Eco-parc de agrement “Gradina cu Melci”, pe Faleza Brailei

* Realizat in zona fostei Capitanii navale de Asociatia “Eco Aplex 024”, Primaria municipului Braila si Liceul “Darclee” in proiect finantat de Fundatia pentru Parteneriat *Destinat jocului in aer libr, gandit atat pentru copii cat si pentru adultii care nu si-au uitat copilaria, spatiul a beneficiat de implicarea directa a elevilor, a autoritatilor atat in ecologizare cat si in infrumusetare

 Pentru a face un bine oamenilor, adesea este nevoie de a actiona la nivelul spatiului, al mediului inconjurator si implicit al orasului. Asa s-au gandit, cu siguranta, cei care au dorit sa obtina finantare de la Fundatia pentru Parteneriat – numesc aici partenerii care au castigat Proiectul “Gradina cu melci – amenajarea eco parc de agreement pentru copii”, respectiv Asociatia “Eco Aplex 024”, Primaria municipului Braila si Liceul de Arta “Hariclea Darclee”. Scopul a fost reabilitarea unei zone verzi pe Faleza Dunarii, concomiten cu derularea altor actiuni pe teme de mediu.

Bugetul total a fost de aproximativ 13,000 lei din care 9.000 lei a fost acordat de finantator, restul fiind acoperit de si prin contributia partenerilor.

Peste 100 de liceeni au fost implicate ca voluntari pe intreaga perioada de derulare a proiectului, din mai pana in septembrie 2012 la activitatile propuse pe teme de protectia mediului, igiena mediului, problematica deseurilor.

Spre exemplu, numai in ultima luna din proiect elevi de la Liceul “Darclee” au participat la work-shop-uri si jocuri cum ar fi “Hartia la locul ei”  in care tinerii au realizat si rezolvat labirinturi pentru identificarea drumului corect al hartiei  spre containerul specific, “Confectionarea jucariilor din ambalaje” sub indrumarea unui profesor de arte plastic si design, “Crearea de vestimentatie ecologica”, “Crearea unui obiect pratic si ecologic pentru casa” sub indrumarea profesorului de modelaj.

De asemenea, tinerii – inclusiv elevi de la alte unitati de invatamant, profesori  si alte categorii de public – au participat la activitati de ecologizare , igienizare a spatiului destinat Gradinii cu melci, dar si de exemplificare a temelor de mediu, acest din urma subiect fiind concretizat prin vizita la Statia de epurare a apelor uzate (obiectiv dat in folosinta de curand, singurul de acest fel modern si finalizat pe tot parcursul Dunarii, celelate state riverine lucrand inca la aceste aspecte).

 Pe 10 septembrie 2012, a fost inaugurat oficial eco-parcul “Gradina cu melci” – in prezenta jurnalistilor, a unor reprezentanti ai partenerilor in proiect si a catorva braileni, in fond principalii beneficiari, El este un spatiu situat in partea dreapta a fostei capitanii navale, in zona statuii reprezentand un muncitor naval – pe vremea cand Braila era o forta in navigatie chiar intelegeai de ce artistul sculptor a ales acest model… – si cuprinde cateva table de joc, alei, un labirint, banci. Profesorul Lucian Constantin – artist plastic – a lucrat cu tinerii, modeland si arzand lutul, diferite obiecte care sa poata fi utilizate pe tablele de sah, de dame, una pentru jocul “Nu te supara frate”. Piese modelate din lut au fost amplsate si de-a latul aleilor, semnificand/ putand fi utilizate ca vase/ ghivece pentru flori.

Labirintul este realizat cu ajutorul puietilor, unei plase si a unui lantisor de sfoara de iuta impletiti artistic de liceeni de la “Darclee”.

Bancile, in numar de opt, au fost oferite de primarie din categoria celor uzate. Ele au fost reparate, vopsite de elevi si acum asteapta ca sa fie folosite de toti cei care doresc sa poposeasca o vreme in interesantul eco-parc. 

Povestind cu lux de amanunte cum anume au lucrat obiectele, spatiile si jocurile Lucian Constantin si Cornelia Conon – director adjunct la Liceul “Darclee”, artist plastic au invitat totodata brailenii sa se opreasca in parculet si sa il utilizeze.

Pentru ca obiectele mici sa nu “dispara”, luate de… mainile dornicilor de “chilipiruri” (ca sa nu spun de-a dreptul ca ar putea fi usor furate!), Reprezentantii Primariei au promis ca ele vor fi depozitate la loc sigur, dar accesibil, astfel incat sa fie disponibile doritorilor, dar si politistii comunitari vor avea grija sa nu se deterioreze spatiul amenajat cu atata drag.

 Tot pe 10 septembrie 2012, la sediul Directiei Programe, Prognoze din Primaria Braila, in prezenta directorului acesteia – Iuliana Neagu – a fost amenajata o expozitie  cu produsele eco realizate de elevi sub indrumarea profesorului de design Constantin Manole: diferite machete reprezentand case si obiecte din produse eco.  Aici, profesorul a oferit amanunte despre fiecare set de exponate in parte, sugerand – si invitand in fapt – administratiei locale sa apeleze la sprijinul elevilor de la clasele de profil care ar putea oricand  sa vina cu idei novatoare, indraznete si ecologice pentru zona urbana braileana. Aici a fost prezent si caricaturistul Costel Patrascan.

Un album foto de la inaugurarea eco-parcului “Gradina cu melci” gasiti la  https://www.facebook.com/media/set/?set=a.423886981037230.101565.196618800430717&type=1 pagina din reteaua de socializare Facebook a revistei de cultura si informatie “Braila Chirei’.

Cata cultura avem? Si de care…?

