„Leonce şi Lena”, dragoste si poezie, filosofie si umor

* Duminica, 4 mai 2014, la Teatrul „Maria Filotti’ Braila

060      Duminică, 4 mai 2014, de la ora 18.00, în ultima zi a acestei mini-vacanţe de 1 mai, este programat la Teatrul „Maria Filotti’ Braila spectacolul „Leonce şi Lena” de Georg Bűchner, în regia tânărului și deja consacratului Vlad Cristache.

Un spectacol modern, dinamic, rafinat, plin de lirism, poezie şi filosofie, o trupă plină de har şi poftă de joc, o poveste de dragoste ca în basme, cu multiple trimiteri în contemporaneitate. Un decor poetic, oarecum suprarealist, o lume a fanteziei cromatice însoţită de interpretarea inspirată a lui Ionuţ Vişan (Leonce), Corina Borş (Lena), Constantin Cojocaru (Valerio), Ramona Gîngă (guvernanta), Narcisa Novac (Rosetta), Valentin Terente  (regele), alături de Marcel Turcoianu, Dan Moldoveanu, Adrian Ştefan, Costică Burlacu ş.a. Coloana muzicală a spectacolului, una inspirată, originală este interpretată live, la pian, de compozitorul Cornel Cristei„, invitatia lui Lucian Sabados – managerul dramaticului brailean – nu poate fi refuzata pentru ca spectacolul este, realmente, unul fabulos.

„Leonce si Lena”, dar si „Liliom” vor intra în cursul lunilor mai şi iunie 2014 într- un intens program de deplasări şi participări la festivaluri, iar la cladirea teatrului brailean continua lucrarile de reparatii (http://brailachirei.wordpress.com/2014/03/21/restaurarea-teatrului-brailean-maria-filotti-proiect-necesar-in-desfasurare/).

                 Note de spectator, dupa avanpremiera

               “Leonce si Lena” este un text curajos in care dragostea, ca pretext de viata, ca piesa de rezistenta in politica de stat, ca zona de drama si mai ales ca vis/ ideal este tema centrala. Nu lipseste ironia, umorul, armura tragismului si burlescul. Fiecare personaj are o cheie anume in care incuie ori descuie lacatele intelegerii firului narativ si biografic (poate ca are multe din datele autorului, el insusi un personaj ciudat pentru multi, cu o biografie franta brusc (nascut la 17 octombrie 1813, decedat la 19 februarie 1837), dar cel mai bine este creionat personajul Leonce – tanarul, exceptional interpretat de Ionut Visan, visator, tandru si in acelasi timp consecvent propriilor vise si personajul Valerio – un alter ego al lui Leonce, Valerio fiind interpretat cu toate atu-urile de Constantin Cojocaru, cu farmecul mereu prezent in jocul binecunoscutului actor care si la varsta matura reuseste sa-si pastreze, stralucitoare, o tinerete invidiata si de colegii cu ani putini in actul de nastere si pe obraz. Astfel, in haina lui Valerio, Constantin Cojocaru este o voce a impulsului emotional dublat de inteligenta si visare curajoasa, curaj si poezie, filosofie si umor uneori grosier, dar tusat de zambet si de experienta. Repet: jocul sau este de o maiestrie imposibil de egalat. Este atractiv si cand umorul atinge cotele grosiere, este dur atunci cand vrea sa fie moralist (o cere textul!), este fin observator al vietii in general si are un puternic simt al umorului (personajul este conturat magistral de autor). Dar mai cu seama, pune accente bine temperate atunci cand vorbeste ca un poet, filosofand in tandem cu tanarul Leonce. Si publicul, chiar daca are la final un happy and, ramane cu amarul gust al intrebarilor… ceea ce mi se pare firesc. Doar nu venim la teatru sa ne amuzam (cred!).  054

             Spectacolul beneficiaza de o buna punere in scena a tanarului Vlad Cristache, cel care nu lasa stacheta jos niciodata – si ma bucur tare mult ca e asa, a fost astfel inca de la inceput, si Braila a avut bucuria sa-l gazduiasca, sa-i devina o a doua casa (sper), bucurandu-ne de cateva piese de referinta, noi ori clasice (sa ne amintim macar de “Peer Gynt” de Ibsen sau “Povesti de familie” de Biljana Srblianovici).

