Copii de aur: Nicolae Bănică, clasa a VI-a la Școala ”Mihai Viteazul” Brăila


* L-am cunoscut și i-am admirat dorința de a cunoaște, seninătatea de a fi frumos, cuminte și studios * Aici avem o frumoasă caracterizare a tânărului cu rezultate de excepție (printre colegi… pentru el, se pare, normale!), model demn de admirat și de urmat 

L-am cunoscut (n.aut. Armanda Filipine, revista de cultura si informatie Braila Chirei) în școala – ”Mihai Viteazul„ în municipiul Brăila, director Raluca Violeta Marica – unde am prieteni, profesori care își fac cu pasiune și modestie profesia, copiii care învață simplu, firesc, așteptând – fără să spună asta – de la adulți să le construiască o lume mai bună. Am fost la ei în clasă –  diriginte prof. Daniela Stroe (http://brailachirei.wordpress.com/2014/03/24/despre-civism-personalitati-si-europa-la-scoala-mihai-viteazul-braila/)  la o lectie ad-hoc despre Uniunea Europeana si m-au bucurat cu sinceritatea, mirarea frumoasa si limpezimea gandirii.

Mai jos, avem un text-poveste despre un tânăr din acea clasă, tânăr care merită să trăiască într-o lume frumoasă, așa cum este el însuși, așa cum se construiește el pe sine. Nicolae Bănică (foto), elev într-a șasea, un model pentru colegi mici și mari.

Despre modele (scrisoare deschisă… din partea unui om norocos)

       elev Banica, sc Mihai Viteazul          Am păşit cu emoţie într-un an nou şcolar şi mi-era teamă de ceea ce mă aştepta.  Era toamna anului 2012. Urma să fiu diriginte pentru 32 de elevi. Doar acest gând, aparent, simplu mă copleşea. Am mers către viitorii mei elevi şi i-am măsurat din priviri. Am citit aceeaşi emoţie. Le era teamă de necunoscut! După festivitatea de deschidere, i-am condus în noua lor clasă. Pe chipurile lor am văzut bucurie, frică, dar şi dorinţă. Nici acum nu ştiu pentru ce erau cu exactitate sau pentru cine.

               L-am zărit îmbrăcat impecabil şi cu o privire curioasă, semeaţă, dar blajină în acelaşi timp. Era El, băiatul cu privire de foc, ce nu obosea niciodată. Nici când îl priveam cu reproş, nici când nu găsea răspuns la veşnicele întrebări pe care mi le adresa cu speranţă.

Abia atunci am realizat că sunt norocoasă pentru a doua oară: am găsit un moştenitor al unei eleve care nu s-a mulţumit niciodată cu locul II. Am închis ochii şi am sperat că-l voi putea îndruma în noua lui călătorie către necunoscut. Pentru unii, toate gândurile mele vor fi vorbe goale, însă pentru El, vor fi Universul din care îşi va trage seva puterea creaţiei sale nemuritoare.

               Ştiu că suntem oameni, însă putem deveni îngeri ai lumii în care ne naştem, îngeri ai creaţiei literare sau ai semenilor noştri.

              Pentru familia lui şi pentru mine, personal, este un înger coborât pe Pământ! Este o fire curioasă ce priveşte cu admiraţie orice om de la care are ceva de învăţat. Nu a contestat nicio decizie pe care am luat-o, poate, de cele mai multe ori, în defavoarea lui. A tăcut! A învăţat ce trebuia să facă şi a mers mai departe, aşa cum ar trebui să realizeze fiecare dintre noi.

                 Nici acum nu ştiu de unde are atâta putere şi stăpânire de sine. Luptă cu înverşunare, doreşte cu tot sufletul să scape de stigmatul conceptului „copil de la ţară”. Nu s-a văitat niciodată de naveta pe care o face zilnic. Ştie că orice sacrificiu este pentru el, pentru familia lui, pentru cei dragi printre care sper, din toată inima, să mă număr şi eu.

               Se trezeşte zi de zi cu cel puţin o oră înaintea unui elev care locuieşte în vecinătatea şcolii şi ajunge mult mai târziu acasă, pentru o masă obişnuită de prânz, dar nu se plânge.

                 Chiar dacă în sinea lui, poate, ar vrea să îi fie un pic mai uşor, nu a dat înapoi, iar satisfacţiile nu au încetat să apară.

               Orice lucru bun are la origine un model. În cazul lui, lucrurile stau foarte simplu: familia. Totul se reduce la familia unită care face sacrificii pentru a-i oferi o educaţie aleasă, condiţii optime pentru a ajunge cineva în viaţă.

