Ramas bun, domnule Sergiu Nicolaescu!

Sergiu Nicolaescu 1  In dimineata zilei de 3 ianuarie 2013 a trebuit sa dispara veselia si speranta ca parea sa dea tonul noul an 2013 pentru a cazut ca un fulger vestea ca regizorul, actorul, inginerul, producatorul de film SERGIU NICOLAESCU (foto din filmul sau „Cu mainile curate”, cred, din 1972, cel care a facut o adevarata serie impreuna cu – spre exemplu – „Revansa’, „Un comisar acuza”) a plecat dintre noi. S-a dus pe steaua sa, asa cum a stiut sa traiasca, cu discretie si delicatete; isi daduse demisia din Senatul Romaniei cu putin timp in urma, declarand ca doreste sa isi incheie parcursul vietii in calea pasiunii sale: profesia (cea de baza, conform studiilor din facultate, era ingineria) 0 pe care soarta s-a harazit-o, cinematograful. Si pentru ca a fost un om mare, nu doar un regizor minunat – indiferent de ce spun unii, tineri regizori mai ales, din cei formati pe la alte scoli de cinema – ci si un om special, care a lucrat cu o seriozitate si un profesionalism ce dau masura intregii sale vieti.

Am copilarit (si) cu filmele sale, cred ca „Pistruiatul” (1973) cu Costel Baloiu – foto mai jos, cu regizorul si.. colegul sau de platoPistruiatul_1243267648_2_1973u, Sergiu Nicolaescu – a fost unul din cele mai vizionate, si la cinematograf, pe CD ori DVD dar si mai apoi in televiziunea libera postdecembrista. Si am admirat mereu felul cum a stiut – in cele mai multe filme – sa ocoleasca diplomat cenzura comunista, arareori facandu-se referire in scenariu la situatiile de trista amintire despre care acum ne ferim sa dialogam, pentru tineri ele fiind o adevarat necunoscuta, de aici si tendinta de a minimaliza raului sistemului repet, de trista amintire. Am copilarit cu ideeile pe care Sergiu Nicolaescu le-a facut sa razbata in productiile sale: cinste, curaj,  respect pentru lucrul bine facut, cultul prieteniei, perfectionismul, atentia acordata detaliilor.

Sergiu Nicolaescu 2 Asa cum bine remarca cineva, Sergiu Nicolaescu  a trait ca un personaj si a avut mare grija de propria sa imagine publica. Este si ramane un exemplu, inclusiv pentru bresla artistilor, dar si pentru cei care au marea cinste sa se situeze in zona profesiei sale conform studiilor universitare – cea de inginer. De fapt, Sergiu Nicoleascu iubea apa (a facut scufundari cu placere, chiar si filme documentare despre misterioasa lume a apelor – foto stanga) si a dorit sa devina marinar cu facultate, pentru a accede la functia de capitan de vas. N-a fost sa fie, comunistii i-au respins dosarul pe motiv ca tatal sau a ajutat familia regala atunci cand a fost obligata sa parasesca Romania. Si iata cum destinul a facut calea vietii sale, dupa absolvirea TCM-ului s-a angata la Studiorile Buftea unde a obtinut un prim mare succes, cu pelicula de scurtmetraj  „Memoria trandafirului” (1962).

Iata si cateva titluri care raman reper in istoria Cinematografului pe care Sergiu Nicoaescu l-a slujit cu pasiune si devotament, cred ca de aceea nici nu avut cu adevarat ceea ce se cheama viata personala, dar si cu un mare, mare respect pentru public: „Ciuleandra’ (1984), „Nea Marin milirdar’ (1978), ,Mihai Viteazul” (1970), „Nemuritorii’ (1974) – coalana sonora include melodii semnate de Nicu Covaci si formatia „Phoenix”, „Atunci i-am condamnat pe toti la moarte’ (1971),

Pentru mai multe detalii despre filmografia sa apelati la sursa de net, poate astfel veti reusi sa descoperiti filme pe care doriti sa le revedeti ori sa urmariti unele pe care ianca nu le-ati vizionat la vremea lor. Multe dintre ele s-au gasit si se gasesc pe DVD, Sergiu Nicolaescu fiind unul din putinii regizori romanai care a stiut cum sa controleze acest tip de reclama si promovare.

http://www.filmoteca.ro/actor/sergiu-nicolaescu?gclid=CM_Ar6LWzrQCFQRc3godGHoANg

sau la pagina dedicata din Wikipedia.

Scriu acest randuri pentru ca ii datorez lui Sergiu Nicolaescu incrancenarea – oricum nativa… – devenita dorina permanenta de a fi Cel mai bun! Asa am „citit’ eu filmele sale, scenariile si personajele pe care le-a creionat cu maiestrie si mare respect pentru arta, pentru munca si pentru travaliul de zi cu zi: in cheia clasica a celui care nu vrea sa vietuiasca oricum pe acest pamant, ci numai cu capul si fruntea sus, numai cu rezultate deosebite, exemplare. Sper sa fi reusit pana acum, macar un pic, sa-i calc pe urme.

Ramas bun, Sergiu Nicolaescu!