“Identităţi” de… vacanţă. Dar, Identităţi demne de arta Thaliei

      Spectacolul Teatrului “Maria Filotti (TMF)Identităţi” după “7 piese scurte” de Dumitru Solomon în direcţia de scenă a lui Victor Ioan Frunză, scenografie şi costume (merită un comentariu amplu separat!!!) Adriana Grand, muzica Tibor Cari, s-a jucat în săptămâna 2 – 11 aprilie pentru a veni în întâmpinarea dorinţei studenţilor. După cum a afirmat Rodica Antonescu – directorul TMF – tinerii brăileni plecaţi la studii şi-au exprimat în nenumărate rânduri dorinţa de a viziona spectacole din repertoriul şi stagiunea actuale, dar cum timpul scurt petrecut acasă nu le permitea, plecau cu speranţa neîmplinită. Vacanţa de Paşte a fost tocmai bună pentru acest tip de program, aşa că spectacolul “Identităţi” a fost programat de două ori.

       Un alt motiv pentru care era considerată binevenită prezentarea spectacolului în această perioadă a fost includerea lui în programului Festivalului Dramaturgiei Româneşti de la Timişoaara, manifestare care s-a deschis în seara de 11 aprilie. Din nefericire, ca urmare a unei neconcordanţe de programare (mai precis, organizatorii nu au respectat angajamentele asumate) – punerea în scenă fiind una deosebită şi necesitând spaţiu adecvat şi un timp anume de pregătire a montării – spectacolul a fost retras din festival (n.aut. Mare păcat… este atât de special încât merită cu prisosinţă vizionat de cât mai multă lume; cred că şi celui care nici nu-i trece prin minte să meargă la teatru… din varii motive… îi va fi imposibil să nu se îndrăgostească de arta Thaliei după vizionarea acestei montări!).

      Pentru cei care au văzut spectacolul – dar şi pentru ceilalţi – revin asupra lui, mai ales că face parte din premierele stagiunii actuale şi se va mai juca. Cam aşa începe – trebuie să te uiţi de jos la el…

      În distribuţie (ordinea de pe afiş) îi regăsiţi pe Alin FLOREA, Monica ZUGRAVU-IVAŞCU, Marcel TURCOIANU, Silvia TARIQ, Radu MICU şi – în secvenţe episodice – pe Ioana Dragu, Ionuţ Roşca, Ştefănuţ Radu, Neluţu Spălatu, Septimiu Stoica, Adi Iacov. Mai cu seamă primii, ale căror roluri semnifică  aprofundarea textului dramatic de la care s-a pornit (excepţionalele piesele scurte Holul comun, Vânzări-cumpărări, Dialog fără partener, Pinacle, Orient-Express, Superba, nevăzuta cămilă, Apa) merită cu prisosinţă aplaudaţi. Jocul lor pune în lumină favorabilă nuanţe de caracter care ne plac sau nu la semenii noştri (lăcomie, indiferenţă, naivitate şi multe altele); acelaşi joc naşte o mulţime de răspântii binevenite în gândirea atât de simplificată, de cele mai multe ori, a spectatorului contemporan – care se complace în viaţa de zi cu zi în răsfoierea grăbită a ziarelor online, în vizionarea unor filme extrem de banale ca tipologie şi ideatică şi care nu prea îţi mai face vreme să citească o carte, să stea cu prietenii altfel decât la o bârfă, să respire în tihnă aer curat întrun parc….

       Fiecare dintre actori, mai ales că au multe roluri – unul mai special ca altul – reuşeşte să creioneze personaje viabile, de-a dreptul memorabile. Şi acest lucru este datorat, în mare parte –  e adevărul gol-goluţ… chiar dacă Maestrul (nu-i place să i se spună astfel) V. I. Frunză este un teribil mânuitor al talentului actoricesc, ştie să scoată untul de acolo de unde trebuie, din oameni, şi chiar dacă ei ar putea spune că este foarte sever în repetiţii, bagheta de diriguire o ţine cu o maiestate exemplară!!!…). Astfel, Monica Zugravu trece rapid de la rolul de vânzătoare de bilete din gară la cel de soţie neglijată, şi face această trecere foarte fin, fără fisură şi tuşă groasă de contur a diferenţelor, astfel încât chiar poţi avea senzaţia că e cu totul şi cu totul alt… actor. Alin Florea, care devine din călător un personaj din alt secol, jucătorul de pinacle, îmbrăcat în costumul ţeapăn, impecabil, se transformă de la un rol la altul cu deplinătatea solicitată de acestea, apoi la cel de vânzător de… cămilă (invizibilă) şi la cel de nevăzut erou de joc în întuneric şi apă… Marcel Turcoianu este şi el eroul unei transfigurări similare, veţi vedea cum, şi pe bune că merită!, iar Radu Micu ne arată compoziţii despre care e greu să spui altceva decât că se pretează de minune personajelor şi contextelor în care ele sunt puse de autor. Despre Silvia Tariq, la fel, trebuie să spun că se regăseşte exact în roluri, cu toate diferenţele şi contrariile de la unul la altul, iar nuanţe găsite de actriţă în sine demonstrează că atunci când cineva a spus, vreodată, că nu se potrivea… în nu ştiu ce rol, a văzut prost sau mai bine zis, nu a văzut, potenţialul uriaş de care dispune această actriţă de la TMF.

