La Centrul Cultural „Nicapetre’, aniversare

* Nicăpetre – sculptor, desenator, scriitor;  s-a nascut la Brăiliţa, in 27 ianuarie 1937 si ne-a parasit in Toronto, Canada, la 21 aprilie 2008

Ar fi implinit la 27 ianuarie 2013 un numar de ani care nu ar fi aratat varsta sa reala. Pentru ca un artist nu are varsta, sau are una a creatiei sale, a framantarilor si zbuciumului sau interior. Nicapetre este un sculptor care ramane in constiinta oricarui iubiror de arta dupa ce ii vezi lucrarile. Iar daca l-ai si cunoscut – n.aut. Inca nu pot sa vorbesc la trecut despre domnia sa  – atunci cu atat mai mult ramai marcat de forta cu acre s-a exprimat in lemn, in piatra, in desen, dar si de tandretea care se degaja din ce a lucrat, liniile si personajele sale.

2001 sculptorul Nicapetre in poarta casei lui Constantin Brancusi, din Hobita Inspirate din natura, cu sensul minimalist al artistului care cauta sa se exprime pe sine si ramane in acelasi timp un „scriitor” al contemporaneitatii , chiar daca „scrierea” sa este una sculptuirala noi tot trebuie sa ii descoperim „cheia”, lucrarile lui Nicapetre pot fi admirate in numar mare la Centrul Cultural – sectiune a Muzeului Brailei – care ii poarta numele. Sunt donatie, realizata in timpul vietii, intr-un loc unde a avut sansa sa fie si in preajma tinerilor. A realizat cateva intalniri cu liceeni de la „Hariclea Darclee” – n.aut. De la una am si o inregistrare audio – in care le-a povestit candidatilor la… batalia pentru arta cum se ajunge in varful priramidei sau cum nu poti sa fii decat un cautator. Oricum, fie ca au inteels sau nu, tinerii prezenti au avut de castigat iar acum, cand maestrul nu mai este printre noi – n.aut. Nu ii placea de loc sa i se spuna astfel… Iarta-ma, Nicapetre, am fost destul de apropiati si ne-am spus pe nume, ca doi oameni care iubesc si apreciaza aceleasi valori, dar tot nu reusesc sa nu folosesc acest apelativ de apreciere atunci cand scriu!

Foto de la Muzeul Brailei: In 2001, sculptorul Nicapetre in poarta casei lui Constantin Brancusi, din Hobita

Pentru ca orice cuvant de amintire este unul destul de trist si de personal, repet, cunoscandu-l pe Nicapetre imi vine greu sa vorbesc la trecut despre domnia sa,  am sa va ofer comunicatul primit de la Muzeul Brailei cu prilejul activitatii organizate in ziua sa aniversara.

***

            În fiecare an, în data de 27 ianuarie, Centrul Cultural „Nicăpetre” (strada Belvedere nr. 1) este gazda unor activităţi dedicate aniversării marelui artist brăilean Nicăpetre.

            Anul acesta expoziţia de sculptură împreună cu desenele şi fotografiile care o întregesc au oferit un cadru special pentru a urmări ultimul interviu (neterminat) al sculptorului, datat 12 ianuarie 2008.

Nicăpetre este o personalitate complexă a artei româneşti, strâns legată de locul naşterii sale, pe care se cuvine să o cunoaştem.

De la debutul în arta românească  – in 1969, Bucureşti, expoziţia Cariatide, galeria Simeza – Nicăpetre a lucrat, fără întrerupere, la construirea a ceea ce trebuia să devină OPERA lui.

            Înzestrat cu toate calităţile necesare unui sculptor – talent, viziune, forţă fizică- şi conştient de valoarea  sa a înaintat greu, dar fără ezitare, pe drumul despre care credea că i-a fost destinat.

            Pentru artă, în tinereţe s-a retras din lume, izolându-se la cariera de la Măgura Buzăului, la meşterul pietrar Anton Frăteanu din Ciuta, de la care a învăţat să se apropie de sufletul pietrei şi s-o cioplească, folosind uneltele tradiţionale ale cioplitorilor ţărani: ţiul, pupăza, scoaba.

            Pentru a putea crea a ales să fie liber, părăsindu-şi ţara şi despărţindu-se de familie, dar a înţeles curând că ceea ce obţinuse era libertatea de a relua drumul de la capăt, în condiţii dintre cele mai nefavorabile. A muncit ca un sclav atât pentru supravieţuire cât şi pentru a obţine consacrarea în ţara de adopţie. În anul 1991, după mai multe expoziţii de succes în Canada,  arta lui Nicăpetre a fost distinsă cu Marele Premiu al Concursul International de Sculptură Henri Moore de la Hakone (Japonia), iar lucrarea premiată, Adam şi Eva, a intrat în colecţia Muzeului Regal din Tokio.

            În anul 2002 Nicăpetre s-a întors acasă învingător, şi de atunci cea mai mare parte a operei lui se află la Brăila, la centrul cultural care îi poartă numele, unde este valorificată exemplar. Anul care a trecut a fost terminat catalogul sculpturilor, din acest an se lucrează la catalogul desenelor, iar pentru anul 2016, când se vor împlini 80 de ani de la naşterea sculptorului, Muzeul Brăilei are ca obiectiv editarea primei monografii Nicăpetre.

            Informatii despre Centrul Cultural Nicăpetre aflati şi pe blogul www.centrunicapetre.wordpress.com

evident si pe site-ul Muzeului Brailei http://www.muzeulbrailei.ro/ la sectiunea consacrata.