La Liceul “Gh. K. Constantinescu” Brăila, săptămîna Eminescu

* S-au desfășurat momente de recitări și muzicale, expoziție de desene, concurs literar în perioada 12 – 17 ianuarie 2014

Poetul nepereche, Mihai Eminescu, a rămas nemuritor în sufletele elevilor, fapt demonstrat de activitățile desfaășurate săptămîna aceasta în școlile brăilene. Un exemplu avem aici: elevii Liceului Tehnologic “Gh.K. Constantinescu: din municipiul Brăila s-au implicat în desfășurarea proiectului “Sub semnul lui Eminescu”. Îndrumători: profesoarele Toma Raluca, Drăgan Camelia, Uzeanu Elena și Chirsanov Lenuța – bibliotecar.

DSC_0853            Liceenii au recitat poeme din creația eminesciană, au interpretat cîntece pe versuri de Mihai Eminescu, au realizat o expoziție de desene inspirate din opera poetului național.

De asemenea, elevii claselor  IX – XII au citit fragmente din corespondența celor doi îndrăgostiți Mihai Eminescu și Veronica Micle sub forma unui joc de rol, întreaga săptămîna în care este cuprinsă data aniversară a lui Eminescu – 15 ianuarie, Ziua Culturii naționale în România – fiind dedicată marelui poet și încheiată cu un concurs literar sub același generos imbold, “Eminescu în suflet și în gînd”.

N.aut (Armanda Filipine, revista Braila Chirei) Este o bucurie sa vezi cum se perpetueaza cultura adevarata acolo unde se aplica principiul ”Omul sfinteste locul”. Bravo doamnelor, bravo tinerilor care nu fac doar… tehnologie la acest liceu! Cultura, în special cunoașterea literară de vîrf, este esențială în viață. Sper să rămînă dorința de lectură serioasă șu după finalizarea studiilor! 

PDL Brăila, către primarul municipiului: ”Cîte procese a pierdut primăria?”

* Organizația Județeană a democrat-liberalilor îi cere primarului Aurel Gabriel Simionescu să facă public stadiul proceselor în care este angajată primăria 

PDL Brăila, al cărui rol în opoziția politică este bine subliniat de punctele de vedere ale deputatului Alexandru Nazare – a depus o nouă cerere prin care îi solicită primarului Aurel Gabriel Simionescu transmiterea informaţiilor publice privind procesele pe care le are Primăria pe rolul diferitelor instanţe de judecată, stadiul în care se afla aceste procese și lista proceselor pierdute de Primăria Brăila. PDL Brăila solicită ca măsurile, dacă există, luate în cazul penalizării cu 20 milioane lei la proiectul “Bulevardul Dorobanţi” să fie precizate de autorități. Cererea este făcută în baza prevederilor legii 544 din 2001 privind liberul acces la informaţiile de acces public şi are menirea de a face cunoscut brăilenilor adevărul în ceea ce priveşte activitatea actualei administraţii Simionescu.

bdul Dorobantilor            Foto: bulevardul Dorobanților, în timpul lucrărilor de modernizare

Consecvent dorinţei de a face cunoscută brăilenilor adevărata “activitate” a primăriei municipiului Brăila, sau mai bine spus adevărata delăsare administrativă a primarului Simionescu, PDL Brăila a cerut primarului Simionescu să faca publice toate detaliile legate de acțiunile în instanță pe care le are această instituție și lista proceselor pierdute de primărie din cauza indolenţei primarului şi a protejaţilor lui. În acelaşi timp, îi cerem primarului Simionescu să ne răspundă în scris ce  măsuri au fost luate în cazul penalizării cu 20 milioane lei de la bulevardul Dorobanţi împotriva celor 2 funcţionari superiori din primărie, din neglijenţa cărora fiecare brăilean este obligat să plătească suma de 100 lei, potrivit deciziei ICCJ. Nu putem accepta la nesfârşit “jongleriile” cu procese ale băieţilor deştepţi din preajma primarului, acest comportament de tipul “dolce far niente” al primarului si al protejaţilor lui. Nu putem tolera comportamentul celor care în loc să îmbunătăţească calitatea vieţii brăilenilor nu ştiu decât să pună noi biruri și să ne bage mâna în buzunare. Cei care ar trebui să îi reprezinte pe locuitorii orașului inventează scuze şi justificări penibile atunci când nu-şi fac treaba și transferă cu nonşalanţă consecinţele incompetenţei lor asupra tuturor brăilenilor”, afirmă Alexandru Nazare – preşedintele Organizației Județene PDL Brăila.

