Eveniment dedicat lui Paul Cornea, la Facultatea de litere Bucuresti

* Doctorul în filologie, fost cercetător la Institutul de Istorie şi Teorie Literară „G. Călinescu” si decan al Facultăţii de Litere din Universitatea Bucureşti, este serbat la 90 de ani printr-un eveniment sustinut de Editura Polirom * Va fi prezentat volumul „Ce a fost – cum a fost. Paul Cornea de vorba cu Daniel Cristea-Enache’ 

Sala de Lectură a Facultăţii de Litere din Universitatea Bucureşti gazduieste joi, 14 noiembrie 2013, de la ora 16.00, o întîlnire-eveniment dedicată istoricului şi criticului literar Paul Cornea. Vor lua cuvîntul: Monica Spiridon, Liviu Papadima, Carmen Muşat, Mircea Anghelescu, Mihai Zamfir, Daniel Cristea-Enache (foto dreapta, foto Armanda Filipine la Festivalul de Poezie “Balcanica” din 27 – 28 septembrie 2013, Braila, Biblioteca Judeteana “Panait Istrati” – unde criticul literar a fost presedinte al juriului). 

În cadrul manifestării are loc şi o prezentare a volumului “Ce a fost – cum a fost. Paul Cornea de vorba cu Daniel Cristea-Enache” apărut recent la Editura Polirom (n.aut – Armanda Filipine, revista de cultura si informatie „Braila Chirei’. De pe site-ul editurii redau prezentarea), în ediţie cartonată.

      „Dincolo de o admirabilă evocare a părinţilor, răspunsurile trimise pe îndelete de Paul Cornea lui Daniel Cristea-Enache cuprind o analiză a vieţii proprii şi o meditaţie asupra ei. Preocupat cu precădere de motivele care l-au condus spre comunism, de felul cum a traversat diverse demnităţi şi de procesul intelectual şi de conştiinţă în urma căruia s-a desprins cu totul de idealul său juvenil, Paul Cornea a făcut din relatarea lui nu numai una despre sine, ci una deosebit de preţioasă despre epoca în care a trăit. Cartea oferă ceea ce ne lipsea, şi anume o vedere dinăuntru, pătrunzătoare şi onestă, a sistemului comunist. O de înţeles, dar şi de regretat reţinere l-a împiedicat pe cărturar să fie la fel de insistent cu opera proprie şi mai ales l-a făcut discret cu adevărul incontestabil că domnia sa este unul dintre marii profesori, dintotdeauna, ai învăţămîntului umanist românesc” – Livius Ciocârlie.

„Facultatea de Litere împlineşte zilele acestea 150 de ani. Profesorul Paul Cornea, 90. O întrebare îmi vine în minte sub impresia acestei coincidenţe. Cîţi dintre absolvenţii Facultăţii de Litere din ultima jumătate de secol – dintre care nu puţini alcătuiesc astăzi elita culturală a României – ar avea motive să nu-şi recunoască norocul de a-l fi cunoscut pe Profesor? Mă gîndesc că, într-un anume fel, cartea aceasta de convorbiri, Ce a fost – cum a fost, prin bogăţia excepţională a informaţiilor ei şi cantitatea impresionantă de viaţă, oferă o şansă şi celor care nu au avut parte la vreme de înţelepciunea, cordialitatea şi magia prezenţei Profesorului nostru” – Eugen Negrici.

* * *

           Paul Cornea – doctor în filologie, a fost cercetător la Institutul de Istorie şi Teorie Literară „G. Călinescu”, decan al Facultăţii de Litere, Universitatea Bucureşti (1990-1993). De acelaşi autor la Editura Polirom: „Interpretare şi raţionalitate” (2006), „Delimitari si ipoteze. Comunicari si eseuri de teorie literara si studii culturale” (2008).

          Daniel Cristea-Enache este conferenţiar la Facultatea de Litere, Universitatea Bucureşti, coordonator al colecţiei „Opere” la Editura Polirom unde si-a publicat volume precum “Cinematograful gol“(2011), “Literatura de azi. Dialoguri pe net” (2013) – ultimul prezentat si la Festivalul de Poezie “Balcanica’ de la Braila, editia 2013.

