Poezia, muzica și arta Thaliei, relaționând cu eleganță în Festivalul ”Zile și nopți de teatru european la Brăila”

* Recitalurile actoricești semnate George Țoropoc, Dan Moldoveanu, Ana Zubcu și completate muzical cu sprijinul compozitorilor Cornel Cristei, Lucian Constantin au adus un plus de sensibilitate manifestării festivaliere

Una din întâlnirile pline de emoție și farmec din perioada Festivalului ”Zile și nopți de teatru european la Brăila” de la Teatrul ”Maria Filotti” (TMF) a fost cu poezia, argumentele sonore fiind amplificate sugestiv de prezența muzicii. Astfel, în seara de 27 septembrie 2011 am avut plăcerea să urmărim, la Sala Studio, fragmente din spectacolul ”Pasăre dragă, joacă-te cu mine” din lirica lui Jacques Prevert în interpretarea actorului George Țoropoc. Coloana sonoră a fost, cum spuneam, într-o minunată formulă simbiotică, completarea muzicală oferind un plus de sensibilitate poemelor și interpretării actoricești. La clape a fost profesorul Laurențiu Constantin de la Liceul de Artă ”Hariclea Darclee”, deopotrivă și împătimit al compoziției (activează în două trupe muzicale, pe care le conduce, una din ele – ”Cameleonii” parcă se numește, are în componență și elevi). Tot pe scena Sălii Studio, George Țoropoc a oferit, în aceeași seară, și secvențe din piesa ”Martor și judecător” – moment Panait Istrati – la care i-a dat replica actrița Ana Zubcu. Fostul director al TMF, Ion Bălan, autorul scenariului la ”Martor și judecător” s-a aflat în sală, adăugând aplauzele sale la cele ale publicului vizibil sensibilizat de starea tensionat sentimentală dezvoltată în timpul recitalului actoricesc.

În seara de 27 septembrie, în festival, a mai fost încă un moment alocat poeziei în spațiul superb din punct de vedere arhitectonic (fosta Casă ”Rally”, fostă proprietate a lui Dumitru Ionescu – fost primar al urbei – și pe care acesta a donat-o, la finele primului deceniu din secolul XX, municipalității… deh…. Gesturi de boieri adevărați!) al TMF, în Holul Monumental unde echipa teatrului a amenajat un loc numit ”Teatru din teatru”, cu scenă și zonă dedicată publicului. Binevenite clipe – adăugând și ele plus de emoție în noapte, târziu, după ora 22.00, emoție accentuată și prin tragismul interpretării, au fost oferite de actorul Dan Moldoveanu.

Poemele recitate au fost din lirica lui Romulus Vulpescu, iar la pian s-a aflat compozitorul Cornel Cristei; acordurile – când din jazz, când clasice de-a dreptul, au stârnit admirația auditoriului (evident, a celor care nu îi cunosc măiestria lui Cornel Cristei). Ambianța s-a încălzit imediat, și cu siguranță unii dintre cei aflați în auditoriu s-au dus apoi spre casă cu gândul să mai deschidă din când în când și câte un volum de poezie…

În public a fost și Vili Perveli – regizorul sosit din Bulgaria special pentru perioada festivalului, fost student al Cătălinei Buzoianu la Universitatea de profil din București. În imaginea din stânga, în spatele său sunt profesorul de vioară Ionel Filip – director adjunct la Liceul de Artă ”Hariclea Darclee” și soția, dar și Leti Brânzia (cu sarafan verde) – profesor coregraf la Liceul ”Darclee”.

Și cred că nu se supără nimeni dacă mai amintim încă o dată organizatorii festivalului: TMF cu partenerii Consiliul Local
Municipal și Primăria Brăila, Ministerul Culturii.

Farmecul păpușii și talentul mânuirii – ”Play Shakespeare” cu Teatrul ”Țăndărică”

* Un spectacol total, unde actorul și păpușa, scenariul minimalist dar sugestiv, muzica și celelalte elemente scenice produc o imensă satisfație artistică și intelectuală

A mănui o păpușă de teatru presupune nu doar gestul și capacitatea actorului păpușar de a o face să devină ”vie”, pe scenă, în spatele decorului sau printre spectatori, conform normelor impuse în teatrul de animație. A mânui o păpușă are în spate, completând – cum de altfel se cuvine să se întâmple în arta Thaliei – și talentul unui regizor, și al unui scenarist, dar și al unui compozitor, pentru că muzica adaugă idee acolo unde textul se vrea succint și lapidar.