 

De ce acceptăm să fim mințiți la… televizor?

armanda-edit-100_9417      Nu pot să cred că nici acum, la atîția ani de la 22 (să zicem…) Decembrie 1989 nu înțelegem care e diferența dintre Bine și Rău, de ce continuăm să privim cu o lașitate demnă de cauze pur medicale posturi de televiziune românești care se dovedesc a fi nesimțite, imbecile și incapabile să informeze publicul în bunul stil al profesiei de jurnalism. De ce sînt atacați jurnaliști, de ce nu se pot realiza materiale cu subiect și predicat chiar și atunci cînd e de criticat ce face un politician, un om se stat, om de afaceri etc.

Nu înțeleg de ce puțini au curajul să iasă în public și să spună că sînt răstălmăcite și scoase din context cuvinte ale președintelui Traian Băsescu și ale ale altor oameni din spațiul public, că legile care apără plagiatul premierului Victor Ponta sînt cretine și încalcă toate normele de bun simț, că în educație probleme sînt mai multe și mai grave decît cele referitoare la banii strînși pe post de fondul clasei etc. etc. etc.

Pentru cei care nu au fost niciodată la o conferință de presă, nu au avut în față în comunicat de presă – apropo, de acolo își iau majoritatea știrile, chiar și cei de la tv, ba încă primesc și filmările gata făcute de polițiști, jandarmi și atunci e chiar și mai simplu – e dificil de înțeles. Dar vă asigur că am fost martoră la destule răstălmăciri ca să am, deja, ochiul format. Știu cine e Imbecil, Nesimțit, prost meseriaș. Așa că vă spun pe șleau: REFUZ să urmăresc Antena 1, Antena 2, Antena 3!  

Nu mai repet aici ceea ce deja știți cu toții, doar îmi permit să vă pun, față în față, două texte scrise de oameni pe care îi cunosc, îi apreciez pentru ceea ce reprezintă în spațiul public, și care sintetizează problemele la care vreau să mă refer.

Vladimir Tismaneanu 1           Vladimir Tismăneanu – text publicat în http://www.contributors.ro/

Draga Mircea,

Te rog sa citesti aceste randuri ca pe un cri de coeur. Ne cunoastem inca din 1990. Ne-am intalnit la New York, in apartamentul lui Dan Costescu, acolo unde se facea saptamanalul “Lumea Libera Romaneasca”. Am iesit seara in Manhattan, tu, Nicoleta, Liviu Cangeopol si cu mine. Cand s-a infiintat “Academia Catavencu”, la invitatia lui Ioan T. Morar si a ta, am devenit membru fondator. Ne leaga o lupta comuna pentru acele valori care au facut sa simtim din prima clipa, in acea seara, la New York, ca suntem prieteni. Ne-a legat convingerea ca a fi intelectual critic inseamna sa-ti ridici vocea impotriva infamiei, a tiraniei, a oricarei incalcari a demnitatii umane. La aproape un sfert de secol de la revolutiile din 1989, vei concede, Mircea, ca nimic nu a servit mai mult acelor dictaturi inepte decat tacerea celor tratati drept simpla masa de manevra pentru o propaganda imbecila si imbecilizanta. Nu vezi cum lucrurile tind sa se repete? Chiar nu te exaspereaza linsarea mediatica a unor respectati colegi de profesie? Chiar nu vezi distinctia dintre victima si faptas? Nu crezi, Mircea, ca rolul intelectualilor critici este sa le spuna celor “adormiti” ca risca, atunci cand se vor trezi, sa constate ca traiesc intr-un oras invadat de sobolanii purtatori ai ciumei? Nu va fi oare prea tarziu?

Iti scriu aceste randuri pentru ca am aflat ca organizatia pe care o conduci, “ActiveWatch”, de la care asteptam o riposta categorica la derapajele scandaloase ale “Antenelor” si altor voci ale coalitiei hegemonice din Romania, a evitat o atitudine transanta, preferand strania, indoielnica pozitie a unei presupuse echidistante. In “Teza”, un film despre ororile dictaturii lui Mengistu, am auzit un proverb etiopian, draga Mircea, despre cei care, in clipe de maxima confruntare, aleg sa stea la mijloc. Ei risca sa primeasca doua gloante, nu doar unul…