Divanele Maria Filotti – dialoguri despre arta Thaliei (I)

* Prima ediție, prima întîlnire – provocarea managerului Lucian Sabados de la Teatrul ”Maria Filotti” – din 22 noiembrie 2013, după ”Povești de familie” a subliniat două tendințe: publicul acceptă noul, provocarea în arta dramatică, la fel cum își dorește să revadă și clasicul, acel tip de spectacol care spune povestea 

Invitația lui Lucian Sabados – managerul dramaticului brăilean – de a participa, cu toții, reprezentanții publicului, la ”Divanele Maria Filotti” (o provocare la dialog deschis și non-convențional despre relația ascunsă dintre realitatea uneori tragică și viziunea artistică prin intermediul teatrului) s-a dovedit o idee salutară, mai cu seamă că în sala Studio, vineri – 22 noiembrie 2013 – după spectacolul ”Povești de familie” de Biljana Srbljanovic în regia lui Vlad Cristache au fost mulți tineri. Liceeni, majoritatea, la Arte ”Hariclea Darclee” (unde există clase de teatru, cu succese răsunătoare pe scena competițiilor de profil), la Colegiile Naționale ”Gh. Munteanu-Murgoci”, ”Nicolae Bălcescu” au ascultat cu atenție și cred că s-au simțit bine în noua poziție, de partener de discuție chiar dacă doar două tinere au avut curajul să își exprime public opiniile. Și celelalte categorii de public, din alte vîrste, cred că au receptat cu reală bucurie discuția, mai ales că unul dintre convivi a fost însuși regizorul – Vlad Cristache.

       E cu atît mai mare satisfacția de a fi fost atît de aproape de realizator și echipa spectacolului (cîteva date ale sale le regăsiți în minicronica de la http://brailachirei.wordpress.com/2011/09/25/%E2%80%9Cpovesti-de-familie%E2%80%9D-spuse-cu-delicatete-de-regizorul-vlad-cristache/) și dacă ne gîndim, că datorită lui și spectacolului său Teatrul ”Maria Filotti” (TMF)  a fost invitat în Festivalul Național de Teatru de la București în 2012. În plus, spectacolul prezintă în subiect dramele prin care au trecut familiile în comunism, în război… pentru tineri, în acest context, recognoscibilul nu capătă consitență fără educație și cultură, dar și fără pasiune pentru teatru. Cu alte cuvinte, nu întotdeauna a merge la teatru semnifică și ”Hai la teatru, să ne… distrăm!”

Moderatorul dialogului a fost Lucian Sabados, mărturisind în deschidere că își dorește și să afle care îi sînt preferințele, gusturile, nemulțumirile față de actul teatral de pe scenele TMF. Ca unul care își ia în serios rolul de teatrolog, Sabados  – avînd și bogata experiență de conducător de teatru – știe să articuleze ideile și să sublinieze accente necesare în traseul epic. Publicul s-a destins, spre final, învîngînd teama de nou; cu siguranță, la următoarea întîlnire vor fi mai mulți vorbitori.

Beneficiind și de prezența psihologilor Marian Taifas și Gina Țăranu, dialogul a căpătat și benefice nuanțe științifice,  iar cele spuse de Vlad Cristache – chiar dacă a devoalat și amănunte (prea deschis, după părerea mea – n.aut. Armanda Filipine, revista de cultură și informație ”Brăila Chirei”) din tipologia personajelor și ”culisele” spectacolului – au fost ”sarea și piperul” primei întîlniri. Și două tinere au vorbit, aprecierile pentru arta teatrală fiind spuse fără ocolișuri.

N.aut. Am avut și eu o intervenție – doar teatrul este una dintre marile mele pasiuni! – apreciind căldura și sensibilitatea care se desprind, de fiecare dată, din spectacolele regizate de Vlad Cristache. Respectul său pentru profesie se vede și din acestea, ba încă transmite de fiecare dată și marea sa bucurie de a fi unul din slujitorii Thaliei – mare lucru, dacă ne gîndim că acum, cu atît de mulți în domeniu (buni sau răi, publicului nu îi e întot deaun ușor să-i departașeze…) e mai greu, mult mai greu ca pe vremea lui Miluță Gheorghiu și a lui Alecsandri.    

S-au desprins cele două tendințe: publicul acceptă noul, provocarea în arta dramatică, la fel cum își dorește să revadă și clasicul, acel tip de spectacol care spune povestea. În fond, teatrul e locul unde măștile se schimbă fără să deranjeze!…

Următoarea întîlnire a Divanelor Maria Filotti este programată vineri, 13 decembrie 2013, după spectacolul ”Casa” – regia Sânziana Stoican.