Dar, sunt parcă prea sărace cuvintele atunci când vrei să exprimi cam tot ce te-a făcut să simți un excepțional spectacol de animație, așa cum am putut admira la Teatrul ”Maria Filotti” în seara de 27 septembrie în Festivalul Internațional ”Zile și nopți de teatru european la Brăila”, ediția a VI-a în 2011. Cu un scenariu în regia aceluiași Cristian Pepino, scenografia și animații Cristina și Cristian Pepino la ”Play Shakespeare” – și iată cum familia Pepino își pune încă o dată amprenta pe un produs greu de egalat în lumea de profil – am avut șansa să admir, realmente, un spectacol profund și simplu totodată (ce combinație perfectă! Cât de invidioși trebuie să fi fost colegii păpușari de la Cărăbuș”-ul brăilean care erau în public… ) și, totodată, ca prin farmec, m-am transformat în copilul care abia așteaptă să vadă ce urmează, care se bucură că râde și aplaudă.

Profunzimea și importanța ideatică au făcut ca spectacolul păpușarilor bucureșteni să fie neapărat inclus, de altfel avea mențiunea ”Pentru adulți” și pe afiș, în programul festivalier de la dramaticul brăilean, și nu la ”Cărăbuș” – teatru care și el a găzduit multiple atracții.

Ce e de spus? Că texte de William Shakespeare au fost magistral ilustrate (și) de păpuși fermecătoare – și extrem de diferite ca personificare, producție – și uneori mânuite de trei, doi ori unul dintre actori? Și nu trebuie minimalizat jocul lor: Mihai Dumitrescu, Cristian Mitescu, Marin Fagu, Geo Dinescu, Roxana Vișan. Actori cu peruci blonde-argintii și costume de elegantă catifea neagră ori tutu de balerine, coloană sonoră din care nu au lipsit muzica clasică, rock-ul, pop-ul și jazz-ul, elemente video și multimedia atrăgătoare, uneori cu flash-uri de text gen filmul mut de odinioară (fermecătoare întoarcere în timp, la punctul zero – axix mundi), toate acestea plus mănuitorii talentați care ne-au dus pe drumuri shakespeariene cu mult, mult haz și imaginație debordantă. Și un minimalism al scenei – în contextul crizei economice cu atât mai salutar – absolut încântător: un ecran, câteva cutii de lemn, niște spoturi luminoase…

Au fost și dansuri ale unor schelete, și dueluri, și crime, dragoste bineînțeles, dar mai cu seamă, repet deloc întâmplător – pentru că gestul lor înseamnă respect și prietenie, nu doar simplă curtoazie de colegi de breaslă – s-au aflat în public actori și alți realizatori de la Teatrul de Păpuși ”Cărăbuș” Brăila care au savurat la justa valoare impresionantul spectacol.

Personal, m-am revigorat instantaneu după o perioadă prea plină de informații și emoții, iar așa cum am subliniat în dialoguri cu mulți amici și prieteni, ei fiind la unison, va fi imposibil de uitat acest dar al Teatrului ”Țăndărică”, acest concentrat de idei, talent, farmec, ingeniozitate și dragoste de Arta Thaliei. Până la urmă, a mânui e sinonim cu a atinge sufletul.
Ei, ce minuni aduce uneori un festival de teatru…

 

”Felii” de… talent pe scena Festivalului ”Și nopți de teatru european la Brăila”

* Cel puțin două repere, ambele feminine, în acest minunat spectacol al Teatrului ”Radu Stanca” din Sibiu: scenarista Lia Bugnar și actrița Ofelia Popii * Nu în ultimul rând. scenografia lui Dragoș Buhagiar și muzica lui Vlaicu Golcea, coregraful Florin Fieroiu au condus la un spectacol fabulos cu mai multe personaje și un singur protagonist – Ofelia Popii, mereu tranfigurată 

Palmaresul cu premii UNITER este o confirmare a valorii unui reprezentant la artei Thaliei, așa cum este cazul cu actrița Ofelia Popii, dar când reușești să te convingi cu ochii tăi realizezi că un premiu e parcă prea puțin pentru ceea ce face și transmite un om dăruit cu har, un om al scenei care lucrează infinit mai mult decât un alt om ”al muncii”. Cei care au fost în Sala Mare a Teatrului ”Maria Filotti” în seara de 27 septembrie 2011, în festivalul brăilean, la spectacolul ”Felii” pot să confirme că jocul tinerei Ofelia Popii i-a făcut să vibreze cu adevărat la ceea ce poate să se ascundă în spatele măștii Thaliei.

