau poate dimpotrivă, tocmai joaca îl salvează de temerile de a fi prea explicit (hm… sau invers…). Cromatica este semn evident şi în lucrările Nicoletei Olteanu, doar că la ea e ceva mai multă ordine. Exsită două nuanţe clare, majore – un galben şi un verde, culori primăvăratice, şi o temă: fereastra. Artista se deschide şi invită la deschidere, şi ce poate fi mai frumos decât un dialog artistic în lumea atât de prozaică şi de multe ori urâtă ce ne înconjoară (sau o lăsăm noi să ne asuprească, sufoce?!…) Nu în ultimul rând, cromatică – a lutului, materialul predilect al mamei Geea, planeta – subtilă, diafană şi caldă este una dintre caracteristicile lucrărilor lui Lucian Constantin, lucrări pentru care artistul trudeşte de două ori, o dată ca să le modeleze, a doua oară ca să le ardă în cuptor… (la el tot traseul ideatic naşte de două ori durerea creaţiei, ceramiştii având deci, măcar în aparenţă, nevoie de şi mai multă forţă – de impunere, de suportabilitate…).

          Alte amănunte, cum ar fi cele din invitaţie – dar şi alte câteva texte despre grupul „Maxi” şi cei patru artişti prieteni (pot să el zic astfel, din toată inima, pentru că mi se pare că îi înţeleg cât de cât, pentru că nu opresc din a fi darnici, pentru că vor să spună în continuarea lumii Ceva chiar dacă lumea e de multe ori rece, surdă, idioată, rea… dar aşa e ea… prin unii reprezentanţi…) – le găsiţi aici https://brailachirei.wordpress.com/2010/03/16/grupul-maxi-expune-la-galati /  De asemenea, detalii despre unii dintre artiştii expozanţi le găsiţi pe paginile lor de web, dsponibile pe lista mea de link-uri numită „”Galerii, artisti plastici”.

Cum apărăm oraşele de agresivitate, răutate, prostie, distrugere? Invitaţie în… mediul vitual, deocamdată

   ActiveWatch – Agenţia de Monitorizare a Presei cu partenerii din Proiectul „Parteneriat pentru Buna Guvernare III – Capitolul Dezvoltare Durabilă”, respectiv Asociaţia Salvaţi Bucureştiul, Asociaţia Pro Democraţia, Asociaţia pentru Tranziţie Urbană şi Centrul de Resurse pentru participare publică, lansează site-ului www.urbanitate. activewatch. ro . Proiectul este sprijinit financiar de Guvernele Islandei, Principatului Liechtenstein şi Norvegiei prin Mecanismul Financiar al Spaţiului Economic European.
 
   Site-ul este destinat celor interesaţi de subiectul dezvoltării urbane durabile; conţine o secţiune cu informaţii legislative şi prezentarea tuturor acţiunilor desfăţurate în cadrul proiectului. De asemenea, aici vor fi puse la dispoziţie raportul de monitorizare a instituţiilor, raportul de analiză media şi ghid de participare publică – documente elaborate în proiect. Pe site va fi dezvoltată şi o platformă de comunicare directă cu cetăţenii, aceţtia fiind aşteptaţi să reclame şi să ilustreze situaţii ostile dezvoltării urbane armonioase.
 
  “
Problemele marilor oraşe, cauzate de traficul aglomerat, dispariţia spaţiilor verzi, agresarea patrimoniului construit şi aplicarea deficitară a legislaţiei din domeniu nu mai sunt o noutate. Totuţi, demersurile efective pentru îmbunătăţirea situaţiei sunt rare. Cetăţenii nu au suficiente informaţii care i-ar putea ajuta să protejeze clădirile valoroase şi spaţiile verzi şi  să îşi apere dreptul fundamental la un mediu curat şi sănătos. În lipsa unor initiaţive care să monitorizeze toate etapele prin care trec proiectele de dezvoltare urbanistică, de la stadiul de propunere până la implementare, situaţia actuală se poate acutiza şi multiplica fără cale de întoarcere. Site-ul www.urbanitate. activewatch. ro va comunica activităţile din proiect pentru a veni în întâmpinarea acestor probleme şi a stimula interesul publicului pentru dezvoltarea urbană”, afirmă iniţiatorii.  

    Despre acest subiect voi reveni cu informaţii concrete referitoare la Brăila – un oraş cândva demn de atenţie, acum aproape o ruină în zona sa de interes în ceea ce priveşte arhitectura urbană. Cine este vinovat şi de ce se întâmplă aşa, cred că ştim cu toţii (iar cei care ar trebui să ia măsuri, conform legii, se complac în situaţia bizară de a da din… gură!!!). De ce nu se face mai nimic… greu de explicat, totuşi, dar realitatea arată cum se vede în imaginea de mai sus (de mirare că mai e în picioare…) – şi trecem zilnic pe lângă asemenea clădiri, unii chiar locuiesc în ele…