Zilele filmului columbian, la Institutul Cervantes

* In perioada 14 – 17 noiembrie 2013, la sediul organizatorilor, in Bucuresti 

                  Zilele filmului columbian se desfasoara in perioada urmatoare in organizarea Institutului Cervantes, la sala Auditorium.

Prin intermediul http://agenda.liternet.ro/ va prezint programul:

              Joi, 14 noiembrie 2013, ora 19.30 – „Buscando a Gabo” (Columbia 2007, 50 minute) – spaniolă, subtitluri engleză. Regizor: Luis Fernando Bottia. Prezentare: Televiziunea columbiană încearcă să ne dezvăluie faţa „cea mai umană” a lui Gabriel García Márquez făcând apel la mărturiile familiei, prietenilor, colegilor jurnalişti şi scriitori ai acestuia. Prin acest documentar nu se doreşte prezentarea lui Márquez ca celebritate, ci din contră, definirea trăsăturilor prin intermediul locurilor „cheie” din viaţa sa. Vineri, 15 noiembrie 2013, ora 19.00 – „La Cara Oculta” (Columbia 2011, 103 minute) – spaniolă, subtitluri engleză. Regizor: Andrés Baiz. Un thriller care explorează limitele dragostei, geloziei şi trădării. Protagonistul, Adrián, este un tânăr regizor de orchestră. El şi iubita sa Belén, par foarte îndrăgostiţi, numai că la primul semn că el o înşală, ea dispare fără urmă-Adrían se consolează cu o tânără cameristă care este un „element cheie” în rezolvarea misterului dispariţiei lui Belén. Sâmbătă, 16 noiembrie 2013. ora 18.00 – „Infierno Inolvidable” (Columbia – Mexic – Franta 1995, 52 minute) – spaniolă, subtitluri engleză. Regizor: Luis Alfredo Sánchez. Filmul prezintă obsesiile, visurile şi momentele esenţiale din viaţa scriitorului columbian Álvaro Mutis; ora 20.00 – „El Vuelco del Cangrejo” (Columbia 2009, 95 minute) – spaniolă, subtitluri engleză. Regizor: Oscar Ruíz Navia. El vuelco del Cangrejo se desfăşoară în La Barra, un sat îndepărtat din Pacificul columbian. Cerebro, lider ai nativilor „Afrodescendenţi” se contrazice cu Paisa, un moşier care doreşte să construiască un hotel pe plajă. Daniel, un orăşean ciudat şi tăcut, ajunge într-o seară oarecare şi rămâne acolo câteva zile bune aşteptând să ia parte la o plecare clandestină destinată să-l scoată din ţară. O fetiţă (Lucía) şi doi adolescenţi (Miguel şi Israel) sunt singurii care încearcă să-l ajute, numai că va trece mult timp până să reuşească să facă rost de o ambarcaţiune. Răbdarea lui Cerebro ia sfârşit atunci când Paisa instalează pe plaja două difuzoare enorme şi începe construcţia unei bariere menite să dividă teritoriul. Daniel, în încercarea sa de a fugi, va rămâne într-un final prins în mijlocul crizei din sat, a cărui locuitori se încăpăţânează să dispară, în ciuda progresului iminent. Duminică, 17 noiembrie 2013, ora 18.00 – „Los Niños Invisibles” (Columbia 2006, 100 minute). Regizor: Lisandro Duque Naranjo. Trei copii fac o obsesie din a deveni invizibili. Ca să poată face acest lucru trebuie să fure o gaină, să sacrifice o pisică şi să fure scapularul unei fotografii a Fecioarei ca să pună pe el viscerele animalelor sacrificate. La miezul unei nopţi cu lună plină, cel ales pentru experiment trebuie să poarte scapularul şi astfel, ajutat şi de forţele întunericului, să devină invizibil; ora 20.00 – „Al Final del Espectro” (Columbia 2006, 100 minute). Regizor: Juan Felipe Orozco. Filmul prezintă povestea lui Vega, o femeie care după ce a trecut printr-o experienţă traumatizantă începe să simtă frica atunci când se află în spaţii  deschise (agorafobie). Din acest motiv se îndepărtează de locul de muncă, şi, la sfatul tatălui său, se mută într-un apartament nou. Această schimbare radicală o face să vadă lucruri inexplicabile şi să audă voci, întâmplari care o fac să se găsească într-o situaţie disperată.
                    Peliculele pot fi vizionate in perioada 14 – 17 noiembrie 2013, la sediul organizatorilor, in Bucuresti – bulevardul Elisabeta, nr. 38. Reservari la cult3buc@cervantes.es; telefon 021 2102737  – intrarea LIBERA in limita locurilor.