Personaje care mai de care mai diverse – de la slujnică la stăpâna și doamna casei, până la fiica rebelă – și asumate cu o repeziciune, temporală și fizică, care i-a făcut să fie invidioși pe mulți colegi de breaslă, fac din actrița Ofelia Popii un exemplu de dăruire pentru arta scenei care merită să fie un real exemplu. Și cred că înțeleg acest aspect și tinerii, liceeni majoritatea și destui de la Liceul ”Darclee” unde coregrafa Leti Brânzia și actorul Jarcu Zane transmit cunoștințe dar și dragostea pentru teatru la clasele de profil, tineri prezenți în număr mare – bravo lor! – la spectacolele din Festivalul Internațional ”Zile și nopți de teatru european la Brăila”.

Coregrafia lui Florin Fieroiu – a fost și el parte în realizarea unor spectacole brăilene – și muzica lui Vlaicu Golcea – un nume în jazz, cunoscătorii știu asta – sunt, de asemenea, certe repere în spectacol. Scena aproape goală, mijloace tehnice simple și recuzită destul de sumară sunt alte ingrediente ale unei inteligențe teatrale puse în slujba Ideii, a Talentului, dincolo de simpla asumare a unei distrări a publicului – așa cum se întâmplă adesea acolo unde lipsește profesionalismul și încrederea, credința în sine. Semnatarul acestor ”adagii” amintite mai devreme, pline de sens, este Dragoș Buhagiar – tot un brăilean de succes cu palmares la Galele UNITER (ca și Maria Filotti, Cătălina Buzoianu, Mihail Sebastian căruia i-a fost dedicată această ediție de festival), scenograful care a realizat și afișul festivalului.

Este adevărat că un mare rol în reușita spectacolului ”Felii” îl are scenariul Liei Bugnar (foto, cu Ofelia Popii, la aplauze, Lia Bugnar în stânga) – foarte inteligentă scriitură și scanare a unei familii, cu membrii ei oficiali sau nu (slujnica, amanta…) și cu o îmbinare de scene care pun în valoare versatilitatea unei excepționale actrițe. Cred că și actorii care au fost în sală își pun de acum ”problema” atacării unui rol de asemenea anvergură, iar publicul are un reper în plus pentru ștacheta valorică.

 

Spectacolul ”Și mâine e o zi”, recital actoricesc în Festivalul ”Zile și nopți de teatru european la Brăila”

*Actrița Aurora Prodan de la Teatrul Municipal din Baia Mare ne-a demonstrat, utilizând mijloacele artei Thaliei și foarte mult talent, că și subiecte aparent banale pot ține publicul cu atenția încordată

Sala Studio a Teatrului ”Maria Filotti” (TMF), după-amiaza de 27 septembrie, cum s-ar spune cam la mijlocul Festivalului Internațional ”Zile și nopți de teatru european la Brăila”; spectacolul ”Și mâine e o zi” de Franz Xaver Kroetz, text tradus de Victor Scoradeț, ne prezintă – în regia lui Anton Tauf și scenografia Mihai Valu – un subiect aparent banal: reacțiile și trăsăturile de caracter ale unei persoane de vârsta a treia ivite la dispariția unui semen.

Actrița Aurora Prodan, minunat costumată/ grimată și acceptându-și/ însușindu-și cu o lejeritate extraordinară avatarurile personajului aflat la momente de o destul de accentuată decrepitudine fizică ne prezintă, fără menajamente, trăsături de caracter pe care le putem avea oricare dintre noi chiar și neținând cont de situații dramatice – cum e cazul în piesă, decesul unui coleg de azil, ceea ce aduce și ”bucuria” de a-și trece în cont propriu câte ceva din bunurile defunctului.

Cred că fiecare spectator, uitând drama morții care stătea ca un nor negru deasupra acțiunii din piesă, a fost rând pe rând oripilat de toate gândurile – unele de-a dreptul stupide – care i-au trecut (cu ajutorul autorului textului, evident) personajului unic al piesei, dar s-a și întrebat dacă nu cumva, nu îndeajuns de rarism, nu ne transformăm și noi, cu toții, în semeni triști și acaparatori, acceptând cu oarecare seninătate triumful vieții asupra morții și încercând să scoatem cât mai mult profit de pe urma locului… lăsat liber sub soare de plecarea prin moarte a unui alt om. Cel mai mult însă a meritat să urmărim jocul actriței, Aurora Prodan fiind cu adevărat o apariție splendidă în festivalul brăilean, un reper de înaltă ținută artistică la care vor trebui să țintească și actorii TMF.