A fost 8 aprilie – Ziua Internaţională a Romilor – şi chiar dacă majoritatea etnicilor ţigani nu a dat o ceapă degerată, cum se spune prin popor (al nostru, al majoritarilor…, nu al lor…), pentru aceasta, cei care au în atribuţii păstrarea tradiţiilor au încercat să marcheze momentul cum au ştiut mai bine. Şi cum aceasta se putea realiza în plenitutinea ideii în contextul unui domeniu unde asemenea activităţi sunt consacrate prin definiţie, Muzeul Brăilei a fost gazda manifestării care a marcat data festivă.
Practic, muzeografi de la Secţia de Etnografie şi Artă Populară au dezvoltat joi, în colaborare cu Şcoala de Arte şi Meserii (SAM) Şuţeşti, o acţiune deschisă printr-o alocuţiune de Săndel Grosu – preşedintele Comunităţii Rome din Brăila, consilier la Prefectura Brăila – în care a fost explicitată semnificaţia zilei de 8 aprilie în istoria ţiganilor. De asemenea, Grupul “RROMNOR” de la SAM Şuţeşti, coordonat de prof. Maria Cornea, a interpretat dansuri tradiţionale ţigăneşti şi cântece în limba etniei sărbătorite.
La manifestare a fost prezentă şi prof. Gina Dumitru – reprezentata romilor din judeţul Galaţi, profesor metodist la Şcoala cu clasele I-VIII ,,Nicolae Bălcescu” Tecuci.
În context, ar merita precizat – am făcut-o, de altfel, şi cu alte ocazii – că de multe ori suntem şi noi şi ei, majoritari şi minoritari, vinovaţi pentru lipsa de comunicare eficientă şi lipsa de cooperare pentru binele comun. Dacă minoritarii, ţiganii, se plâng de discrimnare este şi din cauza noastră – şi uneori chiar ar trebui să ne schimbăm ideile, atitudinea – dar şi din cauza lor, pentru că destui sunt nesimţiţi de-a dreptul (prea zgomotoşi, neatenţi la cei din jur şi la aspectul lucrurilor, spre exemplu se îmbracă frumos dar îşi lasă casele în paragină mai ales dacă sunt ale statului… ). Cel mai bun lucru face educaţia; am scris adesea despre elevii ţigani cuminţi, care învaţă bine şi sunt preminaţi, dar la fel de bine pregătiţi ca şi ceilalţi colegi. Şi mai cred că dacă adulţii nu şi-ar exprima atât de puternic opiniile discriminatorii, copiii ar învăţa mai repede că nu contează etnia ci bunul simţ, educaţia şi instrucţia de calitate, respectul de sine şi pentru ceilalţi. Şi mai cred că Şcoala poate face în acest sens mult mai mult decât familia, în cazul ţiganilor, şi chiar decât societatea – cam anemică la acest moment în exprimare, dialog, soluţii la probelemele reale ale majoritarilor, ale etniilor.
BRAILA CHIREI 