Festival național de folk ”Chira Chiralina”, seara a doua la Brăila


* Final electrizant în compania lui Victor Socaciu – părintele primelor ediții ale festivalului brăilean, care ne-a ținut și un destul de lung, dar extrem de emoționant, discurs despre valori și cultură autentice, patriotism, regrete

Iubitorii muzicii folk, un gen care pune accent – cum se știe – atât pe interpretare, coloană sonoră, prezență scenică dar și pe versuri (de altfel, cred că mai mult versurile au ridicat folk-ul într-o zonă a elitei muzicale, cantautorii preferând poeme cu adevărat valoroase ce emană și atmosferă deosebită, sensibilitate, poeme neapărat și cu mesaj) au arătat că la Brăila sunt în număr consistent, ceea ce a creat o stare de bine celor de pe scenă. Așa cum sublinia în timpul recitalului său Victor Socaciu, publicul brăilean este de fiecare dată unul deosebit și personal se simte atașat de acest public la fel cum se simte atașat și de Brăila unde a pus umărul la construcția festivalului – să nu uităm că primele ediții, sub numele de ”Omul cu o chitară” (iată, cantautorul și-a împrumutat numele unei piese din creație proprie!), au reunit soliști valoroși pe meleagurile natale ale lui Nicu Alifantis – președintele de onoare al edițiilor recente, inclusiv aceasta (dar nu îl vom vedea și întâlni, Nicu Alifantis fiind absent, se pare, din motive de sănătate), aducându-și o contribuție însemnată la organizare.

 Concurenții serii a doua a Festivalului național de folk ”Chira Chiralina” au fost: trupa ”Folk’n Roll” cu brăileni (detaliez mai jos despre ei), Adrian Rădulescu din Ploiești, trupa ”Descântec” cu ieșenii Cristina Dima, Roxana Marandi și Andrei Radu, Sorin Mircea Preda – Teleorman, Maria Sgîrcitu – București, trupa ”Dac’Art” din Teleorman cu Valentina Stafie, Elena Ana Albu și Ștefan Ciucă (ei sunt însă studenți sau masteranzi în București), Ionuț Mangu (foto stânga) – și el născut la Brăila, dar domiciliază acum în Cluj Napoca, Anca Teodora Bîlciurescu – București, George Covaci – Constanța.

Și să nu rămân datoare cu explicațiile despre trupa ”Folk’n Roll” (foto alăturat). Componența este următoarea: Adrian Deacu – vocal, liderul trupei alcătuite aproape ad-hoc (explic imediat și de ce…), clasa XII D la Liceul Teoretic ”Nicolae Iorga”,  Andrei Boțan – chitară solo, tot elev la ”Iorga”, George Condruz – chitară armonie, elev la Colegiul Național ”Nicolae Bălcescu” clasa a XII-a F, Adrian Balaban – percuție (bongos) și voce, elev la Colegiul Național ”Gh. Munteanu-Murgoci” clasa X E. Spuneam că ei s-au reunit în această formulă, dar în mod normal fac parte din trupa de rock ”Calibru” unde mai sunt doi componenți: Sabina Vasilescu – chitară bas, elevă la ”Murgoci” la X B – și Valentin Pătîrlăgeanu – clape, elev la Liceul de Artă ”Hariclea Darclee”, a X-a. Piesele lor din concurs sunt postate pe YouTube așa că le puteți asculta la http://www.youtube.com/watch?v=Pw-XMwcIrSw– Oda Trubadurului și

http://www.youtube.com/watch?v=PL2zyAs-Kfw – Fărâme de Nisip

La fel de mult public, am remarcat destui elevi și profesori, învățători, dar și destui adulți nostalgici – dintre cei care știu pe de rost
versurile pieselor intrate în categoria ”clasice”, care mergeau și la reuniunile Cenaclului ”Flacăra”… Și pentru că exact pe 5 noiembrie 2011 se împlinește un an de la trecerea în altă lume a poetului Adrian Păuneascu – mentorul cenaclului și un adevărat părinte al muzicii folk, cum a subliniat Victor Socaciu, pentru că scena lui i-a lansat pe cei mai mulți dintre marii cantautori ai genului – inclusiv pe mulți din genul rock – această ediție a fectivalului de la Brăila i-a fost dedicată. Cu atât mai mult seara a doua, când recitalul lui Victor Socaciu a reunit destule piese compuse pe versurile atât de cantabile și de melodioase ale regretatului poet. Aplauzele călduroase, refrenele cântate cu sala întreagă, emoții cât cuprinde și multă bucurie de a fi împreună cu mare om de cultură și de suflet, cum este Victor Socaciu – deopotrivă realizator de emisiuni redio și tv, dar și deputat, au fost ingredientele care au conlucrat la o seară memorabilă, de neuitat la care au contribuit și colegul de scenă al lui Victor Socaciu, respectiv Nicolae Matei la clape.

