O istorie a românilor de Ramon de Basterra în „Opera lui Traian”. Traducerea o datorăm cadrului universitar Carmen Bulzan

         Biblioteca Judeţeană „Panait Istrati” din municipiul Brăila a găzduit vineri – 25 iunie – lansarea ediţiei în limba română a cărţii scriitorului spaniol Ramon de Basterra intitulată „Opera lui Traian – „La Obra de Trajano”, apărută la Editura Mica Valahie, Bucureşti. Ca de fiecare dată, la eveniment a participat şi Dragoş Adrian Neagu – directorul bibliotecii brăilene. Traducerea, studiul introductiv şi notele aparţin cadrului universitar Carmen Bulzan de la Universitatea Ecologică Bucureşti care a fost, de fapt, personajul principal al evenimentului. Cu acest prilej, a fost evocată opera şi personalitatea lui Ramon de Basterra de către traducătoare – prof. univ. dr Carmen Bulzan, în foto mai jos.

       Volumul prezintă, dincolo de aparenţa unui studiu de caz, o adevărată istorie a locuitorilor de la nord de Dunăre – de la vechea Dacie la prezentul cunoscut la începutul secolului XX de autor, Ramon de Basterra încercând să ofere cititorilor săi cât mai multe elemente istoriografice, nelipsind cele politice – deloc lipsite de tensiune după primul război mondial abia încheiat. Astfel, pentru pasionaţii de istorie dar şi pentru cei care doresc să afle mai multe despre trecutul românesc cartea se dovedeşte un instrument necesar.

       Este prima carte despre România scrisă în limba spaniolă, aşa cum precizează traducătoarea întrun text de pe coperta IV. „Este o veritabilă monografie sociologică complexă în care se articulează deopotrivă fapte, fenomene şi procese sociale, relaţii sociale rezultate dintr-o înţelegere a conexiunilor spaţio-temporale semnificative. Reperele sunt de ordin raţional, dar şi afectiv„,a firmă traducătoarea întro succintă caracterizare a cărţii care a atras-o, cu siguranţă, altfel nu ar fi ajuns acum la noi, cititorii, în această formulă.

       Ramon de Basterra (1888 – 1928), licenţiat în drept, a fost ataşat cultural la Bucureşti în perioada 1918 – 1920, iar volumul prezentat la biblioteca brăileană a văzut lumina tiparului imediat după acest interval, în 1921, la Madrid. Pentru o conturare mai aproape de viziunea autorului, traducătoarea a introdus în bogatul material adiacent şi un text referitor la interesul lumii diplomatice româno-spaniole pentru împăratul roman Traian.

        După expunerea doamnei Carmen Bulzan, a prezentat cartea, din perspectivă proprie, prof. Ştefan Aftodor (foto mai jos) de la Şcoala cu clasele I – VIII „Fănuş Neagu”; din prelegerea aveţi aici o mostră:

        <<Cartea lui Ramon de Basterra este o operă de mare valoare literară şi certă importanţă istorică. Prin cele 5 capitole ale lucrării sale, autorul creionează un tablou expresiv şi fidel al societăţii româneşti de la răscrucea a două epoci. Într-adevăr, Ramon de Basterra, martor nemijlocit al evenimentelor din anul 1918, surprinde o imagine vie a României, care trecea de la agonia păcii „punice” de la Buftea-Bucureşti la împlinirea idealului naţional suprem: constituirea statului naţional unitar. Sau, aşa cum le spunea marele om politic Ion I.C.Brătianu reprezentanţilor Misiunii Spaniole, naţiunea română reuşise „desăvârşirea operei lui Traian”.

Deşi, pentru a-l cita pe editor „lucrarea nu este şi nu se vrea o carte de istorie”, convingerea este aceea că „Opera lui Traian” este şi o scriere istoriografică şi aceasta dintr-o dublă perspectivă. Pe de o parte, avem în faţă o sursă istorică primară relevantă pentru istoric datorită informaţiilor cu caracter memorialistic prezenta în primul capitol, intitulat România antică. Pământul unde soarele răsare. Pe de altă parte, capitolul al II-lea (Perspectiva Umană), informaţiile despre istoria Dobrogei din capitolul al IV-lea şi capitolul al V-lea (România Unită) ne oferă străduinţa lui Ramon de Basterra de reconstituire a trecutului poporului român. În aceste părţi ale lucrării avem prilejul să observăm erudiţia diplomatului spaniol (ataşat cultural la Roma, Bucureşti, Caracas), acesta reuşind să închege, în mod armonios, într-un tot, principalele momente ale istoriei românilor. Nu putem însă să nu constatăm spiritul romantic care domnă scrierea lui Bastera, şi asta în plină epocă pozitivistă (cartea a fost tipărită în 1921).  Impresionează aserţiunile cu care autorul impregnează descrierea faptelor istorice, unele strălucitoare (Ex. „Bucureştiul bulevard parisian în haine, Bosfor în uzanţe”; „Bucureştiul istm între două mări: când te simţeai în Occident, când în Orient”; „România e întemeiată la Roma, dar educată la Bizanţ”), altele trădând o judecată patimaşă şi partinitoarea: „influenţa slavă <a fost> una dintre cele mai semnalate nenorociri cu care adversitatea biciui pe români”.

Trecând peste aceste observaţii, dacă ar fi să identificăm aspectul cel mai valoros al <Operei lui Traian> atunci am rămâne la impresionantul stil literar, de fineţe frumuseţe desăvârşită, pe care Ramon de Basterra îl dovedeşte în cartea sa. Totodată, în aceeaşi măsură cu operă literară şi istorică, ni se dezvăluie în faţa ochilor o monografie sociologică ce surprinde o imagine tulburător de fidelă a României de acum aproape un secol”>>.

      Demne de semnalat mi se par şi cuvintele următoare, din Studiul introductiv al traducătoarei, semnificante nu doar pentru volum: „Invitaţiei la cunoaşterea de sine, înscrisă încă din Antichitate pe frontispiciul de la Delphi, <Cunoaşte-te pe tine însuţi!> i se poate răspunde în mai multe feluri. Printr-o cunoaştere directă a realităţii prezente, care include şi trecutul, dar şi prefigurarea viitorului; prin cunoaşterea imaginii celor care relatează despre realitatea noastră prezentă, despre cea care va fi fost şi ce va să fie…”.

       Măcar de-am petrece clipele prezentului cu dorinţa de a cunoaşte, de a ne cunoaşte…