           N.aut. (Armanda Filipine, revista de cultura si informatie Braila Chirei) Cu aceste date, spectacolul merita cu prisosinta revazut de aplaudat cu caldura, iar actorii ovationati pentru se vede ce mult le place (si lor)!

Impressions from Pangaea, concert de jazz la ARCUB

* Pe 11 mai 2014, reunirea pe scena – prima oara – a trei muzicieni, initiva Green Hours I T I N E R A N T

    afis Impressions from Pangaea            O intilnire muzicala in premiera mondiala are loc duminica, 11 mai 2014, la Sala ARCUB din Bucuresti. 

                 Concertul “IMPRESSIONS FROM PANGAEA” ii reuneste pe scena de la ARCUB, in Bucuresti, pe Teodora Enache (România) – voce, Lars Danielsson (Suedia) – violoncel si contrabas, Xavier Desandre Navarre (Franța) – percutii.

               ”Cei trei exceptionali muzicieni se vor gasi pentru prima data pe scena intr-un program ce va cutreiera tara si Europa sub acest titlu. O reuniune de zile mari initiata de Green Hours I T I N E R A N T. Lars – Teodora – Xavier… Aniversam 18 ani de ARCUB si 20 de ani de Green Hours” – este invitatia si ea merita toata atentia! Cei care iubesc jazz-ul stiu bine aceasta! 

Ca sa fi si mai concreta invitatia, sa ne familizam cu stilul… ceva din creatia lui Lars Danielsson (multumiri canalului You Tube ca exista si e gratuit)

Si un fragment de concert in care apar Xavier Desandre Navarre si Lars Danielsson

 

 

 

„Liliom’, la dramaticul brailean

* Sambata, 3 mai 2014 * Actrita din rolul principal – Nicoleta Hancu – a fost una din laureatele Galei UNITER din aceasta saptamana pentru un rol din alta piesa cu director de scena Victor Ioan Frunza

Lucian Sabados – managerul Teatrului „Maria Filotti”  Braila – ne invită sâmbătă, 3 mai 2014, de la ora 18.00 (in sala mare) la spectacolul „Liliom” – cea mai recentă premieră a dramaticului, „o poveste emoţionantă, un spectacol profund, construit magistral de directorul de scena Victor Ioan Frunză, cu un decor spectaculos gândit de Adriana Grand şi pe acordurile muzicii originale compusă de Tibor Cári. Trupa de actori trece cu brio acest dificil examen generat de un text cunoscut şi jucat la nivel mondial, scris de Ferenc Molnár, text care a avut parte de mari distribuţii, în teatru sau în cinematografie„.

Nicoleta Hancu in spect. Liliom         În distribuție: Alin Florea (Liliom), Nicoleta Hâncu (Julika, menajeră), Emilia Mocanu (d-na Muskát, patroană), Corina Borş / Narcisa Novac (Mari, prietena lui Julika), Andrei Huţuleac (Ficsur, șuţ, apoi predicator în cer), Valentin Terente (Comisarul de poliţie, pe pământ şi în cer), Zane Jarcu (Berkovici, detectiv pe pământ şi în cer), Silvia Tariq (d-na Hollunder, fotograf), Adrian Ștefan (Hugó, logodnicul lui Mari, apoi soţul ei), Valentin Terente (Linzmann, casier), Alexandru Marin (Kádár István, sinucigaş de treabă și un Polițist), Flori Popa (dr. Reich, avocat sinucigaş), Iulia Vasilescu (Luiza, fata lui Julika), Ionel Spălatu (medicul și un Polițist), Alexandru Marin (strungarul), Andrei Mocanu, Sorin Dragu, Bianca Maria Popa (copiii strungarului: Bakcsi Kata, Fazakas Tamás) .În orchestră: Alin Stoian, Andrei Petrescu, Victor Țigănuș, Trufia Petru.