Pe scurt, din cate inteleg, pozitia ta si a organizatiei este: “În cazurile în care „ziariștii” care își asumă fățiș opinii politice partizane se încaieră între ei, opțiunea organizației este să semnaleze această categorie de situații în raportul anual.” La randul meu, nu am cum sa nu fiu intru totul de acord cu poetul si eseistul Radu Vancu atunci cand cand iti spune:”Ei bine, mie mi se pare că, în loc să răspundă întrebării legitime privitoare la tăcerea ActiveWatch în acest caz revoltător de imolare mediatică a unui jurnalist, textul lui Mircea Toma dă de fapt naștere altor întrebări.” Nu pot accepta ghilimelele folosite in raport cu oameni care au dovedit din plin ca gandesc cu capul lor si ca nu sunt argatii niciunui mogul. Aceste ghilimele mi se par halucinante, un recurs simbolic care trimite catre lumea lui Orwell.

Draga Mircea, nu trebuie sa gandim la fel despre multe lucruri, dar este limpede ca, daca iubim societatea deschisa, daca ne pasa de soarta unei democratii inca prea fragila pentru a-si ingadui alunecari precum acelea care se petrec incepand din vara anului 2012, este cazul sa ne mobilizam si sa reactionam. Este cazul ca, dincolo de firesti dezacorduri pe teme sa le zicem, in spiritul lui Ralf Dahrendorf, ale politicii normale, sa ripostam impreuna, fara ambiguitati, atunci cand se pun sub semnul intrebarii, in mod cinic si iresponsabil, fundamentele constitutionale ale acestei republici. Este cazul sa renuntam la pozitia de martori neutri si sa devenim, vorba lui Raymond Aron, spectatori angajati.

Cand se deruleaza campanii de o imunditie nemaiauzita impotriva celor desemnati drept “jagardele”, cand insultele la adresa Andreei Pora se situeaza intr-o zona clar penala, o organizatie de monitorizare a abaterilor de la etica jurnalistica nu poate, nu are dreptul sa taca. Ce asteptam, Mircea, sa ajungem la cazuri precum Galina Starovoitova si Anna Politkovskaia? Vrem ca Dan Tapalaga sa fie fortat sa plece din Romania precum Masha Gessen din Rusia lui Putin?

Atacurile impotriva statului de drept (notiune pe care unii au ajuns sa o ironizeze ca pe un fel de lozinca vida de sens) vin dintr-o directie usor identificabila. Stim cine sunt inamicii justitiei independente si ai presei neinregimentate. Stim ca au adus tara pe marginea abisului. Stim ca sunt piromani politici. Vei admite ca exista o limita a rabdarii si ca, atunci cand te intalnesti cu mostre socante de rea credinta, cand observi impertinenta noilor rinoceri, cand ceea ce Andrei Plesu numeste obscenitate publica face ravagii, este greu sa nu scrii precum Dragos Paul Aligica: “E o vreme care testeaza caractere si ne pune in lumina adevarata fata a catorva figuri publice de la care aveam niste asteptari. Te uiti la ele si iti vine sa le zici: Bine, stimabililor, nu va e voua rusine, nu va crapa obrazul sa va pretindeti echidistanti si neutri in toata povestea asta?! Cat de nesimtiti trebuie sa fiti, cat tupeu sa aveti sa puneti in aceeasi oala pe toti si sa va rupeti in figuri de independenti si echilibrati cand situatia in tara e cea care este?!”

Ma ocup de decenii de Europa de Est si Centrala, de comunism, post-comunism, nationalism, populism etc Cred ca vorbesc in cunostinta de cauza. Din păcate, mulţi nu înţeleg că li se poate întâmplă oricând şi lor, că iataganele mercenarilor îi pot lovi când le este lumea mai dragă. Aceşti oameni preferă să ignore faptul neliniştitor, dar pe deplin dovedit, că dacă dai drumul fiarei să se plimbe liberă prin Cetate, nimeni nu mai este protejat, devenim cu toţii vulnerabili, potenţiale victime. Este o lecţie a secolului XX pe care eu unul nu sunt dispus să o uit. Sper ca nici tu”.

mt-233x300 Mircea Toma             Mircea Toma – text apărut pe http://blog.activewatch.ro/

Dragă Volodea,

Scrisoarea deschisă pe care ai făcut efortul să o publici și-a făcut datoria. Iată-mă scos din letargia în care mă aflam până te-ai decis să intervii. Ca să nu las loc nici unei suspiciuni stârnite de inevitabile accente polemice, vreau să te asigur că întâmplările pe care le-am trăit împreună sunt temeinic securizate în rezerva cu amintiri de neatins. Adaug o piesă extrem de valoroasă pe care ai omis-o dintre minunatele evenimente pe care le-ai evocat în preambulul scrisorii tale: m-ai prezentat într-o seară de legendă, la Washington, lui Andrei Codrescu. El nu știe, dar eu am rămas definitiv cucerit de candoarea lui, de harul lui și de prezența liberă de narcisism – iar ție îți rămân veșnic recunoscător pentru inspirația de a ne fi oferit prilejul să ne facem praf de fericire cu mult prea mult scotch.

