Aniversare Dan Anghelescu, la Biblioteca Judeţeană “Panait Istrati”, şi lansarea numărul 3 al revistei “Carmina Balcanica”

      Biblioteca Judeţeană “Panait Istrati” Brăila a găzduit, fiind şi organizator principal, o manifestare sărbătorească menită să-l aniverseze pe poetul şi eseistul, criticul literar, jurnalistul Dan Anghelescu (născut la 2 mai 1945 la Brăila, absolvent al Academiei de Muzică Iaşi) la aniversarea celor 65 de ani. Evenimentul, desfăşurat în după-amiaza zilei de 30 aprilie 2010, a reunit prieteni şi colegi din Cenaclul literar brăilean “Mihail Sebastian” unde Anghelescu vine la şedinţele lunare – de la Bucureşti, unde activează în mediu universitar – încă de la înfiinţarea cenaclului, acum şase ani. Cu acest prilej au fost prezentate publicului brăilean nr. 3 al revistei internaţionale “Carmina Balcanica” şi cartea “Presa românească din afara graniţelor ţării noastre”, Editura România de Mâine.

       Dragoş Adrian Neagu – directorul Bibliotecii – a fost amfitrion şi moderator al întâlnirii. Au fost invitaţi în prezidiul întâlnirii, aşa cum se vede şi din imagini, scriitoarea şi profesorul universitar Mihaela Albu, scriitorul Vasile Datcu, poetul Constantin Gherghinoiu – secretarul Cenaclului „Sebastian”, director al Liceului Pedagogic „D. P. Perpessicius”,  Sterian Vicol – redactor şef al revistei „Porto Franco” din Galaţi.

       Fiecare dintre cei menţionaţi a subliniat acele calităţi ale aniversatului care îl situează în rândul semenilor pentru care viaţa înseamnă mai mult decât simpla petrecere comună, banală a celor 24 ore ale unei zile: talent, forţă în acumularea şi transmiterea ideatică, dorinţă de a oferi şi altora din acumulările intelectuale proprii. Primul care s-a „încumetat” să spargă „gheaţa” prezentărilor a fost Vasile Datcu, prozatorul fiind şi partener lui Dan Anghelescu în bordul conducător al revistei „Carmina Balcanica” – din care s-a lansat la eveniment numărul 3 – dar fiind, deopotrivă, şi unul dintre cei care au termen de comparaţie în realizarea unor portrete de contemporani, cu repere socio-culturale în perioada istorică dinainte de 1989, dar şi în cea postdecembristă. Astfel, una din primele idei subliniate de vorbitor a fost aceea de scoate în evidenţă curajul şi altruismul de care dă dovadă atât sărbătoritul, cât şi Mihaela Albu – redactor şef la „Carmina Balcanica” – pentru că fac un gest de o generozitate rară, nefiind plătiţi pentru munca la revista, bilingvă (în română, engleză, limbile native ale semnatarilor) cu distribuţie internaţională.

„Avem o intelectualitate, dar nu şi o elită”

     „Avem o intelectualitate, dar nu şi o elită”, a ţinut să refacă Vasile Datcu un traseu ideatic mai mereu conturat în perioada postdecembristă de unii sau alţii dintre  aşa-zişii cercetători ai fenomenului cultural românesc, dar niciodată găzduit în paginile unor publicaţii de specialitate, în temele de dialog public, în dezbaterile de la talk-show-uri televizate ori în Parlament. Dar în Diaspora, a precizat Datcu (foto mai jos) – reluând tema centreală a cărţii „Presa românească…”, au existat intelectuali care şi-au luat în serios rolul de mentori pentru tânăra generaţie, de voci moralizatoare: „Când intelectualul nu este elită, nu poate conduce, moral, o naţiune. Dar presa de peste graniţă a continuat să reprezinte acest deziderat; revistele din spaţiul occidental sunt dovada unei vitalităţi extraordinare a unor oameni care încercau să-şi păstreze fiinţa şi conexiunea cu spaţiul în care s-au născut. Totuşi, i-a marcat şi pe ei comunismul, aşa cum s-a petrecut cu majoritatea scriitorilor rămaşi între graniţele României”, a se vedea anumite scrieri ale lui Mihail Sadoveanu – „Mitrea Cocor”, spree exemplu, roman tipic pentru genul de aservire la care se putea ajunge şi chiar s-a ajuns în perioada de tristă amintire.

        Ca unul care s-a luptat personal cu regimul comunist, Vasile Datcu – n.aut. Care are la activ şi înfiinţarea unui partid anticomunist, ilegalist se înţelege, care chiar dacă nu a făcut „carieră” în epocă şi nici nu l-a trimis la ocnă ca pe alţii, i-a dat curaj să reziste în anii ceauşismului – a adus de mai multe ori în discuţie regimul politic dinainte de 1989, mai ales pentru a sublinia meritele volumului prin care cei doi, Anghelescu şi Albu, aduc în atenţie scrieri ale românilor trăitori în afara graniţelor pe care românii din interiorul ţării nu aveau cum să le cunoască. De altfel, aşa cum a afirmat Mihaela Albu, în prezent aceste documente – majoritatea dintre ele, care le-au fost sursă de inspiraţie pentru carte – nici nu se află, în copie măcar, în interiorul graniţelor româneşti, spre cercetare, aşa cum ar fi firesc pentru o lume care se vrea a fi civilizată…, ci doar prea puţine dintre acestea se află la biblioteca Academiei.

