* Ultima reuniune in Proiectului Comenius „The Gate to our treasures Unlocked” i-a condus pe cei de la Liceul cu Program Sportiv Braila, în perioada 21- 28 mai 2012, în Franţa, la Poitirs alaturi de echipe din Turcia, Bulgaria, Slovacia
În ultima reuniune a Proiectului Comenius ,, The Gate to our treasures Unlocked” derulat de Liceul cu Program Sportiv (LPS) din municipiul Braila, planificată în perioada 21- 28 mai 2012 în Franţa, la Poitirs, au participat elevii Bunu Alexandru, Iordache Ioan, Rusescu Roberto şi Şagău Tuhce şi profesorii Liliana Canciu – coordonator de proiect, Viorica Bunea şi Georgiana Petrescu.
Povestea acestei calatorii cu surprize placute ne este relatata de Liliana Canciu al carui rol de coordonator in proiect ii permite sa traga si concluzii pertinente dupa atat de multe activitati in tarile partenere – asa cum deja stiti, am mai prezentat aici, pe Braila Chirei, intalniri din acest proiect.
„Călătoria noastră a început pe 21 iunie 2012 , dimineaţa devreme la aeroportul Otopeni. Parisul ne-a salutat cu o vreme rece şi ploioasă. La staţia Port Moillot, am fost asteptaţi de partenerii francezi. Pe rând au sosit şi partenerii din Turcia, Bulgaria, Slovacia şi împreună am pornit spre Poitiers.
La Poitiers am fost întâmpinaţi cu multa căldură de famiile gazdă şi de organizatori. 
Marţi, primirea la şcoală a fost extrem de cordială. La Providence şcoala gazdă este frecventată de circa 700 de elevi ( de la grădiniţă până la liceu). 25 de studenţi din ţările partenere, împreună cu elevii francezi au creat un grup internaţonal, care a finalizat o ofertă pentru întregul sejur. Apoi am intrat în şcoală, o clădire istorică veche, dar cu clase mobilate modern. După masa de prânz la cantina şcolii, ne-am dus să vizităm centrul istoric al oraşului Poitiers – spatiu urban cu incarcatura istorica, medievala. Cel mai mult ne-a impresionat Biserica Notre-Dame-la-Grande, construită în stil romanic.
Ziua de miercuri a fost marcată de spiritul viitorului şi ştiinţa ficţiunii. Am vizitat Futuroroscop-ul, un parc de distractii situat la 10 km de la Poitiers. Am luat parte la cele mai interactive filme 4D ca Micul Prinţ sau Arthur , Planetariu, Monştri Marini, am testat atracţile Roboţilor Dansatori. Programul s-a încheiat noaptea târziu cu un spectacol de lumini 3D pe apa.
Joi am mers pe coasta Atlanticului, apoi în oraşul Rochefort, la Muzeul Marinei unde o echipă de voluntari au reconstituit fregata Hermione, care în 1780 a permis marchizului Lafayette să traverseze Altanticul în America. Acelaşi traseu va fi urmat de o nava construită în 2015. Pe una din vele este scris numele proiectului nostru şi, prin urmare, ea va naviga cu el.
Programul în Franţa a fost axat pe sport, asa că am petrecut două zile – vineri şi sâmbătă – la Centrul sportiv Lathus unde am încercat caiac, alpinism, tiroliană, tir cu arcul şi ciclism montan. Ultima parte a proiectului s-a concentrat pe sportul popular al fiecărei tări participante. Bulgarii au prezentat haltere, turcii lupte, francezii petanque, slovacii handbal iar noi sportul tradiţional, oina.
Produsul final al proiectului este o carte numită Comorile lui Emir. Emir, un copil tunisian, călătoreşte în Turcia, Bulgaria, România, Slovacia şi Franţa. Fiecare partener a scris despre ţara lui şi l-au condus astfel pe Emir prin toate locurile şi activităţile care au fost legate de proiect. Elevii nostri au scris despre Bucureşti, Castelul Bran, oraşul Brăila, Balta Mică a Brăilei etc. În România, Emir a ajuns să cunoască natura şi cultura noastră,a încercaţ mâncarea tradiţională şi nu în ultimul rând ne-a descoperit portul popular şi ospitalitate, ca pe o comoară a ţării noastre.
Toate activităţile programului le puteţi gasi pe site-ul proiectului www.procomenius.com, iar cartea în biblioteca şcolii noastre.
Doi ani grei dar de succes. Ne-am putut îmbogăţi cunoştintele de limba engleză, am învăţat despre tări şi culturi noi şi ne-am facut noi prieteni”.
Proiectele de tip Comenius, la fel ca si altele sprijinite cu fonduri de la Uniunea Europeana – Tineret in Actiune etc. – au rolul de a facilita intalnirile si cunoasterea reciproca a membrilor marii familii europene. Dincolo de probeleme curente ale acestei constructii socio-geo-politice menite sa ajute spatiu European si locuitorii lui, bucuria acestei cunoasteri si a prieteniilor face numai bine. La fel cum sper sa se intample si cu aceste relatari, care sa devina un punct de reper, un imbold pentru altii – care nu accesat inca proiecte cu finantare europeana – sa isi faca vreme si sa scrie proiecte, sa caute indrumare si sfaturi la cei care deja cunosc drumul.
BRAILA CHIREI 