Dar aburii acelor momente s-au risipit de mult, așa că azi nu trec ușor peste sofisme. „Mircea, nimic nu a servit mai mult acelor dictaturi inepte decât tăcerea celor tratați drept simplă masă de manevră” scrii, după care sari la „chiar nu te exasperează linșarea mediatică a unor respectați colegi de profesie? Chiar nu vezi distincția dintre victimă și făptaș?”.

Tăcerea. Discret, cum doar tu știi să fii, ne atribui o muțenie de termen lung – „lipsa exasperării” de  care ne acuzi apare ca ilustrare a muțeniei din vremea „dictaturilor inepte”. Pentru că am totală încredere în buna ta credință, te invit să faci o cercetare în arhivele accesibile virtual să vezi zecile de reacții produse de ActiveWatch anual pentru a descuraja tentativele de limitare a libertății de exprimare – în primul rând – dar și pentru a promova exprimarea responsabilă, buna guvernare și diversitatea.

Apropo, sper că n-ai ratat în copilărie povestea cu Petrică și lupul? Știi, așadar, ce înseamnă decredibilizarea unei alerte. Ce ar însemna să tragem sirena, fără discriminare, pentru mârlănii de rând și pentru atacuri care pun în pericol libertatea presei în ansamblul ei? Bănuiesc că ai auzit de organizații internaționale cu misiuni de monitorizare a libertății presei – Reporters Sans Frontieres, Freedom House, IFEX. Toate folosesc criterii de evaluare a gravității evenimentelor. Uită-te trei zile la televizor și ai să vezi că execuțiile sunt o practică de rutină la Antena 3. Sunt, altfel spus, foarte multe victime. Horia Roman Patapievici a fost victima unui linșaj care l-a expus agresiunilor în spațiul public și i-au compromis poziția profesională; în vara anului 2012 el, alături de grupul de ziariști acuzați că au conspirat împotriva României în mediile europene, a participat la o conferință de presă pe care am organizat-o tocmai pentru a le oferi prilejul să semnaleze gravele manipulări la care era expus publicul. Dacă am fi reacționat la fiecare dintre linșajele cotidiene, semnalul pe care l-am lansat în respectiva conferință ar fi riscat să treacă neobservat ca „încă una din alea de la Antene”.

Gravitatea. Presupunând că ai fi de acord cu această primă parte de argument, a doua ipoteză de lucru ar fi să nu ieșim public cu fiecare caz de persoană mutilată de călăii de la A3, ci doar cu unele. Cu care? Aici începe, de fapt, isteria: faptul că Andreea Pora este considerată a fi o victima mai importantă decât celelalte, în timp ce noi nu i-am acordat acest statut, este sursa principală a tirului declanșat asupra ActiveWatch.

Iar motivul „degradării” din calitatea de „ziarist mai important”, pe care l-am asumat, este legat de asocierea ei cu un grup care poartă uniformă de ziariști cu ghilimele. Este un grup care practică propaganda politică prin faptul că mesajele pe care le transmite sunt calibrate în funcție de simpatiile sau antipatiile lor politice. O asemenea abordare a realității nu ajută cetățeanul să își construiască o perspectivă funcțională. Cu alte cuvinte, utilitatea publică a unui asemenea act de comunicare este diferită de cea a jurnalismului neangajat. Andreea Pora nu este mai importantă pentru viața cetății decât un anonim jurnalist de investigații care reușește – traversând toate obstacolele pe care mediul ostil al industriei media i le pune în cale – să facă public un act de corupție.

