Şcoala nr. 10 la botez, devenită oficial Şcoala „Anton Dumitriu”

Şcoala cu clasele I – VIII nr. 10 din municipiul Brăila, devenită “Anton Dumitriu” (propunerea a fost votată în vara aceasta în Consiliul Local Municipal Brăila, conform procedirii legale) a primit botezul oficial marţi, 26 octombrie 2010. Data nu marchează un moment anume al biografiei înaintaşului şi coincidenţa cu sărbătoarea creştină Sf. Dimitrie (sau Dumitru, cum ise spune în popor) nu are nicio importanţă în traseul operei ori în destinul logicianului care (la fel ca şi concetăţenul Vasile Băncilă) situează Brăila în fruntea şcolii de filosofie din ţara noastră, un adevărat umanist al vremii sale pentru care a avea cultură însemna să cunoşti la înalt nivel şi domenii precum matematica, literature. Alegând însă astfel, colectivul şcolii conduse de prof. Valentina Duca – director – a găsit şi un patron din partea sferei religioase.
Evenimentul a fost marcat, tradiţional, printr-un program artistic pus în evidenţă de tineri talentaţi din şcoală, dintre aceştia amintesc pe Teodora Rudea de la a V-a, Gabriela Tudor de la a III-a, Andrei Constantin (recitând cu talent) de la a VIII-a, Mihaela Dragu şi Andreea Posedaru – interpretând o piesă folk, elevii din formaţia corală coordonată de învăţătoarele Marioara Drăgan şi Aneta Trezi.

Frumos a fost şi modul cum au întâmpinat, doi elevi, oaspeţii în şcoală – încă de la intrare oferindu-le pliantul pregătit special pentru acest moment, cu date despre unitatea de învăţământ care se poate lăuda şi cu o vechime de de aproximativ un secol şi jumătate, dar şi faptul că şcoala are de acum încolo un bust al lui Anton Dumitriu în bronz, lucrare realizată de artistul plastic Cătălin Batâr – deopotrivă cadru didactic de specialitate la Liceul de Artă “Hariclea Darclee”. Dezvelirea bustului a fost prilej de discurs, al directoarei Valentina Duca, cu reflecţii despre trecutul şi viitorul şcolii, dar şi de felicitări de conjunctură din partea primarului municipiului – Aurel Gabriel Simionescu, a profesorului Viorel Botea – inspectorul şcolar general, a lui Valeriu Partene – liderul Sindicatului Învăţământ Brăila “Gh. Corneliu Caranica”, dar şi din partea unei mame – Doina Beizdadea, reprezentând Consiliul de Părinţi din şcoală.
Oaspeţii, între aceştia şi inspectorul şcolar Mirela Dumitru, dar şi prof. Mirela Carmen Rusen – directorul Şcolii “Vlaicu Vodă”, au avut şi alte surprize. Astfel, întro sală de clasă unde trona un alt bust al lui Anton Dumitriu – adus special pentru eveniment (şi numai pe durata lui) de la Muzeul Brăilei de însuşi directorul Ionel Cândea – a fost organizat un adevărat seminar dedicat lui Anton Dumitriu şi la care s-au aflat în public actuali şi foşti dascăli şi elevi ai şcolii. Prof. Ciprian Toma, de istorie, a fost maestrul de ceremonii al întâlnirii deschisă de cuvântul profesorul Viorel Pătra, care a fost şi prefect al judeţului Brăila în primii ani postdecembrişti, urmat de profesorul şli publicistul Toader Buculei – autor al unor volume din care răzbate pasiunea pentru istorie, domeniul căruia I s-a dedicat şi la vârsta pensionării, dar şi de alţi dascăli care şi-au exprimat bucuria de a-şi fi dezvoltat o frumoasă carieră în faţa elevilor de la şcoala ce cu mândrie poartă acum numele Anton Dumitriu.
Dar, cu siguranţă, poate cel mai emoţionant moment a fost acela în care asistenţa a vizionat, şi cu emoţie, o parte din filmul (înregistrare document) – datând 1991 – realizat de Muzeul Brăilei cu ocazia unei întâlniri a brăilenilor cu Anton Dumitriu, întâi la Teatrul “Maria Filotti”, apoi la liceul “Nicolae Bălcescu”, eveniment orchestrat la iniţiativa profesorului Gheorghe Calotă. Şi tot despre Anton Dumitriu – omul deosebit şi ca entitate socială, a cărui erudiţie se observa cu ochiul liber în orice tip de conversaţie, în felul cum gesticula ori articula frazele – vorbit Ionel Cândea, directorul instituţiei muzeale aducând şi daruri şcolii gazdă: medaliile bătute cu chipurile lui Anton Dumitriu, Nae Ionescu şi Vasile Băncilă, albumul biografic lui Nicăpetre.