Luni seara,  în cadrul Galei UNITER (http://brailachirei.wordpress.com/2014/04/29/gala-premiilor-uniter-2014/) care s-a desfăşurat la Palatul Culturii din Târgu Mureş, actriţă Nicoleta Hâncu a fost recompensată cu premiul „Pentru cea mai bună actriţă în rol secundar”. Rolul pentru care i s-a atribuit acest valoros premiu este Elmire din spectacolul „Tartuffe” de Molière, în direcţia de scenă a lui Victor Ioan Frunză, producţie a Centrului Cultural pentru UNESCO „Nicolae Bălcescu” din Bucureşti. Directorul de scena  Victor Ioan Frunză a propus-o Teatrului „Maria Filotti” pentru interpretarea rolului principal, Julika (foto stanga), în tulburătorul spectacol „Liliom” de Ferenc Molnár.

 “Liliom” dar si “Leonce si Lena” vor intra în cursul lunilor mai şi iunie 2014 într- un intens program de deplasări şi participări la festivaluri, iar la cladirea teatrului brailean continua lucrarile de reparatii (http://brailachirei.wordpress.com/2014/03/21/restaurarea-teatrului-brailean-maria-filotti-proiect-necesar-in-desfasurare/).

                                         Note de spectator, dupa premiera

                “Liliom” este un spectacol tragic, tot cu povesti de dragoste, dar aici tema se naste din durere si din acoperirea minciunii. Insusi personalul central, Liliom – foarte bine gasite tonurile, accentele de Alin Florea in creionarea eroului – este un individ care nu-si gaseste locul in lumea pe care o traverseaza, ca pe o scena, si care nici in fata judecatii de apoi nu vrea sa se converteasca la Bine si Frumos pentru ca… e sincer cu sine insusi, crede el. Valentin Terente in Liliom
Foto de Adriana Grand cu Valentin Terente, personaj aureolat (pentru ca e in… Rai)

                Liliom este un artist ratat, un gainar cu pretentii de VIP care ajunge, prin forta imprejurarilor si puterea de atractie a anturajului nefericit, sa incerce experienta crimei. Dar nici aici nu are curajul finalitatii si, cu un ultim efort de posibile mustrari de constiinta, isi ia singur viata. Din dialogul cu celelalte personaje, rezulta ca fiecare actor isi face bine rolul – magistrala reusita, ca de fiecare data, a lui Victor Ioan Frunza de a-i ghida spre partituri exceptionale pe actori, fie ca sunt experimantati sau tineri, foarte tineri ori nici nu sunt de fapt actori profesionisti. Iar textul dramatic si toate elementele artei Thailei – nu doar directia de scena a lui V. I. Frunza, ci deopotriva scenografia si costumele Adrianei Grand (expresivitate singulara, unicitati cu irizari fantaste de un farmec aparte), muzica originala a lui Cari Tibor (care pare de pe alta lume dar care te urmareste, precum un refren de slagar) au rolul lor – ne conduc spre un singur final posibil, acela ca nu poti sa aplauzi (daca iubesti sincer Arta Thalei) fara sa nu ai lacrimi, de bucurie dar si de ciuda (ca e… prea frumos!), de mirare si de bucurie, de ganduri…

               Asa trebuie sa pleci de Teatru: cu spectacolul dupa tine, care sa te bantuie, sa te oblige sa-l vizezi, sa-l gandesti, sa-l diseci disecandu-ti, tie, public, chipul interior…

              N.aut. (Armanda Filipine, revista de cultura si informatie Braila Chirei) Sunt situatii cand nu-mi gasesc usor cuvintele, ca sa spun cat de mult mi-a placut ceva… asa mi se intampla de fiecare data dupa spectacolele semnate Victor Iona Frunza – Adriana Grand