“Istoria familiei mele în benzi desenate” – activitate atractivă la SAM Movila Miresii în proiect Comenius


         Şcoala de Arte şi Meserii (SAM) Movila Miresii derulează proiectul bilateral de tip Comenius intitulat “My place in my region and in my country” – “Locul meu în regiunea şi ţara mea – în căutarea identităţii culturale”, partener fiind Şcoala Municipală Ioan Paul II din Knurow, Polonia. Am prezentat încă de la început acest proiect – spre exemplu aici https://brailachirei.wordpress.com/2009/11/17/povesti-despre-scoala-%e2%80%93-activitate-comenius-la-sam-movila-miresii/  sau https://brailachirei.wordpress.com/2009/11/21/excursie-prin-orasul-salcamilor-o-noua-activitate-in-proiectul-sam-movila-miresii-cu-polonia/  şi nu numai (cu motorul de căutare descoperiţi şi pe celelalte texte de pe Braila Chirei), proiect care îşi propune să-i atragă pe tineri către genul de informaţie istorică, geografică şi culturală ce le asigură siguranţa prezenţei în marea familie europeană.

    O recentă activitate în proiect s-a desfăşurat vineri – 19 martie, la Caminul cultural al comunei Movila Miresii. Aici a fost vernisată expoziţia “Istoria familiei mele în benzi desenate”. De asemenea, echipa de elevi implicată în proiect şi profesorii coordonatori au prezentat rezultatele activităţii din luna precedentă. Practic, elevii au strâns informaţii despre istoria judeţului nostru şi despre familiilor lor, conducând – aşa cum afirmă prof. George Vasile – adevărate investigaţii istorice în miniatură.

 “Acest exerciţiu de arheologie genealogică personală a adus la lumină istorii de familie, legate – unele dintre ele – de începuturile satului Movila Miresii. Mergând în timp până la a patra sau chiar a cincea generaţie, elevii au descoperit cum micile lor poveşti personale se desfăşoară pe fundalul istoriei <mari>, învăţate în manuale, la care înaintaşii lor au contribuit în modul cel mai concret, participând la întemeierea comunităţii, sacrificându-şi viaţa pe câmpurile de luptă ale primului şi celui de-al doilea război mondial sau suferind constrângerile istoriei de după 1945. Strangând documente şi fotografii de familie, consemnând relatările bunicilor şi străbunicilor lor, elevii noştri au reuşit, măcar în parte, să reconstituie un mod de viaţă trecut – al străbunilor lor – pe care au reuşit să-l surprindă în colaje dispuse în serii cronologice, reunind text, desen şi fotografie.Activitatea noastră din luna februarie a avut un caracter interdisciplinar, copiii, sub îndrumarea profesorilor lor,  utilizându-şi şi dezvoltându-şi cele mai variate competenţe, de la cele din domeniul istoriei şi geografiei, până la abilităţile de exprimare coerentă, în scris, în limba română şi în limba engleză sau la cele ce vizează capacitatea de expresie artistică, prin intermediul desenului”, subliniază prof. George Vasile.

     Pentru expoziţie au fost selectate cele mai reuşite planşe,  dintre coordonatori fiind prezenţi prof. Emilia Danciu – directorul SAM Movila Miresii, învăţătoarea Florica Munteanu şi prof. George Vasile. Părinţii elevilor artişti, colegi şi reprezentanţi ai Primăriei şi comunităţii au fost, de asemenea, prezenţi la vernisaj.

    Încă un argument al alegerii acestei incitante teme în proiect ne oferă Emilia Danciu:

“Cercetarea comunităţii locale rurale poate fi un demers provocator şi motivant pentru elevi.Viaţa unei comunităţi adună laolaltă istorii mari şi mici, eroi şi oameni obişnuiţi ,bucurii şi eşecuri, armonie şi dezbinare, trecut şi prezent – prin urmare o imensă resursă de învăţare la îndemâna elevilor şi profesorilor. Metodele de cercetare şi investigare a comunităţii oferă curriculum-ului unei şcoli autenticitate, varietate şi specificitate. Istoriile orale constituie în acest sens modalităţi generoase de adoptare a curriculum-ului la realităţile vieţii cotidiene a elevilor. Scopul lor este de a face cunoscută acea parte a experienţei umane care nu apare în cărţile de istorie, dar care face cu adevărat istoria şi de cele mai multe ori nu este scoasă la lumină şi valorificată. Pentru elevi, implicarea în proiectele de istorie contribuie la mai buna cunoaştere a propriilor familii, la descoperirea unor aspecte inedite şi necunoscute, pline de farmec care pot lega pe viaţă de locul al cărei istorie o descoperim”.

        O concluzie (personală!), dacă vreţi…Toate acestea sunt exemple de bune practici – cum foarte bine le numesc europenii – ce se constituie în adevărate modele pentru alţii. În fond, dacă în fiecare comunitate ar exista proiecte/ activităţi similare, copiii ar fi mult mai legaţi de comunitate, ar găsi motive de bucurie, de mândrie şi ar dori – cu siguranţă – să se întoarcă (mai des) acasă, nu să plece în alte ţări şi să rămână acolo pentru că ţara lor, comunitatea lor, vecinii şi cunoscuţii nu le oferă suficiente argumente pentru a sta şi a se dezvolta la ei acasă.

Un comentariu

  1. e super scoala mie imi plac proiectele acestei scoli sunt ana o eleva a acestei scoli si imi plac mai ales profesorii.as vrea sa va mai spun sa mai faceti astfel de proiecte.


Comments RSS

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.