Prietenia Brăila – Bulgaria, un reper cultural deopotrivă contemporan

* Vizită din oraşul prieten Shumen

Dacă nu mai privim ca în perioada predecembristă posturile tv bulgăreşti, oricum (trebuie să) ştim sigur că Bulgaria are în Brăila un loc special cel puţin din punct de vedere istoric. Aici au trăit o perioadă de timp importante personalităţi culturale ale ţării vecine, mă refer la Hristo Botev, dar şi Dobri Voinicov, acesta având contribuţii esenţiale la dezvoltarea teatrului, a muzicii din ţara de la sud de Dunăre. Ambele personaje amintite, uriaşe pentru Bulgaria, au în urbea noastră repere pe măsură: Hristo Botev are un bust în zona de la intersecţia fostei regale cu bulevardul Independenţei, fostul Carol I – ca să păstrăm repererele adevăratei istorii, iar o plăcuţă amplasată pe un bloc din vecinătate atestă faptul că acolo chiar a locuit eroul naţional bulgar.
La rândul său, în cinstea lui Dobri Voinoicov a fost aşezat, în anii din urmă, în foaierul Teatrului “Maria Filotti” un basorelief şi periodic au loc evenimente teatrale şi musicale care să amintească şi de contribuţia adusă de Dobri Voinicov la creşterea în plan calitativ a celor două arte, dar şi faptul că aici, la Brăila, s-au jucat piese de teatru ale sale în premieră. De altfel, în 1855, omul de cultură şi deopotrivă revoluţionar asemeni conaţionalul Botev a pus la Brăila bazele unui teatru bulgar, în aceeaşi perioadă preocupându-se şi de editarea unui ziar, contribunind şi la înfiinţarea, în 1869, a Societăţii Academice Bulgare la Brăila – care care stă la baza apariţiei, în 1911, a Academiei Bulgare.

Pentru a marca în cotemporaneitate aceste aspecte, oraşul bulgar Shumen s-a înfrăţit cu Brăila. O delegaţia din Shumen a sosit zilele acestea la noi şi, pe 26 octombrie, în Sala Mare a Teatrului “Maria Filotti” au avut loc câteva evenimente organizate de Centrul Cultural „Dobri Voinikov -1856” din Schumen în parteneriat cu Primăria Schumen şi Primăria Brăila. Salutul de bun venit a fost dat de Doiniţa Ciocan, viceprimarul municipiului Brăilei asigurandu-i pe membrii Centrului Cultural că orice invitaţie din partea municipalităţii Schumen de a participa la un festival sau concert similar cu cel din Brăila va fi onorată cum se cuvine de formaţii similare din oraşul nostru.
Astfel, a rulat un film de prezentare a vieţii şi activităţii lui Dobri Voinikov, film realizat de Nikolay Nikolov – directorul Casei de Cultură din Shumen, care a fost şi conducător al delegaţiei oaspeţilor. Filmul a prezentat aspecte din personalitatea complexă a Dobri Voinikov, demne de atenţia asitenţei din care au făcut parte membri ai Comunităţii bulgarilor din Brăila.
Un alt eveniment care a încântat audienţa a fost concertul formaţiei vocale „Mica Serenada”, formaţie aparţinând Casei de Cultură din Shumen, din repertoriu făcând parte piese populare nu doar bulgăreşti, ci şi din arta de profil a altor ţări.

D. P. Perpessicius, sărbătorit la Casa Memorială

Ca în fiecare an, în data de 26 octombrie – Sf. Dumitru, la Secţia Memoriale a Muzeului Brăilei a fost sărbătorit cum se cuvine Dumitru Panaitescu Perpessicius la sediul Casei Momoriale din strada Cetăţii nr. 70, casă situată în imediata apropiere a celei unde s-a născut cel care ar merita să aibă o notorietate pe măsura locului său în cultura română, dar care din nefericire nu este cunoscut şi apreciat corect nici măcar de concetăţeni – n. Aut. Pot să spun, pentru că am aflat cu stupoare, că sunt încă dascăli de litere care nu au călcat niciodată pragul casei memoriale…

Programul a cuprins un moment muzical-poetic susţinut de elevi ai claselor de pedagogie de la Liceul Pedagogic „Perpessicius”, partener al muzeului în acest demer aniversar, moment la care şi-a dat concursul şi membrii corului „Trison”, dirijor prof. Marcica Lupu.


Manifestarea a fost coordonată de Elena Ilie – şef Secţie Memoriale – muzeograful subliniind şi cu această ocazie importanţa covârşitoare a înaintaşului brăilean: un dascăl plin de har, un talentat şi sensibil poet, eseist, dar mai cu seamă literatul care ni l-a redatat în integralitatea sa creatoare pe Mihai Eminescu (n.aut. Măcar pe acest considerent nu mai mă supăr prea mult pe cei care au numit astfel Regala noastră….).

Momentul a fost serbat şi prin inaugurarea unui spaţiu refăcut din punct de vedere muzeistic, întruna din săli fiind adusr în faţa publicului alte mobile din colecţia casei memoriale, mobilier care poartă amprenta şi atingerea lui Dumitru Panaitescu – omul care a orbit citind şi rescriind, după manuscrisele eminesciene, capodopere ale scrisului pe care acum unii tineri le contestă fără a le studia…