În sfârșit, principalul pericol la care linșajul Antenei 3 expune libertatea de exprimare este să o intimideze pe Andreea Pora în așa măsură încât să o reducă la tăcere. Da, aici am să te dezamăgesc. Nu cred că pericolele, care i-ar amenința pe Andreea Pora, Dan Tăpălagă, suportă vreo comparație – așa cum propui – cu dramaticele destine ale Galinei Starovoitova sau Annei Politovskaia. Experiența a peste 20 de ani de presă de tranziție ne spune că discursul practicat de mercenarii Antenei 3 nu este o noutate. El este mai vizibil pentru că e lansat de la înălțimea unei audiențe ceva mai importante, dar nu-l egalează încă pe cel al maestrului în materie, Corneliu Vadim Tudor, care, îți mai amintești, ne punea pe aceeași listă neagră a trădării neamului și mă gratula cu o expresie care, pentru că vine de la el, mă onorează: „Mircea Toma care ne provoacă voma”. Deci, pericolul intimidării în cazul unei persoane cu exercițiul expunerii publice în toți acești ani nu e verosimil.

Da, evident, linșajul este incalificabil, ActiveWatch îl va taxa corespunzător (așa cum a făcut-o și până acum, ceea ce n-au înțeles cei care au sărit ca arși), dar nu într-o formă pe care o rezervăm pentru situații mai grave. Numai în ultimul an, atât eu, cât și colegii mei, am ieșit public și am explicat cum – de exemplu – în campania electorală din 2012, câteva televiziuni și-au abandonat misiunea și s-au transformat în instrumente de propagandă electorală. Între ele, Antena 3 a ieșit cu totul din tabele, făcând inutile unele dintre instrumentele cu care noi măsurăm tendențiozitatea politică. La Antena 3 nu mai există nici o formă de camuflaj al angajării politice, este, dimpotrivă, o competiție de zel între personajele din platou.

Neutralitatea. Bun, și acum să revenim la subiectul mai dureros al neutralității. Mai întâi vreau să mă asiguri că amenințarea cu moartea din textul tău este involuntară: „am auzit un proverb etiopian, dragă Mircea, despre cei care, în clipe de maximă confruntare, aleg să stea la mijloc. Ei riscă să primească două gloanțe, nu doar unul…” Dacă vorbim de flegme în loc de gloanțe, de ani de zile continuăm să le încasăm din ambele direcții. Ne-am obișnuit. Numai că, de data asta, am fost onorați și cu flegme rafinate.

După această frisonantă introducere în temă, ai semnalat pericolul neutralității, spunând că „atacurile împotriva statului de drept …vin dintr-o direcție ușor identificabilă…Știm cine sunt inamicii justiției independente și ai presei neînregimentate”, deci cei care în numele neutralității refuză să acționeze nu fac decât să împingă țara în dezastru.

Vezi, Volodea, ce rău e să nu fii neutru? De când te-ai asociat cu una dintre familiile politice (mă refer doar la ultimii 8 ani, ca să nu stârnesc vreo confuzie), judecățile pe care le faci tu inamicilor politici nu mai au aceeași greutate. Te rog să mă excluzi pe mine, eu te cred. Dar impactul asupra publicului, atunci când mesajul despre o „crimă de presă” vine de la tine sau de la oricare altă persoană, care poate fi asociată cu o tabără politică ostilă acuzaților, va fi minor. Da, dacă vine de la o entitate care se străduiește să rămână cât mai liberă de conflicte de interese, credibilitatea sentinței e mai mare. Or’, conform raționamentului tău, noi ar trebui să rămânem fermi în poziția echidistantă în care încercăm să stăm tocmai pentru a preveni pericolele care amenință democrația. Dacă eram debalansați în rapoartele noastre, ele n-ar fi fost niciodată citate de Bruxelles, Washington ori preluate de organizațiile internaționale.Deci, Volodea, nici sofismul ăsta nu ține, pentru că tu spui că, dacă nu reacționăm acum pentru Andreea Pora, noi nu reacționăm în general împotriva „inamicilor democrației” – ceea ce este profund fals și trimite la tehnici folosite în laboratoarele Antenelor. Am să adaug aici un lucru poate neplăcut – deși simt că nu ai un atașament la fel de patetic pentru drapelul sub care lupți acum: nici cei care beneficiază de lupta Andreei și a colegilor ei nu sunt mult mai breji. Poziția noastra apropo de clasa politică contemporană e publică: sunt toți aceeași mizerie.

