Horia Suru şi regia la „Domnului profesor, cu dragoste”. Interviu


După un spectacol cum este „Domnului profesor, cu dragoste” pus în scenă de Horia Suru la Teatrul „Maria Filotti” din municipiul Brăila cred că se impunea un interviu. Prime impresii în variantă proprie aveţi aici https://brailachirei.wordpress.com/2011/06/19/spectacolul-%E2%80%9Cdomnului-profesor-cu-dragoste%E2%80%9D-din-carnetul-primelor-impresii/

Armanda Filipine: De unde vine dorinţa asta, de a face regie, la un actor – este adevărat, unul cu palmares?

Horia Suru: Nu aş zice neapărat că dorinţa de a face regie e cea mai fericită formulare. Poate că e o necesitate, un actor în cariera lui nu se întâlneşte des cu rolurile preferate, temele care îl interesează, direcţiile în care ar dori să construiască etc. Caut să regizez situaţii şi personaje pe care eu însumi aş vrea să le joc (deşi niciodată nu aş juca în propria-mi regie, e un pact pe care l-am facut cu mine şi nu-l voi încălca). Fiind actor, înţelegând actorii, ei devin preocuparea mea principală şi în acelaşi timp sursa primă de inspiraţie în spectacolele mele. Modelez o scenă sau un spectacol întreg când propunerile unuia sau altuia mă conving. Nu caut să-i trag cu de-a sila în lumea mea ci mai degrabă să mă introduc eu în lumile lor personale şi să selectez de acolo ceea ce am nevoie. Mai mult decât peisajul muzical sau imagistic mă interesează traseul unui personaj în lumea creată de mine. Şi în acest spectacol am avut timpul de a-i observa pe copii (care au inceput cu 3 săptămâni de antrenament fizic cu Adrian Iacov şi Workshop de dans cu coregrafa Sophie Robinson) şi pe actori (la lecturile la masă) până am făcut selecţia finală şi apoi distribuţia. Au avut toţi şansa să arate şi să se arate până să începem propriu-zis să construim spectacolul. Pe de altă parte, am început să regizez spectacole cu tineri de la vârsta de 16 ani, continuând şi în facultate şi după ce am început să lucrez la Teatrul Tineretului din Piatra Neamţ. Cunosc foarte bine acest segment de vârstă (perioada liceului) şi în egală măsură mă preocupă această vârstă a întrebărilor, a nesiguranţei, a dezvoltării în gândire, în corp, a senzualităţii şi sexualităţii incipiente, a marilor pasiuni, a greşelilor, a alegerilor…E o vârstă extrem de vie, de energică şi în acelaşi timp extrem de adevărată; bineînţeles că încerc în aceste spectacole să mă folosesc la maximum de vitalitatea şi dorinţa lor de viaţă, de a se exprima liber, fără constrângeri.

A: Spectacolul are marele avantaj că este nu numai pentru tineri, ci şi cu tineri. Cum a fost lucrul cu ei? Au învăţat uşor ce aveau de făcut? Au avut şi ceva libertate de exprimare sau a fost totul impus?

Horia Suru: Între actorul cu cea mai mare experienţă (născut în 1942) şi cel cu cea mai mică (născut în 1997) se regăsesc alţi 23 care să acopere această întindere a timpului, fiecare aducându-şi aportul sau pus în slujba mesajului pe care vrem să îl transmitem cu acest spectacol. „Domnului Profesor Cu Dragoste” ca şi arta în general nu se adresează doar unui anumit segment. Vrem să credem că spectacolul nostru construit nu doar cu tineri sau bătrâni nu vizează doar pe unii sau pe alţii. Mai bine aş zice că este pentru toţi cei care sunt interesaţi să vină la teatru. Cei care nu vin la teatru ca pe stadion sau ca la un spectacol de balci. Sau o şuşă de la capitală. Evident ca mi-aş dori cât mai mulţi tineri la acest spectacol ca de altfel la toate spectacolele mele. Cred în publicul tânăr, în deschiderea lui mult mai mare faţă de cei care se indignează când văd un umăr dezgolit sau un cuvânt mai „dur”. Elevii pe care i-am selectat i-am luat de la zero, de aceea a fost dificil până am reuşit să stabilim un limbaj comun al lucrului (şi al dansului) şi de asemenea o disciplină de lucru, zilnică, care să-i ajute să reziste unei perioade de repetiţii atât de lungi şi obositoare fizic dar şi să ajungă la performanţa necesară spectacolului. Sunt convins ca oricare dintre ei, dacă manifestă acelaşi interes şi putere de muncă, poate fi un nume de care să auzim pe viitor.