În foto de mai jos, Silvia şi Monica – fragment demn de un tablou suprarealist…

      Un rol deosebit în succesul montării îl are, aşa cum am mai spus, regia. Victor Ioan Frunză – directorul de scenă, cum îi place să fie numit, pentru că oferă doar (hm…) direcţia de lucru, spune domnia sa – face şi de această dată să triumfe pe scenă Actorul, acest om care devine Zeu pe scenă, care face să i se uite umila origine (în fond, este vecinul, cunoştinţa, colegul… nostru… nu pare a avea ceva în plus decât noi!), ei bine, acest Actor se transfigurează, şi chiar vedem pe scândura teatrului  un altul, mereu altul, în funcţie de numele pe care i l-a dat autorul… Iar când personajele se succed ca aici, v-am spus că sunt nu mai puţin de 7 piese şi rolurile mult mai multe, cu atât mai greu este să creionezi fiecăruia tipologia, fizinomia, caracterul, trăsăturile suficient de dsitinct încât să nu se confunde. Şi nu se confundă! Ba pot să spun că şi cei care nu au nicio legătură cu actoria – îi veţi remarca rapid dumneavoastră, care sunteţi fideli spectatori! La fel cum aţi făcut-o şi la celelalte spectacole ale domnului Frunză – se descurcă de minune în rolurile ce le-au fost încredinţate.

Trei personaje „bestiale”: X, Y. Z sau Alin, Marcel şi Radu 

       Şi bineînţeles, veţi vedea iarăşi de ce, un alt rol extrem de bine definit îl are tot ce face Adriana Grand pentru spectacol – de la scenografie la costume – să fiţi atenţi la detalii, la nuanţe, la lumini şi umbre… – până la fotografii (toate imaginile, din care vă prezint câteva şi aici, reprezintă grija doamnei Adriana Grand pentru rotunjirea şi stilizarea spectacolului, pentru ca el să fie cât mai complex, complet). Nu în ultimul rând, muzica lui Cari Tibor – tânărul compozitor ce completează fericit tripleta deja consacrată, cel puţin la Brăila, Frunză – Grand – Tibor – are şi ea un rol, compensează anumite legături, nuanţează şi subliniază altele, deschide noi orizonturi mai ales când personajele interpretează live. Cornel Cristei – la pian – este un liant la fel de util pentru viaţă spectacolului, aşa că în final compoziţia celor 7 piese devine o urzeală nouă pentru Unicul spectacol de care te îndrăgosteşti, chiar dacă directorul de scenă şi colegii săi din montare te plimbă pe durata a două ore, fără pauză (şi nu ai cum să te plictiseşti – pentru că este foarte interesant, veţi vedea că nu aveţi cum să mă comtraziceţi) în nu mai puţin de 7 locaţii din clădirea TMF:  Scara B, Sala de recepţii, Foaierul mic, Foaierul mare, Holul monumental, Holul B, Sala Studio. Te plimbi de colo-colo, urmăreşti cu sufletul la gură ce se mai întâmplă, nu ai timp să realizezi când Unul devine Altul, când scena îşi schimbă conturul şi substanţa, când eşti pe scări sau la gară sau în imediata apropiere a unui spaţiu inundat… Iar aici totul ia sfârşit, în beznă şi sunet teribil de ameninţător de apă care curge, curge… şi ţi se spune, imperativ, cu ajutorul unor mesaje scrise gen pancarde, că trebuie să părăseşti urgent teatrul şi … nu oricum, ci în linişte! şi deci fără aplauze…

      Dar noi vă aplaudăm, stimaţi Artişti, pentru că măcar atât putem face, drept mulţumire pentru efort şi dăruire, pentru bucuria de a lumina banalul cuvânt şi simpla frază, bucuria de ne face măcar din când în când să vedem şi altceva decât cei în jur zilnic – răutate şi irosire, demenţă şi încrâncenare în urât, chin, sărăcie şi mizerie. Fie ca Thalia să triumfe mereu!

