Sediul Muzeului Brăilei a găzduit joi, 27 mai, de la ora 17.00, lansarea a două volume aparţinând unui sensibil poet – LAURIAN STĂNCHESCU – şi deopotrivă iubitor de poezie şi de… Nichita Stănescu: “Râsu’ – Plânsu’ lui Nichita Stănescu” (al 7-lea volum publicat din seria de 16 care restituie texte esenţiale despre Poet aşa cum îi place însuşi autorului să-l numească) şi “Moartea nu trece de lumea cealaltă (Death fails to pass the world beyond)” – poeme, traducerea în engleză de Mihai Vieru, cuvânt înainte de acad. Eugen Simion. Ambele cărţi au apărut la Editura Brumar din Timişoara.
Cum Laurian Stănchescu a fost şi preşedintele juriului Concursului internaţional de poezie “Ars Nova” organizat de Liceul de Artă „Hariclea Darcleé”din municipiul Brăila şi desfăşurat în această perioadă, la eveniment au participat şi câţiva dintre organizatorii manifestării, membri ai juriului şi nu numai: prof. Gabriela Dascălu – coordonatorul proiectului competiţional “Ars Nova” ediţia 2010 (pentru prima oară concurs de talie internaţională), scriitorul Daniel Dincă, scriitorul Sterian Vicol – redactor şef al revistei gălăţene “Porto Franco”, scriitorul Constantin Gherghinoiu – directorul Liceului Pedagogic “D. P. Perpessicius” Brăila, poetul Gheorghe Lupaşcu. De asemenea, evenimentul a avut şi un oaspete de onoare, în persoana poetului, pictorului şi interpretului de muzică tradiţională sărbească (şi românească… hm!) Dragoljub Firulović din Serbia – prieten al lui Laurian Stănchescu, de asemenea membru în juriul Concursului “Ars Nova”. Conf. univ. dr. Zamfir Bălan – director adjunct la Muzeul – a făcut oficiile de gazdă şi, totodată, a fost şi moderator al evenimentului.
Lansarea de la Muzeu a avut un regizor desăvârşit, în persoana profesorului de vioară Ionel Filip – director adjunct la Liceul „Hariclea Darcleé” – care a invitat şi câţiva elevi pentru un moment artistic deosebit, dar şi un actor talentat – Florin Chirpac, directorul Teatrului de Păpuşi “Cărăbuş” Brăila – care a recitat cu măiestrie din lirica lui Laurian Stănchescu, dar şi a lui Dragoljub Firulović. Rostirea sonoră şi interpretarea lui Florin Chirpac a oferit o amplitudine deosebită poemelor, auditoriului fiind astfel revelate dimensiuni reale ori stilizate din profunzimea versurilor.
În microrecital au evoluat elevi cu performanţe deosebite la competiţii şi olimpiade, respectiv Larisa Smaznov – la vioară, Cristina Grigore – flaut, Cristina Roşioru – violă, Tatiana Caisîn – canto; a acompaniat la pian prof. Valentina Popovciuc.
Momentul lirico-muzical, expresiv şi plin de emoţie, a fost urmat de cel al tradiţionalei prezentări de carte, aşa cum se produce îndeobşte la evenimentele de gen. Primul care a făcut referiri la volume a fost chiar amfitrionul – Zamfir Bălan, remarcând şi calitatea editorială a cărţii de versuri, publicaţie bilingvă care permite o mai bună receptare, nu doar în spaţiul românesc, a versului cuprins. Totodată, directorul adjunct al Muzeului a oferit şi câteva date biografice ale autorului, cu sublinierea că acesta se preocupă, cu o rară abnegaţie şi cu un sentiment de prietenie la fel de rarisim, de editarea completă a tuturor referinţelor posibile la Nichita Stănescu.