A. Ideea de a folosi atât de intens şi de masiv zona de coregrafie mi se pare extraordinară. Vine şi in sprijinul mesajului… dar i-a pus la grele încercari, cred, pe tineri. Cum aţi făcut faţă provocarii dansului, pentru că din ce am înţeles, s-a lucrat la foc continuu?

Horia Suru: Spectacolul „Domnului Profesor Cu Dragoste” se bazează pe scenariul filmului omonim în regia lui James Clavell din 1967, acţiunea desfăşurându-se cu puţin timp după terminarea razboiului într-o Londră destul de afectată. Deşi problemele cu care se confruntă elevii sau mesajul scenariului este extrem de actual şi astăzi oriunde în lume, se punea totuşi problema limbajului şi a unor situaţii specifice sfârşitului anilor 1950. De aceea în încercarea de a portretiza această lume a cartierului dură, violentă, periculoasă…am preferat să nu folosesc expresii la modă azi pe care poţi să le auzi la orice colţ de stradă, ci să încerc să exprim prin dans violenţa, frustrările şi toată lumea interioară a personajelor… Să tratez azi acest subiect prin muzică (Muse, Jay-Z) şi tehnici de dans ca street battle, parkour, contact improv etc.
A. Este un spectacol care merită vizionat de toţi tinerii, evident şi de toti elevii. Dat fiind ca unii nu vin deloc la teatru, cum vă gândiţi să ajungă totuşi mesajul la ei, la cei care nu înţeleg importanţa actului artistic – cum de altfel sunt şi destui adulţi, oameni care cred ca nu e (şi) pentru ei arta Thaliei ori care gustă mai mult genul uşor, bulevardier, comic?

Horia Suru: Cel mai important este ca spectacolul să existe. Sa fie susţinut, să se joace, să nu i se pună piedici cum se întamplă de multe ori. Trebuie ajutat inclusiv de dumneavoastră să fie văzut şi nu doar în Brăila. Aştept de la acest spectacol ca elevii să-şi invite profesorii, părinţii.. la teatru.(şi nu practica inversa atât de defectuoasă când profa x trenuie să vândă n bilete la un Caragiale prost înteles de pe nu stiu unde ca să-şi scoată şi ea un 5 la suta). Asta ar fi miza pentru mine. Şi sunt convins că, nesupuşi unor presiuni inutile, tinerii intre ei vor crea o emulatie prolifică astfel încât spectacolul să existe.
A. În fiecare act artistic există şi dorinte ascunse, mesaje subliminale, asperităţi şi dileme interioare ale creatorului…. La Horia Suru care este resortul intim în demersul teatral? De unde pasiunea, câte întrebări te macină, ce vrei să descopere neaparat publicul?

Horia Suru: Eu încă încerc să mă descopăr pe mine, să-mi caut (un)drum(ul), să profit de orice ocazie să pot formula întrebări prin spectacolele mele. Nu caut noul sau originalul în teatru. Nu vreau nici să şochez lumea şi nici să demonstrez cuiva ceva, ci doar să mă descopăr pe mine în lumea poveştilor ce apuc să le spun.

A. Mulţumesc pentru rabdarea de a lămuri aceste chestiuni şi salut demersul tău regizoral cu o urare: să ne vedem după un festival în care primeşti un premiu important care să-i bucure la fel de mult şi pe mai tinerii tăi colegi de platou – elevii braileni din spectacol – dar şi pe noi toţi!

Horia Suru: Multumesc şi eu.

 

Reclame

Lasă un comentariu

Niciun comentariu până acum.

Comments RSS

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.