 Roșia Montană. Turnesolul la îndemână care permite să testezi calitatea actorilor politici și ai corespondenților lor în mass-media este Roșia Montană și proiectul de exploatare a aurului. Este un subiect de interes public major. Băsescu și echipele care l-au reprezentat la guvernare și apoi Ponta și miniștrii lor au avut aceeași poziție: sacrificarea intereselor naționale în favoarea unor mobiluri oculte. În oglindă, unii ziariști din echipa pe care o aperi au avut comportamente perfect comparabile cu ale celor din tabăra opusă. A fost cauza miraculoasă pentru care ei nu au avut motive să se acuze reciproc. Ziarul la care scrii în România, în care ești uns „membru în Senat”, a avut o campanie de decredibilizare a manifestanților pentru Roșia Montană și a organizațiilor neguvernamentale implicate în cauză, care nu s-a încheiat nici acum. Mai mult, argumentul dezgropat de ei pentru a „otrăvi” imaginea protestatarilor era George Soros. Îți trimit o listă lungă de link-uri ca să îți amintești de anii ’90 și de România Mare, dacă tot vorbim de linșaje de presă, campanii de denigrare și invocăm valorile societății deschise.

Volodea, te rog să transmiți echipei în numele căreia te-ai mobilizat să-mi scrii că le suntem recunoscători. Intensitatea reacției de înfierare la care ne-au supus pentru că n-am răspuns la comanda lor a depășit uneori  – inclusiv texte imunde compuse în redacția EvZ – manierele odioșilor de la Antene. Nu poți să simți o bucurie când ești înjurat, dar beneficiul pentru ActiveWatch este incontestabil: a fost una dintre cele mai generoase contribuții publice la fundamentarea imparțialității noastre”.

Nota aut. (Armanda Filipine – prima foto, sus, revista Braila Chirei) Din păcate, problemele rămîn. O lege care să reglementeze, competent și conform normelor uzitate peste tot în lumea civilizată, aceste derapaje încă nu există în spațiul românesc – formulată ca atare. O voce autentică a societății civile care să ia atitudine imediat și cu efecte, e cam firavă. Iar publicul, ei bine, acesta e prea letargic și îmbătat de tv-uri încît nu se aude nici el. Deocamdată. Pînă atunci, avem de mers în curînd la vot. Dragilor, chiar nu învățăm nimic?!?

 

La Veneția, expoziție foto-documentară Revoluția română, Timișoara 1989

* Pînă pe 24 ianuarie 2014, deschisă la Mica Galerie  a IRCCU Venezia

Institutul Român de Cultură și Cercetare Umanistică (IRCCU) Veneţia, Italia, găzduiește, la  Mica Galerie, expoziţia documentară “Memorialului Revoluţiei – Timişoara, decembrie 1989”.

15041_0_1      Expoziţia îşi propune redescoperirea adevărurilor istorice cu privire la evenimente timişorene, din răstimpul 15-22 decembrie 1989, care au condus la răsturnarea regimului comunist în România:  „Noi spunem adevăruri – multe amare, însă dovedite științific prin osârdia unor istorici onești – despre evenimente tragice petrecute în România, întâmplări de care ne desparte un sfert de secol. E mult? E puțin?” declară prof. Viorica Bălteanu, co-organizatoare  a expoziţiei. Panourile cuprind evenimentele internaţionale ale anului 1989 care au determinat schimbări politice  radicale în Europa Centrală şi de Est, respectiv în Timişoara în decembrie ’89 alături de zeci de fotografii alb-negru reprezentând evenimentele de la Timişoara.

La vernisaj, au vorbit celor prezenți Viorica Bălteanu – profesor de limbă, literatură şi civilizaţie italiană la Universitatea „Politehnica” Timişoara şi dr. Gino Rado – preşedintele Asociației „Memorialul Revoluţiei – Timişoara, decembrie 1989”.  Au fost prezentate și filmele documentare „Noi nu murim!” – impresionant documentar realizat în alb-negru de autori profesionişti și amatori despre evenimentele din decembrie 1989 de la Timișoara şi „Timişoara – ieri e oggi” – un documentar realizat de regizorul de televiziune Victor Popa.

Vernisajul a avut loc vineri, 17 ianuarie 2014. Expoziţia rămâne deschisă publicului până în 24 ianuarie în Mica Galerie a IRCCU Veneţia (Cannaregio 2211 – 30121 Veneţia). Intrarea este liberă. 15041_1_2 Venezia 17 ian

Evenimentul este organizat de IRCCU și Muzeul „Memorialul Revoluţiei Timişoara, decembrie 1989”. Foto de la vernisaj preluată de pe site-ul ICR Venezia (îl avem permanent, cu logo și link pe Braila Chirei)