Gabriela Dascălu – deopotrivă sensibilă poetă, nu doar cadru didactic la Liceul „Darclee” – a subliniat în primul rând, referindu-se la volumul despre Nichita, vocaţia de arheolog a autorului, prelungind astfel viaţa poetului dincolo de moarte: „Cartea nu trebuie înţelesă ca un îndemn la a ne aminti de Nichita, pentru că – Poetul – e viu”. Despre volumul de versuri, Gabriela Dascălu a menţionat că este o privire altfel către un cimitir – Săpânţa, autorul îl ia drept model şi subiect de inspiraţie pentru poemele sale – unde moartea are alte conotaţii decât cele atribuite de obicei. Astfel, cimitrul devine aici un spaţiu matriceal, sinonim cu o cosmogonie, iar poetul are – în fiinţa sa, în sângele său – inclusiv soluţia la problema dispariţiei, a morţii (spirituale).
Emoţionat, Constantin Gherghinoiu – prezent şi cu un text (alături de ceilalţi 58 de autori) în volumul despre Nichita acum lansat, a subliniat efectul benefic al demersului lui Laurian Stănchescu pentru posteritatea lui Nichita, în condiţiile în care după trecerea sa în nefiinţă ecouri la operă şi biografie au fost la antipozi, şi pozitive şi mai puţin pozitive: „Nu îmi este uşor să vorbesc despre acest mare prieten al lui Nichita – mare poet, de talie europeană, universală. Dar este bine că are un prieten, un poet, şi mai ales unul care să renunţe la sine pentru a se dedica altuia. Cartea despre Nichita poate părea o simplă culegere de texte, dar nu este deloc astfel, deoarece ea conduce la menţinerea atenţiei publicului cititor asupra poeziei şi textelor filosofice ale lui Nichita. Mai mult, Laurian oferă – prin apropierea unor texte vechi şi cunoscute despre Nichita de unele texte noi, inedite – o nouă viziune în exegeza poetică a liricii stănesciene”. De asemenea, Gherghinoiu a menţionat şi o amintire dragă, o afinitate de suflet cu autorul, Laurian fiind prezent la prima ediţie a Festivalul Poeţilor din Balcani organizat la Brăila şi invitându-l să recite sub stindardul lui Nichita Stănescu. Despre volumul de poeme, Gherghinoiu a precizat că aduce schimbări în registrul cunoscut al autorului, Laurian încercând „un ton nu prea sumbru”.
Daniel Dincă l-a prezentat pe Laurian sub semnul unei amintiri de demult (a unui coleg de şcoală cu autorul), când Laurian era copil şi mergea cu mama sa de mână spre şcoală, vălul memorialistic unduind astfel percepţia despre cel pe care academician Zoe Dumitrescu Buşulenga în considera ca pe un adevărat fiu.
Întro limbă română corectă şi bine articulată, Dragoljub Firulović – cel care a venit de la 1.000 de kilometri…, după cum a dorit să puncteze Laurian – a vorbit puţin, amintind nu neapărat de prietenia sa cu autorul, ci mai cu seamă despre faptul că Nichita Stănescu este iubit în Serbia, citit, chiar dacă unii nici nu ştiu că este român. Totodată, ca unul care vine destul de des la noi în ţară, Dragoljub Firulović a ţinut să precizeze şi că îi place spiritul românesc.
Invitat de Laurian (în foto deasupra – dreapta, lângă Dragoljub Firulovic), oaspetele sârb a încântat audienţa cu interpretarea unor cântece vechi populare dintre care unul în limba română. Vocea sa sonoră, timbrul grav şi uşor modulat, intonaţia foarte specială, au făcut din momentul muzical unul greu de uitat.
