Aventurile lui Cărăbuș în pădurea de povești, la Brăila


Spectacolul scris și regizat de Florin Dumitru recreează în formule noi scene cu personaje cunoscute, publicul fiind invitat să recunoască poveștile și să ajute eroii să se întoarcă acolo de unde autorul i-a ”împrumutat” * În preambul, pentru publicul de vârstă adultă, filosoful dr. Valentin Popa și-a prezentat cartea ”Serata crăițelor” apărută la Editura Istros a Muzeului Brăilei

După ce generații întregi de copii au mers cu familia, duminică de duminică la spectacolele Teatrului pentru copii ”Cărăbuș” din municipiul Brăila, ori în timpul săptămânii cu școala, imaginându-și-l doar pe simpaticul Cărăbuș, a venit timpul ca el să apară de-adevărat-e-lea pe scenă. Este meritul actorului Florin Chirpac – directorul teatrului brăilean – și prietenului său, tot actor, Florin Dumitru, director al Teatrului pentru copii din Pitești, care au ales să dezvolte o poveste cu personaj principal pe cel care dă numele instituției brăilene. Evident că bucuria cea mai mare au avut-o copiii, în duminica premierei întâi, duminică – 9 martie 2014.

032      Cum invitația presupunea mai mult decât o reprezentație (vezi la https://brailachirei.wordpress.com/2014/03/08/premiera-la-teatrul-de-papusi-braila-povesti-cu-carabus/ ), sala s-a dovedit neîncăpătoare pentru mulțimea de micuți și membri ai familiilor care au venit, cu jucării în loc de… bilet (doar o glumă, pentru că la premieră, în mod tradițional, intrarea este gratuită la teatrul brăilean pentru copii), să facă parte și din întâmplarea de la final când, la tombolă, copiii au schimbat jucăria. Cum astfel de situații, neprevăzute, nu sunt mereu pe placul protagoniștilor, s-a întâmplat și ca unii micuți să plângă… dar cei mai mulți au fost realmente încântați de provocare și au promis că vor veni și altă dată!

Dar aici mi-am propus (n.aut. Armanda Filipine, revista de cultură și informație Brăila Chirei) în primul rând să dezvălui, atât cât se cade din spectacol astfel încât să rămână nestinsă dorința de a urmări și admira, aplauda spectacolul ”Cărăbuș în pădurea de povești”. Așa cum spune și numele/ titlul, piesa de teatru este un colaj de … povești, iar farmecul – cred – constă și în faptul că autorul a ales povești și personaje binecunoscute pentru a le așeza în calea lui Cărăbuș, care pleacă în lume în căutarea, cum altfel, a unei aventuri.

062         Noi știm că orice căutare în viață, fie că drumul ne duce pe cărări cunoscute ori pe căi nebănuite, este o formă de autocunoaștere, o împlinire a unei dorințe – adesea ascunse, conștient, și de noi înșine! – de a ne dezvălui sinele. Așa și personajul Cărăbuș: se întâlnește cu moșul și cocoșul din povestea deja clasică, dar și cu prințesa din castel și tatăl ei împăratul care dorește s-o mărite, cu leul cel fără curaj și cu multe și interesante personaje. Unele sunt bune, altele sunt rele: ca în viață. Iar Cărăbuș trebuie să facă față provocărilor, spaimelor chiar… și să-i și ajute pe eroi să se întoarcă în poveștile lor. Cum știm deja din alte întâmplări din sala de teatru, el are un ajutor inconstestabil: copiii-spectatori sunt cei care îl călăuzesc și îi dau curaj, ba și cântă împreună cu el și noii săi prieteni de pe scenă.  Păpușile sunt mânuite de actorii Gabriela Picuș, Sofia Cătrună, Valentina Lepădatu, Florin Chirpac, Iulian Gheorghe (fac mai multe roluri). Muzica – Remus Negoșanu; scenografia – Gheorghe Mosorescu. 073

Cu siguranță, spectacolul este o provocare pentru micii reprezentanți ai publicului și pentru adulți deopotrivă. Ei au învățat, dacă nu știau încă, povești și personaje noi, ideal fiind ca, acasă, aceste povești să fie lecturate de micuți împreună cu cei mari. Pentru că, nu-i așa, este și o formă de protecție împotriva inculturii dar și o metodă de a face educație: povestea spune, cu bune și rele, ceea ce copilul va trebui oricum să învețe pentru viața de matur; de cine să se ferească, în cine să aibă încredere, ce să facă și ce nu… atunci când va deveni om mare.