El, naivul
care tânjește după mândria de a fi român – un eseu patriotic în… recitalul lui
Victor Socaciu

Și când Victor Socaciu a început să și vorbească, se auzea… cum e vorba, doar musca, așa era de liniște în sala arhiplină. A fost o constatare personală, dar și un vaiet de durere sufletească, un strigăt parcă de neputință venit – culmea! – de la omul care se află și într-o poziție politică de unde s-ar zice că se pot gestiona mai bine problemele: ”Mi-aduc aminte, eram puști, și tatăl meu mă lua de mână în fiecare duminică dimineața și ne duceam la o plimbare, în parc. Primeam atunci lecții de educație; aveam în capul meu atât de multe lucruri, aveam vreo 7 ani pe atunci, încât cred că mi se păreau perimate vorbele tatei… El spunea: ești norocos, te-ai născut într-un neam frumos, un neam de care trebuie să fii mândru, sunt vremuri de pace, sunt vremuri liniștite, ne înțelegem noi cu neamurile noastre, e bine. Ești fericit, alte generații au avut – vai de ele –  parte de războaie și de multe rele. Dar trebuie să știi că așa cum a fost, neamul ăsta a rămas aici, pe glia asta și încet-încet și-a întregit-o, dar nici acum nu e întreagă – dar asta o să rezolvi tu și copiii tăi. Nu prea înțelegeam eu ce voia să spună, dar cred că trebuie să fiu mândru de neamul meu. Și recunosc că la școală un profesor de istorie mi-a trezit aceste sentimente și ele au încolțit, crescând în sufletul meu ca un arbore uriaș. Ne spunea la clasă că Decebal, regele dacilor, s-a sinucis nu pentru că îi era rușine că va fi plimbat pe străzile Romei  în fața romanilor strigînd Barbarul, iată barbarul, el nu a vrut să ajungă acolo pentru ca să nu fie Dacia lui umilită. De asta s-a aruncat de pe stânci. Mai târziu, după ce m-a cutremurat acest gest și încercam să-i înțeleg dedesubturile, alt personaj istoric m-a impresionat: Constantin Brâncoveanu care nevrând să se lepede de religia lui, a riscat viața și a celor patru fii ai lui care au fost decapitați și apoi a urmat el. Aceste tipuri de oameni au creat din mine naivul de astăzi care se află aici, în fața dumneavoastră. Am crezut că ce depun eu se depune undeva și în mentalul românesc, că adaug eu forțele mele la acest uriaș mecanism. A venit Revoluția și am crezut din nou… dar a trecut Revoluția și au trecut niște ani tulburi, au venit niște alți ani tulburi, și atunci când speram eu la Revoluție că se poate împlini un vis – ca nici un om să nu fie poată fi atât de sărac încât să poată fi cumpărat de un alt om, așa cum nici un om să nu fie atât de bogat încât să cumpere alți oameni … am crezut că lucrul ăsta se va întâmpla. Nu s-a întâmplat… ba mai mult, când mă aflam la un moment dat pe străzile Romei am fost întrebat de unde sunt și cu jumătate de gură, cu un sfert de gură am spus că sunt din România. N-am gândit că se poate  întâmpla așa ceva cu noi și cu mine… Am realizat atunci că noi, toți, am pierdut respectul de sine, respectul de sine fiecare în parte și toți împreună, că trebuie să facem ceva ca să ne scoatem din acest marasm care ne scoate din rândul popoarelor și ne definește ca o masă manevrabilă. Mi-aș fi dorit, ca la rândul meu, să-l iau în fiecare dimineață pe băiatul meu de 8 ani și să-i spun Dragă, să fii mândru, mi-e foarte greu să-i spun lucrurile astea pentru că va simți că nu o spun cu toată convingerea, că nu o spun cu bucurie” . Și după aceste impresionate cuvinte, ne-a cântat ”Imagine” a lui John Lennon.

Au fost și clipe mai amuzante, spre exemplu cu ajutorul piesei ”Mama lor” (o satiră cruntă la adresa lumii politice românești postdecembriste – și iată cum critica în formă artistică, bine articulată în formula sa culturală, are altă calitate și altă… cădere… ), altele triste – piesa ”Nucul” cu vocea regretatului Florian ”Moțu” Pittiș, și tot așa. Am plecat de la concert – concurs și recital – încărcați spiritual pentru încă o vreme de ”nebunie„ cotidiană fără leac (hm!). Și m-am bucurat că am salutat și pe Ana Hărăpescu – directorul Direcției Județene Brăila pentru Cultură și Patrimoniu național, pe Rodica Drăghici – fost director al Bibliotecii Județene ”Panait Istrati” ori Sorina Bosoancă – fost director al Direcției Administrative de la Primăria Brăila – evident și pe organizatorii de la CJ Brăila și Centrul de Creație, de asemenea.

Despre prima seară a competiției brăilene și alte amănunte la https://brailachirei.wordpress.com/2011/11/04/festivalul-national-%e2%80%9dchira-chiralina%e2%80%9d-prima-zi-de-folk-la-braila/

2 comentarii

  1. Salut, multumim pentru mentionarile aduse trupei „Folk ‘n roll” in legatura cu formatia Calibru.De asemenea o mica mentiune, pe solist il cheam Adrian Deacu nu Andrei, multumesc.

    Pentru doritori si fani , ascultare placuta la melodiile pe care le-am cantat in concurs:
    http://www.youtube.com/watch?v=Pw-XMwcIrSw – Oda Trubadurului

    http://www.youtube.com/watch?v=PL2zyAs-Kfw – Farame De Nisip

    • Scuze… am corectat… Baftă în continuare și aștept să mai scriu despre voi!


Comments RSS

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.