Despre cărţile bune care apar rar, spânzurătoarea pentru autorii proscrişi din Evul mediu şi nu numai, şi aducând călduroase felicitări organizatorilor, a vorbit Sterian Vicol. Mai mult, gălăţeanul a menţionat una din virtuţile cu adevărat speciale ale autorului, aceea de a fi Prieten, şi chiar Mecena, în cel mai autentic şi altruist mod cu putinţă, un „frumos nebun al marilor oraşe” (citând din Fănuş Neagu…) care scoate cu banii lui cărţi esenţiale, pe care statul s-ar cuveni să le sponsorizeze dat fiind dimensiunile operei stănesciene. Şi tot Sterian Vicol menţionează şi un alt act deosebit la care Laurian este autor şi iniţiator, un marş cultural – anul acesta la ediţia a III-a, în Serbia – unic în Europa, la cărui scop principal este transmiterea unui mesaj către lume să nu se lase copleşită de ideile globalizării, dar şi marcarea către public a prezenţei în eternitate a lui Nichita Stănescu. În final, vorbitorul concluzionează: „Volumul despre Nichita este o antologie a cuvintelor scrise şi simţite pentru marele Nichita. Aceşti autori prezenţi aici sunt pietoni ai aerului (…)”, propunând totodată ca aici, la Brăila, să lanseze Laurian şi celelalte 9 volume următoare din deosebitul său proiect.
Un alt moment muzical, cu o doină românească, a fost oferit de Gheorghe Lupaşcu, poetul brăilean neuitând să-l felicite călduros pe autor şi să ureze un la fel de călduros „Bine aţi venit !” oaspetelui sărb. „Laurian nu face decât să ne invite în templul limbii române”, a mai precizat Lupaşcu aşa cum nu uită să facă nici când se află în faţa tinerilor. Şi pentru că autorul a propus un volum de poeme de inspiraţie… a morţii (cimitirul Săpânţa fiind o sursă directă), vorbitorul spune că prin talentul său, autorul transformă acest aspect întrun atu, în sensul că volumul ”este o doină cu rezonanţă de bocet, ca o plecăciune în faţa lui Dumnezeu prin moarte”.
La rugămintea celor din sală, autorul a dat citire unor poeme proprii, lectura sa fiind plină de sensibilitate şi cu sublinierile personale în economia textelor. Laurian Stănchescu a adus şi precizări despre proiectul cu recuperarea integrală a lui Nichita, început în urmă cu 10 ani, perioadă în care a plecat să cutreiere pe drumurile Poetului şi printre oamenii care i-au fost mai mult sau mai puţin aproape, fiind dispus să-şi sacrifice proprietatea aproape integral – pădurile moştenite – pentru a da viaţă acestui ambiţios, şi necesar, demers. Ca unul căruia i se pare firesc să rămână veşnic prieten cu Nichita după ce l-a cunoscut, Laurian nu precupeţeşte niciun efort – nici chiar timpul pe care l-ar putea dedica propriilor scrieri – pentru a oferi publicului cititor cât mai multe amănunte din biografia şi opera lui Nichita: „Măcar o risipire să existe din Nichita vreau cu aceste cărţi”.
Şi cum i s-a împlinit un vis lui Laurian Stănchescu, acela de a avea sprijin din partea Academiei Române prin demersul lui Eugen Simion, speră că integrala Nichita va fi una demnă de renumele Poetului, după cum ne-a mărturisit. Alt vis ar fi acela al… tatăului, Laurian amintind că aici, la Brăila, părintele său patern a trăit o mare iubire; astfel ar putea fi explicată alegerea Brăilei pentru prezentările de carte, loc unde cultura are destui şi destoinici slujitori, chiar dacă – n. aut. Uneori nici ei nu se mai recunosc astfel... – publicul e mai mereu acelaşi, subţire numeric dar de fineţe.
Înainte de binecunoscuta sesiune de autografe – în foto deasupra, Laurian oferind autograf lui Ion Dumitru – scriitor român emigrat în deceniul şase al secolului trecut în Germania, unde a fondat publicaţii, unde trăieşte şi astăzi – , publicul a a fost invitat la filmul „Nichita Stănescu la Belgrad”, o peliculă realizată cu două luni înainte de moartea poetului.
BRAILA CHIREI 