    Zilele trecute am prezentat aici vernisajul expozitiei lui Valentin Shaltev, un oaspete din Bulgaria –  https://brailachirei.wordpress.com/2012/09/09/la-galeriile-de-arta-braila-expozitia-lui-valentin-shaltev-din-balcic-bulgaria/ – eveniment la care am remarcat, cu tristete, lipsa publicului larg dar si a numerosilor reprezentanti ai mediilor artistice din Braila in principal, data fiind situarea simezelor. Si tot recent am aflat dintr-un studiu european ca romanii citesc carti extrem de rar sau aproape deloc, altfel spus mult mai putin decat reprezentantii altor popoare din Uniunea Europeana, concluzia fiind ca nu prea avem… cultura.

Coroborate, cele doua concluzii de mai sus par intr-o armonie – hm! – deloc intamplatoare.  Chiar daca la o privire mai atenta am putea sa recunoastem boala, cronicizata, a asa-zis-ilor intelectuali ai momentului, si anume SUPERFICIALITATEA.

In prezentul extrem de debil, mai mult fantast, oamenii nu prea se pot opune goanei de construire a unor zile in care se merge pe potecile creionate sub semnul lui “a dori” si “a avea”. Nici macar nu vor sa aleaga alte cai, poate pentru ca asa e mai simplu… si acest aspect ne-ar putea fi explicat, cu minime mijloace, de orice psiholog bine pus la punct in materie de propria specializare. De fapt, majoritatea nu (mai) citeste mult, carte evident, pentru ca in realitate nici inainte nu a avut o apetenta prea mare pentru lectura, pentru cultura profunda; inainte, se intelege, de invazia atator ispite non-culturale provenite in principal din mediile tele-video unde aspectele vizuale ale evenimentelor prezentate nu (mai) presupun un efort intelectual cat de cat concertat, aceasta daca ne referim la show-urile imbecilizante pe care dau banii mai nou toate televiziunile comerciale, ceea ce este in dezavantajul  oricarui intelectual care se respecta.

Spuneam ca ma intristeaza, ba chiar ma deprima atatia contemporani care se plang de o lipsa, spun ei, a unei oferte culturale in zona de domiciliu si ma refer, din nou, la spatiul dunarean brailean.  Pai, stimati concetateni, ori… ori… sunteti hotarati au ba?!? Daca va intereseaza fenomenul cultural mi se pare firesc sa-l onorati mai cu seama cu prezenta, ca sa nu mai vorbesc de faptul ca la un vernisaj nici nu e nevoie decat sa ai bunul simt – cu tine, ha! – si, eventual, curiozitatea si curajul de a dialoga cu artistul expozant. Situatie in care ai, ca distins reprezentant al publicului, sansa sa afli mult mai multe detalii din chiar creuzetul artistic… Iar Arta plastica, cum bine se stie, este o zona amiabila intelectual si permisiva numeroaselor interpretari, pe paliere de intelegere  diferite incepand cu cea mai naiva dintre resursele receptive pana la cele mai elevate. Si de aceea ma tot minunez de ce lipseste publicul de la acest gen de evenimente… In plus, prezenta intr-un asemenea spatiu la ceas de sarbatoare cum e un vernisaj, o prezentare/ lansare de carte, recital, premiera de teatru este si un prilej de delectare, de descoperire a unor elemente de noutate care ne conduc, cert,  intr-o oaza de normalitate spirituala in “nebunia” cotidiana…

Mirarea mea devine si mai puternica atunci cand descopar ca la atari intamplari culturale  lipsesc si artistii, colegii de breasla ai celui/ celor care sunt in acel moment centrul de interes, acesti semeni care nu mai au nevoie de dictionar pentru a descifra, a admira si a consona cu obiectele/ instalatiile/ ideile expuse, prezentate…

Zau, asa, oameni buni! De ce nu intrati la un vernisaj, la o lansare de carte? Ce va tine departe de fenomentul cultural in chiar miezul lui, si de ce va e mai usor sa va pierdeti vremea plangandu-va ca nu aveti atractii care sa va mangaie sufletul?… De ce refuzati intamplari si informatii care va aduc, cu certitudine, un plus de frumos, de bun si de calm/ cald in viata dar continuati sa va “bucurati” de insipide atractii grosiere, fade intelectual si cu siguranta lipsite de consistenta mentala?…

Chiar nu inteleg.. si ma mai si deprima ideile acestea. Ba ma si intreb inca, si cu ami multa durerre, de ce ne mai laudam ca traim intr-o tara unde invatamantul este garantat prin lege, gratuit si cu majoritatea elevilor care tind sa-si finalizeze studiile cu bacalaureat.. hm! Alt subiect sensibil, prea delicat si cumplit de trist, la fel ca si acesta in care tot sper ca reusesc sa va conving – !!! – cat de placut, util si de-a dreptul minunat este sa fii in preajma unor artisti! Dar cu acesta ultima dilema ma indepartez nepermis de mult de cealalta interogatie ce mi-a dat atatea dureri de cap: cata cultura avem?

O fi cumva vorba de cultura… porumbului sau a cartofului…?  Cu toate ca, la cata seceta a fost in vara lui 2012, nici de acestea nu vom mai avea parte pe saturate… in foamea noastra ancestrala…

Deci, dragii mei, indraznesc sa (ma) repet. Daca nici nu le cumparam tablourile, cartile si nici nu mergem sa ii aplaudam la premiere ori la concerte, de ce nu ne bucuram de prezenta Artei si a artistilor la  vernisaje si la lansari de carte unde totul e… gratis? Pe bune, chiar nu va inteleg… dar daca mai aud pe cineva ca spune ca in Braila nu se intampla (mai) nimic… nu stiu ce ce voi reusi sa ii “transmit’… apropo  de cultura…