Foto: Mihaela Albu şi Dan Anghelescu

       „Aceşti români de peste hotare, prezenţi acum în volumul de faţă, au dat dovadă de un adevărat simţ civic, şi de un curaj deosebit, pentru că – aşa cum am aflat între timp – şi acolo îi putea ajunge barţul lung al Securităţii”, a mai afirmat Vasile Datcu, în consens cu unele idei sosite de această dată din sală, cei prezenţi la eveniment dorind să se alăture la acest punct discuţiei. Tot acum a fost precizat şi faptul că volumul este, în fapt, un document necesar în derularea cursului despre jurnalismul din Diaspora, destinat studenţilor de la Universitatea „Spiru Haret”, curs universitar unic în ţară, şi pe care îl susţin Mihaela Albu şi Dan Anghelescu.

Numărul 3 din „Carmina Balcanica”  – un reper al dialogului cultural Est – Vest

       „Este important să putem construi o punte de legătură între spaţiul sud-este european şi cel occidental. Noi ne încăpăţânăm să credem în acest dialog, prin această revistă”, a precizat Datcu făcând referire la „Carmina Balcanica” unde specialist consultant este Mircea Muthu de la Universitatea „Babes-Bolyai”, balcanologul fiind şi preşedintele juriului la ultima ediţie, din octombrie 2009, a Festivalului Poeţilor din Balcani, eveniment brăilean, organizat de Biblioteca „P. Istrati” şi Filiala Brăila – Galaţi a Uniunii Scriitorilor din România. Mircea Muthu este semnatar în revistă al unui text intitulat „Sud-Estul şi modelul francez în relaţia centru-periferie”, alături de alţi specialişti şi scriitori: Apostolos Patelakis şi Anastasia Moula-Hatzi din Grecia, Thede Kahl din Austria, Jane Cogeabaşia din Republica Macedonia, Jean Poncet din Franţa, Marius Chelaru, Paula Scalcău din România, nu în ultimul rând Dan Anghelescu – „Balcanitatea difuză a Oedipului enescian”. De asemenea, sunt prezenţi cu lucrări poeţi în paginile revistei – din Bosnia şi HerţegovinaBulgaria, Grecia, Macedonia şi România, creatori de haiku din Bulgaria, Grecia, România, Serbia.

       Şi tot Vasile Datcu mai spune despre „Carmina… ” nr. 3: „Se deschide astfel o cutie secretă, un fel de chivot, eu sper că este o cutie cu nestemate, nu una a Pandorei. Timp de peste 100 de ani această romanitate sud-dunăreană a fost uitată. Dar acum, istro-românii, aromânii se trezesc după ce românii înşişi i-au uitat… Iată provocările acestui număr al revistei”.

      În „Carmina Balcanica”, ai cărei directori şi fondatori sunt Dan Anghelescu şi Vasile Datcu, cuvântul înainte aparţine Mihaelei Albu (foto următoare) –

prin care cadrul universitar de la Craiova subliniază întocmai scopul pentru care a fost înfiinţată revistei: „Balcani, Balcanitate, Balcanism! Termenul din urmă a acumulat – în timp – o conotaţie vădit peiorativă. Gândirea stereotipă – şi nu tocmai inocentă – a unui Occident orgolios pare a continua (încă) să plaseze asupra lui un stigmat negativ. Spiritualitatea, arta, cărţile, de înţeleciune, ca şi toate formele de interpenetraţie spirituală ar trebui să justifice o depeiorativizare a modului în care este privită şi înţeleasă lumea Levantului. În acest sens, există deja solide argumente: toate temeiurile civilizaţiei europene îşi au sorgintea în spaţiul balcanic. Ideea de democraţie s-a născut la poalele Athenei. Ideea de consituţie a apărut în spaţiul grecesc. Creştinismul avea să se răspândească în Europa prin marea operă apostolică începută în Grecia (…)”.

      Sterian Vicol nu a uitat să semnaleze virtuţile şi pregătirea de muzicolog ale aniversatul, nu întâmplător Dan Anghelescu prezintă în revistă textul despre George Enescu, iar Constantin Gherghinoiu a amintit auditoriului o interesantă reuniune, la Pedagogicul brăilean în amfiteatru, unde au fost invitaţi de onoare şi conferenţiari Dan Anghelescu şi Mihaela Albu. Un splendid dar pentru aniversat a fost lecturarea unui poem, de către Gherghinoiu – deh! Ca de la un alt poet… – din primul volum de versuri al lui Anghelescu, „Lumina ca adiere”, 1980, Editura Junimea.