         Spectacolul „identităţi” va deschide Festivalul de Comedie de la Bucureşti, ediţia a VIII-a, care are loc între 16 şi 22 mai în capitală – organizator Teatrul de Comedie  (mai multe pe http://www.comedie.ro/ adresa pe care o aveti şi în pagina „Brăila Chirei”) condus de actorul George Mihăiţă.

Anunțuri

Centrul de Mediere – spaţiu de dialog în aplanarea conflictelor

           Pentru majoritate dintre noi, conform unei obişnuinţe datorate sistemului legislativ, soluţia cunoscută în rezolvarea diferitelor tipuri de conflicte este tribunalul, consilierea oferită de un avocat. De ceva vreme, însă, există şi o altă modalitate de rezolvare a problemelor de tip conflictual pe care ne-o prezintă Ioana Sabina Visan – manager la Centrul de Mediere Brăila. Aceasta este tocmai apelarea la serviciile Centrului de Mediere.

     “Medierea reprezintă o modalitate facultativă de soluţionare a conflictelor pe cale amiabilă, cu ajutorul unei terţe persoane specializate în calitate de mediator, în condiţii de neutralitate, imparţialitate şi confidenţialitate. Persoane fizicele sau persoanele juridice pot recurge la mediere în mod voluntar, inclusiv după declanşarea unui proces în faţa instanţelor competente, convenind să soluţioneze pe această cale orice conflicte în materie civilă, comercială, de familie, în materie penală, precum şi în alte materii, în condiţiile Legii nr.192/2006 privind medierea şi organizarea profesiei de mediator. Părţile aflate în conflict au dreptul să fie asistate de avocat sau de alte persoane, în condiţiile stabilite de comun accord”, subliniază Ioana Sabina Visan.

      Astfel, medierea poate fi folosită pentru orice tip de conflict comercial (executare şi interpretare a contractelor, reziliere de contractele, pretenţii, somaţii de plată, revendicări, evacuări, conflicte între diferite compartimente ale societăţilor comerciale, conflicte între angajaţi). 

        De asemenea, în orice contract comercial, părţile pot introduce o clauză de mediere, potrivit căreia, înainte de a se apela la instanţă sau la arbitraj, se încearcă rezolvarea conflictului prin mediere.

       Câteva avantaje ale medierii: costurile mai reduse, rapiditate în rezolvare a conflictelor, părţile pot continua cu o mult mai mare uşurinţă legăturile de afaceri dintre ele şi propria tradiţie comercială, păstrându-şi în egală măsură piaţa, furnizorii.

    Adresa Centrului de Mediere este Brăila, str Şcolilor nr. 44, bl. App, sc. 3, parter. Telefon/Fax: 0239.636.706; e-mail:   office@mediere-br.ro

Concert de muzică clasică şi… rock în scop caritabil

        Luni, 12 aprilie, suntem aşteptaţi – în capitală, la Sala Palatului – la un concert caritabil sub genericul deja cunoscut “Mozart Rocks”. Tocmai din acest motiv ar trebui să onorăm invitaţia! Constantin Teodorescu (Teo) a realizat o adevărată campanie pe net, mai ales prin intermediul reţelelor de socializare, pentru a-şi promova ideea. Am anunţat evenimentul aici – aveţi şi alte detalii – https://brailachirei.wordpress.com/2010/03/27/mozart-rocks-2010-pentru-telefonul-copilului/

         Un concert de acest gen, o ediţie din anii trecuţi a manifestării, s-a derulat şi la Brăila, fiind găzduit de sala de spectacole de la Casa Tineretului. Alte amănunte găsiţi pe site-ul www.mozartrocks.ro/

        Merită, totodată, apreciată implicarea în promovarea spectacolului şi a Televiziunii Române. Am urmărit în seara de 11 aprilie, pe TVR , imagini de la repetiţii, scurte interviuri cu tânărul dirijor Tiberiu Soare şi cu interpreţi.