Ne mai plangem de tantari?… poate nu la Braila…

* Administratia locala nu lasa lucrurile in voia lor, ci actioneaza in functie (si) de conditiile meteo * Zilele acestea, substante impotriva tantarilor au fost imprastiate  in municipiu, iar unii braileni au avut… de obiectat (hm!)

Asistam in aceste zile  (hm! cumva ca publicul care nu poate sa isi manifeste in nici un fel reactia) la un dialog – in mijlocul de transport in comun – din care reiesea clar nemultumirea cetatenilor cu privire la faptul ca parcurile brailene si zonele din cartierele de blocuri de locuinte sunt invadate de tantari.

Aceiasi cetateni – ma rog, altii, dar tot acolo suntem… – care uita sa rezolve, prin asociatiile de proprietari – hm! ce fel de proprietari or fi acestia care nu isi repara fatadele conform legii, care arunca gunoiul de la balcon in capul trecatorilor, care nu stiu sa faca diferenta intre atributii si responsabilitati, care nici cand merg la vot nu aleg in cunostinta de cauza… ci dupa cum au fost personal ajutati ori ba de unul sau altul dintre candidati…

Poate va intrebati ce legatura are una cu alta, asa ca va raspund ca are mare legatura pentru ca materialul meu de astazi porneste de la urmatoarea afirmatie (a persoanelor din mijlocul de transport in comun la care facem referire mai sus): „Uite, dom’le si la astia, au iesit la alegeri si nu le mai pasa de oameni… e plina Braila de tantari, am fost aseara in parc si mai sa ne manance… „

Cei interesati ar trebui sa stie ca substante impotriva tantarilor au fost imprastiate deasupra municipiului in luna mai 2012, apoi conditiile meteo nu au fost favorabile.

Si nu inteleg de ce ne plangem mereu, doar suntem la Dunare – mediu propice pentru aparitia tantarilor, nu inteleg de ce ne plangem in permanenta… si mizeria de la subsolul blocurilor are un rol… si salciile au un rol… si, in plus, in comert exista acum atatea substante care sa ne ajute in acest subiect.

 Daca doriti amanunte, vi le dau: si in aceste zile se imprastie substante impotriva tantarilor, si chiar in seara de sambata au fost braileni care s-au… plans tocmai pentru ca administratia locala actiona! Acum spatiile verzi, parcurile nu vor mai fi decat gradinile care ne asteapta, imbietoare, in serile caniculare de vara torida – dupa cum se anunta.

Altfel spus, dragii mei prieteni si cititori, cum e mai bine: sa ne plangem si sa nu actionam, sa ne plangem cand cineva actioneaza, sa ne plangem cand administratia isi face datoria, sa ne intrebam care ne sunt responsbilitatile in calitate de cetateni??? … De acest din urma aspect nu (ma) mai intreb, si nu mai comentez, pentru ca asa cum nu am vazut nici o dezbatere serioasa de idei in campania electorala ce tocmai s-a incheiat – ci numai invective si injurii, nu am vazut nici prea multi braileni care sa se lupte pentru aspecte care tin de responsabilitale cetatenesti ce le revin in aceasta calitate.

Dar, de ce sa ne miram? In strainatatea pe care o admiram, cea Occidentala indeobste, legea si bunul simt sunt ordine a lucrurilor sociale de sute bune de ani… pe cand la noi inca Scoala era o forma de manifestare (cu adevarat cetateneasca) a unor slujbasi ai Domnului – in manastiri, astfel spus, existand carturari si copisti, tipografi, spre exemplu.

In zona africana de care ne place sa spunem, fara sa o cunoastem foarte bine, ca face parte din lumea a treia, eu am avut ocazia recent – in Tunisia, dar voi reveni cu amanunte – sa vad altfel de civilizatie. Una care respecta omul si care are si mai mult respect pentru cel care ii viziteaza tara, o civilizatie – araba, deh! – care nu uita ca aici s-a nascut aproape la propriu Matematica si Astronomia si Filosofia si unde inclusiv Poezia are leaganul ei, fie ca ne place sau nu acest lucru…

Asa ca noi ramanen, in cercul nostru stramt, sa ne plagem de tantari, de administratie – care, iata, acum isi face din plin datoria la Braila! – sa ne vaitam din pricina a tot si sa ne plangem de toate si sa actionam mai putin, intr-un spirit balcanic care nu ne face cinste si care ne duce, din nou, in urma cu secole de civilizatie chiar daca nu vrem sa recunoastem asta…