        Faptul că revista „Carmina…” primeşte din ce în ce mai multe solicitări de difuzare – inclusiv în America unde vorbitoarea a fost visiting professor la Columbia University din 1999 până în 2005 (a şi scris o carte pe acestă temă, „Et in America” subintitulată „Oameni, locuri, întâmplări”), şi aprecieri, a fost subliniat de Mihaela Albu, iar sărbătoritul  nu a avut de făcut decât să adresese mulţumiri organizatorilor, publicului prezent, dar şi  colegei de… scris Mihaela Albu: „Carmina nr. 3 este o mare bucurie pentru noi. Eforturi au fost, ami aels din partea Mihaelei pentru că vrem să-şi păstreze o ţinută academică şi în acest sens redactorul şef are o mare contribuţie, inclusiv în asigurarea traducerii în limba engleză, pentru o mai bună recepatre şi difuzare. De asemenea, un rol important îl joacă şi scriitorul Marius Chelaru de la Iaşi, redactorul şef adjunct al publicaţiei”.

       Cu ocazia aniversării, Aurel Furtună – bibliotecar, poet, membru al Cenaclului Mihail Sebastian şi al Cenaclului Umoriştilor Brăileni „Ştefan Tropcea” – a realizat, aşa cum face mereu cu prilejuri similare, în cinstea lui Dan Anghelescu o vitrină/ casetă de autor (foto mai sus).

      Au ţinut să prezinte public calde şi sincere felicitări sărbătoritului poetul Gheorghe Lupaşcu, dar şi umoristul, prozatorul Vasile Mandric, acesta din urmă dedicându-i şi o epigramă.

       Cum era şi firesc, momentul nu se putea finaliza decât cu o sesiune de autografe (foto mai sus, Dan Anghelescu), pe nr. 3 „Carmina Balcanica” semnând pe lângă Dan Anghelescu, şi Mihaela Albu, dar şi Vasile Datcu.

Anunțuri

Ecouri de Ev mediu în Biserica “Sf. Nicolae” din Tallinn, redescoperite prin mobilitate Comenius

        Sunt călătorii pe care le faci ca să te depărtezi de prezent, de spaţiile cunoscute, de cotidian. Dar sunt şi călătorii care te duc acolo unde eşti pregătit să vezi, să cunoşti lumea altfel decât este prezentată în pliante şi ghiduri. O surpriză din această ultimă categorie a fost pentru profesoara Mihaela Roşu de la Liceul Teoretic “Mihail Sebastian” din municipiul Brăila prezenţa unei picturi cu subiect mai degrabă laic întro biserică din Estonia.

        Călătoria a fost prilejuită de cursul de formare generală ”Not better than a seagull. Near to the sea: Tallinn”( 31 mai – 6 iunie 2009), organizat de Educatief Centrum Noord en Oost din Groningen, Olanda şi finanţat de ANPCDEFP, în cadrul “Programului de Învăţare pe Tot Parcursul Vieţii“  de tip Comenius, din fonduri FSE şi Posdru. Cursanţii au vizitat unul din obiectivele propuse în acest stagiu şi anume Biserica “Sf. Nicolae” din centrul vechi al oraşului Tallinn.

Iată detaliile, aşa cum le prezintă chiar Mihaela Roşu:

       “Splendidă în arhitectura ei  biserica a fost ridicată în secolul al XIII- lea şi grav avariată în timpul celui de al doilea Război mondial. Cu toate acestea, cele mai multe piese de artă din interiorul bisericii au fost adăpostite şi protejate. Printre ele se numără <Dansul morţii>, o operă de artă atribuită celebrului sculptor şi pictor Bernt Notke, născut în 1435 în Pomerania şi mort în 1509 în Lubeck. Anul acesta se împlinesc 501 ani de la moartea acestui pictor medieval, poate unul din cei mai cunoscuţi din Europa Baltică a vremii respective, fiind menţionat în 50 de documente. O operă asemănătoare <Dansului morţii> din Tallinn a fost distrusă în Lubeck, în timpul bombardamentelor armatei aliate. Se presupune că fragmentele restaurate din Biserica Sf. Nicolae ar fi originare din oraşul Lubeck, existînd însă şi documentarişti care susţin că nici unul dintre cele două dansuri nu a fost pictat de Notke. Pictura măsura iniţial 30 de metri lungime şi 1,5 metri înălţime, restaurându-se în prezent doar două fragmente, în lungime totală de cca. 8 metri. Tema principală a acestei picturi o reprezintă ideea devenită obsesivă în Evul Mediu şi anume că absolut toţi oamenii, indiferent de statut social, rang şi de vîrstă sunt egali în faţa morţii. Dansul grotesc al morţii, neiertând pe nimeni: papă, împărat sau om de rând. În partea de jos a operei există şi versuri, aproape un dialog între <Moarte> – personaj imaginat absolut hidos – şi cei invitaţi în acest dans macabru”.

 

         Am mai prezentat aici https://brailachirei.wordpress.com/2010/04/16/o-poveste-despre-mare-%e2%80%93-epistola%e2%80%a6-comenius-din-estonia/ alte impresii din aceeaşi călătorie, semnate tot Mihaela Roşu. Sper să vă incite să parcurgeţi cândva şi dumneavoastră acelaşi traseu!