„Rene Guenon, criza și semnele vremii”, simpozion la Bucuresti

* Manifestarea are loc la sala „Ion Heliade Radulescu” a Bibliotecii Academiei Romane, sambata – 16 noiembrie 2013 – de la ora 9.30

Augustin Ioan (arhitect si specialist in teologie, foto de pe http://www.culturalazi.ro) scrie astazi, 13 noiembrie 2013, pe pagina sa din reteaua de socializare Facebook (https://www.facebook.com/augustin.ioan?fref=ts) urmatorul anunt:  

„Sâmbătă la 9,30 la Amfiteatrul Ion Eliade Rădulescu al Bibliotecii Academiei Române, sunteți rugați să participați la simpozionul
Rene Guenon, criza și semnele vremii. Vine lume bună! Lansăm cărți noi de spiritualitate!”

N.aut (Armanda Filipine, revista de cultura si informatie „Braila Chirei”) Am incercat sa aflu amanunte pe site-ul gazdelor la http://www.biblacad.ro/ dar, asa cum veti observa,  nu le-am gasit. Totusi, manifestarea merita cunoscuta. popularizata si invitatia acceptata. De ce? In primul rand pentru ca  Rene Guenon este un personal cultural care merita la randul au toata atentia.

„Scrisul lui René Guénon este idiomatic: complex, arborescent, cu precizări, reveniri și nuanțări, practic, infinit recesive. Scrisul lui dezvăluie în aceeași măsură în care ocultează. Nu e o scriitură ușor de urmărit, mai ales astăzi, când a fi succint în exprimare a devenit, din nefericire, o virtute”, asa il prezinta pe Liternet (http://www.liternet.ro/) acelasi Augustin Ioan.

Biblioteca Academiei Romane – Bucuresti, Calea Victoriei, Bulevardul Dacia nr. 125.

* * *

   René Guénon s-a născut la 15 noiembrie 1886, în Blois, pe malul stâng al Loirei. În 1904, a venit la Paris, înscriindu-se la Colegiul Rollin ca student la matematici. În 1908, Guénon era deja implicat în frecventarea tuturor „școlilor” ocultiste ale epocii. Inițiat în Francmasonoerie, în Ordinul Martinist, student al scolii Hermetice a lui Papus. Guenon a devenit o figură cunoscută în mișcarea ezoterică de atunci. În acest an, 1908, s-a fondat Ordinul Renovat al Templului, iar Rene Guenon a devenit șeful acestuia. Prin acest Ordin, Guenon a încercat, urmând o cale mai puțin ortodoxă, să influențeze mentalitatea occidentală; din păcate, încercarea s-a dovedit un eșec și peste doi ani Rene Guenon a desființat Ordinul Templului. În 1909, Rene Guenon a ajuns membru al Bisericii Gnostice, cu numele de Palingenius. Perioada 1908-1912 este foarte enigmatică. În această perioadă, Superiores Incogniti îl învestesc pe Rene Guenon cu funcția de restaurator al Traditiei primordiale in Occident, mai precis, cu rolul de transmițător și tălmăcitor al adevărurilor absolute, în vederea modificării mentalității occidentale. Oricât de absurdă ar putea să pară cititorului modern această referință la Superiores Incogniti, ea, înțeleasă așa cum trebuie, explică funcția lui Guenon. Această funcție de transmițător, Guenon o va îndeplini până la dispariția sa din lumea fizică. Între 1909 și 1912, realizarea metafizică (cel puțin teoretică) a lui Guenon era un fapt împlinit, dovadă fiind articolele scrise de el atunci ce prevestesc cărțile de mai târziu. Fiindcă inițierea sa era una „universală”, Guenon a „particularizat-o”, ajungând inițiat în hinduism, daosim, masonerie. Iar în 1911-1912, Rene Guenon s-a atașat de tradiția islamica, luând numele de „slujitorul Unicului”, Abdel Wahed YahiaGuénon a întreținut o vastă corespondență și cu trei gânditori români:  Vasile Lovinescu, Marc Mihail Avramescu, Mihai Valsan. După o suferință fizică intensă, Rene Guenon părasește lumea fizică la 7 ianuarie 1951. (Wikipedia)