091        Cum o premieră e sărbătoare pentru echipa unui teatru și prietenii ei, după ce gongul de sfârșit a readus liniștea în sală, echipa spectacolului a rămas în cerc restrâns, să schimbe impresii. Felicitări au venit și din partea unui prieten vechi – Adrian Găzdaru, actor (brăilean – în imagine cu prietenii actori din orașul natal) care de ani buni conduce Teatrul ”Bacovia” din Bacău. Iar actorul-regizor Florin Dumitru a delectat audiența cu piese muzicale, folk și nu numai; brăileanul Iulian Gheorghe (care pe scenă ne-a încântat interpretând mai multe personaje, inclusiv Prezentatorul/Povestitor) i-a dat o replică pe măsură, etalând – tot cu ajutorul chitării acustice – talentul de interpret muzical.

Un album foto de la evenimente am postat la https://www.facebook.com/media/set/?set=a.636553536437239.1073741957.196618800430717&type=3 pe pagina facebook a revistei Brăila Chirei.

Prezentarea cărții ”Serata crăițelor” de Valentin Popa

    007          Și nu am voie să las deoparte deschiderea evenimentului, care în duminica lui 9 martie 2014 a fost realizată, special pentru adulți: prezentarea unei cărți deosebite semnate Valentin Popa: ”Serata crăițelor”, volum apărut la Editura Istros a Muzeului Brăilei, în care autorul dezvăluie povești ale unei epoci încă prezente în mintea și viața românilor – perioada dinainte de 1989, suprapusă peste dominația Partidului Comunist Român unic și dictaturii regimului Ceaușescu, o vreme în care timpul parcă  a curs în forme suprarealiste, imposibil de caracterizat în cuvinte simple… pentru că unora și acum li se pare că (of!) ”era mai bine pe vremea aia când ni se dădeau case și toți aveau serviciu”, uitând că exista o cenzură extrem de vigilentă, că alimentele de bază nu se puteau achiziționa decât cu cartelă, că se opreau sistematic apa caldă și curentul electric, căldura iarna… și că, în general, omul se abrutiza uitând că mai vizeze pentru că era obligat să vadă numai ceea ce credea partidul că e bine să vadă (inclusiv la cele… două ore tv pe zi!). Deci, de-acolo s-a inspirat Valentin Popa când și-a scris cartea (de altfel, mare parte este și scrisă tot atunci, înainte de 1989). Prezentarea la Teatrul ”Cărăbuș” a fost realizată de Ioan Munteanu și Hugo Mărăcineanu. Cartea merită lecturată (poate fi achiziționată de la librăria din incinta sediului muzeal brăilean); este o provocare și pentru cei care nu știu nimic despre vechiul regim. Autorul a avut bucuria să acorde și autografe.

Mai multe foto de la prezentarea cărții la https://www.facebook.com/media/set/?set=a.636791316413461.1073741958.196618800430717&type=3&uploaded=15  pe pagina facebook a revistei Brăila Chirei

În concluzie, Teatrul ”Cărăbuș” a pus în circulație încă o piesă care face cinste repertoriului și poate fi urmărită, cu drag – sunt convinsă – de cei mici și de cei mari ori de câte ori simt nevoia. Iar actorii se pot mândri că sunt în continuare în grațiile publicului, poate cel mai frumos din câte există pentru că este sincer, curajos și implicat: Copilul! Fie ca viața să ofere, mereu, ce-i mai bun pentru fiii lumii!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.