Este indemnul biblic – „Sa ridice/ arunce piatra acela care nu are pacat”, dar il uitam ades cu toate ca este omeneste sa gresim… cu totii, si cei care muncesc, si cei care conduc, si cei care nu fac – vizibil – mare lucru (aici e o intreaga filosofie, nu o voi dezvolta acum). Am simtit nevoia sa scriu aceste randuri pentru ca zilele trecute, nu demult, am intrat in jocul – pe facebook, un grup numit Braileni mai exact, puteti verifica… – unui sir de comentarii care incepeau cu o suita de fotografii, din orasul Braila, nu tocmai placute; gropi in asfalt, mizerie… Dar stiti bine aceste lucruri. Problema e ca anumite persoane invinuiau de aceste neajunsuri pe domnul primar Aurel Simionescu. De ce? Pai, pentru ca… l-am votat, spunea cineva, si i-am acordat incredere… Dar, „stimabilule”, il intreb eu, si chiar i-am raspuns acolo, noi – ceilalti – nu facem parte din societate? Noi nu suntem orasenii? Noi ce pazim? Noi asteptam „muieti is posmagii?”
Dragii mei, beleaua e ca am ramas infipti puternic in teapa comunista – si daca aveti alte opinii va trebui sa le sustineti cu lecturi consistente… stiu ce spun! – din miezul careia iesea samanta plina de venin a unei ierbi ce acum a crescut puternica si e greu de starpit: e una cu mai multe capete, ca balaurul din poveste… Si noi asteptam un Fat-Frumos care inca nu s-a nascut sa ne scape de necaz… Pentru noi, romanii (nu tiganii! alta belea pe care am lasat-o cum au vrut ei… de ne confunda strainii si patim alte bazaconii…), inca, se pare – cel putin o generatie va mai trece, cum a confirmat si politologul sociolog (cu studii de filosofie) Cristian Pirvulescu zilele trecute – fiind la Braila – si abia atunci, copiii nostri, nu vor mai astepta cu sufletul la gura sa faca altul ceea ce putem si singuri.
Da, e si un lucru adevarat: asfaltarea nu este in sarcina cetateanului. Acolo, da, Consiliul Local si cei care au primit votul cetatenesc pot sa ia masuri… ca sa nu se mai puna plombe asfaltice proaste ca si drumul – stie cineva cate… luni are garantie o plomba? stie cineva cat se fura la lucrari? Eu zic ca stie… toata lumea ca doar traim cu totii in Romania de unde toata lumea fura in coimunism pe motiv ca era… de la stat. Majoritatea avea congelatoare acasa cand carnea era pe cartela – evident mereu pline, ca se fura din abatoare, toti aveau pntofi din piele – ca sa dau doar cateva exemple – ca se dadeau pe sub tejhghea, pana si carti aveam – chiar daca putini citeau chestiunile cu miez si cu gust sincer de literatura adevarata.
Deci, cum spuneam, tu care esti nemultumit, tu ce faci? Tu Cetatean, ce feci pentru orasul tau? Il lasi curat dupa ce au trecut oamenii de la salubritate? Ii lasi in pace trotuarele (pline de masini, rupte de tot felul de actiuni „constructive”) si fatadele (la blocuri m-am saturat de cand scriu si nimanui nu-i pasa, nici locuitorilor si nici institutiilor de stat care trebuie sa aplice legea, fie vorba intre noi) si spatiile verzi (cate masini parcate ati numarat, cate zone din fata casei/ blocului raman parloaga pe motiv ca e spatiu… public – dar gresiti, nu e in sensul asta!)?
Si mai mult m-a impulsionat sa scriu aceste randuri ceva din ce a scris domnul Andrei Plesu in „Dilema veche” (gasiti in numarul din aceasta perioada) din care extrag aici citatul care ne intereseaza in chestiunea arzatoare pomenita: ” Românul e doctor în ce trebuie să facă ceilalţi. Totodată, el refuză celorlalţi dreptul de a se pronunţa în legătură cu ce face el. Cititorilor care îmi cer „să fac ceva“ (socotind, în mod naiv, că din poziţia în care mă aflu, pot schimba miniştri, pot oferi slujbe, pot reforma instituţiile, pot da directive parlamentarilor sau Preşedinţiei), sînt înclinat să le întorc întrebarea: dumneavoastră ce faceţi? Ceea ce vi se cere nu e decît să faceţi ce ştiţi mai bine, să vă faceţi treaba conştiincios şi inteligent, să acordaţi mai mult timp şi mai multă atenţie prestaţiei proprii decît prestaţiei altora. Fapta proprie nu poate fi înlocuită printr-o exigenţă severă cu privire la faptele celorlalţi. Dacă ne-am strădui să demonstrăm, clipă de clipă, că sîntem mai buni decît Guvernul cu care ne-am pricopsit, Guvernul s-ar ruşina, poate, într-un tîrziu, de nevrednicia sa. Deocamdată, el simte că poate da vina pe noi, tot astfel cum noi simţim că putem da vina pe el„.
Si puteti sa va suparati, stimati cititori, dar nu faceti nimic bun nici in problema cainilor maidanezi – le oferiti mancare, dar nu-i luati acasa… cum spune bunul simt al civilizatiei, iar pe cei din casa cand ii plimbati ii lasati sa murdareasca tot orasul (ati vazut in strainatatea, civilizata – deh!, ca toti poarta cu ei sacosica si lopatica? sau nu va uitati la asa detalii can calatoriti?) si pot da exemple o groaza, dar ma apuca… groaza ca vorbesc degeaba. Iar voi – cei care aruncati usor cu noroi – va veti pastra pozitia in continuare pana la urmatoarele alegeri.
Cati luati atitudine cand alesii isi schimba partidul ca altii sosetele? Cand vecinul iti arunca gunoiul de la balcon, in cap sau cand se asculta muzichii de toate genurile la volum maxim? Cand in mijlocul de transport se urca multi fara bilet sau in maxi-taxi nu da nimeni bilet? Cand cineva isi spala masina in fata blocului? Cand se rup, cu bulbi cu tot, trandafirii de pe bulevarde? Mai vreti exemple? … dati-le singuri… dar nu dati primii cu piatra…