              Cel mai frumos exemplu a fost atunci când i-am spus că am neapărat nevoie de o fotografie de-a lui. Nu m-a întrebat pentru ce îmi trebuie. Nu a pus la îndoială rugămintea mea. Dimpotrivă, s-a trezit noaptea, după ora 23.00, când a venit fratele său de la serviciu, s-a îmbrăcat în uniforma pe care o poartă cu mândrie şi s-a postat în faţa unui perete pentru a realiza ceea ce îmi promisese: fotografia. Aceasta a fost o lecţie de viaţă pentru mine. Sunt copii care apreciază adevăratele valori umane: respect, promptitudine, loialitate, apreciere, mulţumire, recunoştinţă şi punctualitate. Pentru toate acestea şi pentru celelalte lucruri nefăcute, aş vrea să îi mulţumesc! Pentru mine e puţin, pentru el înseamnă mult. Am început să îl cunosc.

            Ultima ispravă a fost la Olimpiada de fizică, faza naţională, la care a reuşit să obţină o menţiune, însă n-a fost suficient. Atunci a conştientizat că trebuie să muncească mult mai mult pentru a fi printre cei mai buni. I-a mărturisit mamei  că şi-ar fi dorit să fie în primul „rând”, adică printre primii felicitaţi şi recompensaţi.

              În legătură cu acest aspect, aş vrea să fac şi o paranteză. După prima oră de dirigenţie susţinută de d-na Armanda Filipine, a venit şi a doua de la care nu voia să lipsească.  Nu voi uita niciodată acele momente: stătea în pragul uşii şi m-a întrebat ce trebuie să facă. Datoria îl chema să meargă la pregătirea suplimentară pe care o făcea cu d-şoara profesor Iacob Liliana, dar sufletul său tânjea să rămână în sala de clasă, alături, de colegi, pentru a răspunde provocărilor şi pentru a face călătorii imaginare în diverse domenii de activitate. A fost printre puţinele dăţi când am ezitat şi eu: nu ştiam ce sfat să îi dau. L-am lăsat să aleagă. Aşa a fost cel mai bine pentru el.

             Din acest motiv şi multe altele, mă simt un om norocos. Am un elev căruia îi place româna, are rezultate notabile, dar tinde să exceleze şi în alte discipline. Mă repet, este unul dintre cei mulţi care trăiesc alături de noi, dar suntem prea grăbiţi să îi observăm şi să îi evidenţiem, cu toate că nu ne costă nimic. Sunt singurele momente în care nu avem nevoie de bani pentru a cumpăra respectul, mulţumirea şi fericirea celor din jurul nostru.

             Aş vrea să vă las pe dumneavoastră să decideţi dacă afirmaţiile mele sunt susţinute de argumente convingătoare…

  • Premiul I la Concursul Naţional de creaţie literară şi plastică „Scrisoare către prietenul meu”, înscris în CAERI 2012- poziţia 860, Ediţia a V-a, Băicoi, ianuarie 2013;
  • Menţiune la Olimpiada de limbă, comunicare şi literatură română, 23 februarie 2013;
  • Premiul II la Concursul de creație poetică Cuvântul creator din cadrul Proiectului educațional interdisciplinar Dimensiunea creștină a literaturii și istoriei românești, organizat de Școala Gimnazială „Fănuș Neagu”, martie 2013;
  • Premiul III la Concursul Național „Modelul meu nenăscut-sursă de inspiraţie istorico-literară” Ediţia I, 2013;
  • Premiul I la Concursul Naţional de Creaţie Literară „Autoportretul”, Băicoi, jud. Prahova, înscris în CAEN 2013, A3- poziţia 25, octombrie 2013;
  • Premiul III la Concursul Naţional de creaţie literară din cadrul Simpozionului Internaţional „Grigore Vieru, poet al sufletului românesc”, ediţia a II-a, 14-15 februarie 2014, Botoşani;
  • Menţiune la Olimpiada de Limbă, comunicare şi literatura română, etapa judeţeană, martie 2014;
  • Premiul I la Concursul Regional „Istoria noastră văzută prin ochii cititorilor români”, secţiunea „Imaginea literară a cuvântului în oglinda sufletului de cititor fidel”, înscris la poziţia 300, pagina 11, în Calendarul Activităţilor Educative avizat de MEN, conform adresei Nr. 24337/1/07.03.2014;
  • Premiul II la „Concursul Internaţional de Artă N. Tonitza”, mai 2014;
  • Menţiune la Olimpiada de astronomie şi astrofizică, faza judeţeană, 2014;
  • Premiul III la „Concursul judeţean de fizică Isaac Newton”, 2014;
  • Premiul I la Olimpiada de fizică, faza judeţeană, 2014;
  • Menţiune de onoare la Olimpiada Naţională de fizică, 2014.

Restul e tăcere!

                                                                                             Cu stimă, un OM!

Reclame

Lasă un comentariu

Niciun comentariu până acum.

Comments RSS TrackBack Identifier URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.