La Şcoala „A. S. Puşkin” Brăila, luna siguranţei pe internet

* Proiectul derulat in februarie 2015 s-a dorit o campanie de conştientizare a pericolelor din lumea virtuală şi nu numai * Fie că au discutat la ora de dirigenţie, au jucat teatru, au pregătit expoziţie şi au completat chestionare, elevii au incercat să afle mai multe despre aceste aspecte

La Şcoala Gimnazială „A. S. Puşkin” din municipiul Brăila, director prof. Mihai Chirsanov, s-a desfăşuarat in luna februarie – a fost lansat in Ziua siguranţei pe Internet (10 februarie) proiectul “Luna siguranţei pe internet”. Proiectul – coordonat de prof. înv. primar V. Lacurezeanu, consilier educativ – şi-a propus ca prin activităţi didactice să îi ajute pe elevi să interiorizeze conceptele de siguranţă on-line şi comportament responsabil, să-i informeze cu privire la beneficiile, dar şi riscurile Internetului.

FOTO6        Tema pentru activităţi a fost  “Un internet mai sigur pentru toţi elevii”. Astfel, in 19 februarie 2015 a fost susţinută, la ora de dirigenţie de la clasa a V-a A, activitatea „Capcanele din spatele unui zâmbet frumos”. Jocurile didactice interactive, jocul de rol în care dirigintele a devenit… elev, implicarea în coordonarea activităţii a profesorului psiholog al şcolii au fost elementele prin care s-a încercat atragerea atenţiei elevilor asupra unui set de reguli despre siguranța folosirii calculatorului și a internetului. Activitatea a fost susţinută de prof. diriginte Florica Ţolovici (foto stanga sus, in fata elevilor) şi prof.  Georgeta Zaharia – consilier şcolar.  FOTO2

teatru 1      Pe data de 20 februarie 2015, la Şcoala „Puşkin” a fost Ziua Porţilor Deschise. Una dintre activităţile la care au participat părinţii şi copiii preşcolari (foto dreapta) a fost o piesă de teatru (foto stanga) cu Prusac Lucian (clasa a II-a), Luca Ana-Maria, Toică Alexandra (clasa a III-a), Aculov Nina, Ivanov Ana, Ivanov Laurenţiu, Vasiliu Bianca   (clasa a IV-a). „D-l Goe în clasa a VIII-a – o parodie după schiţa lui I.L. Caragiale, s-a jucat în bibliotecă și a abordat în registru satiric două probleme de actualitate: impactul negativ pe care îl are folosirea în exces şi în mod necontrolat a Internetului asupra comportamentului şi a rezultatelor la învăţătură ale elevilor; diminuarea rolului educativ al familiei datorită dependenţei de reţelele de socializare. „Credem că elevii au inteles mesajul pe care doreşte să-l transmită piesa de teatru, respectiv nevoia de a corela dezvoltarea mijloacelor de comunicare şi utilizarea responsabilă a acestora de către copii cu mediul şcolar, familial şi social în care aceştia trăiesc. Activitatea se înscrie, de asemenea, în proiectul <Un internet mai sigur pentru toţi elevii!>”, subliniază coordonatorii activităţii, prof. înv. primar Veronica Lacurezeanu şi Lenuţa Chirsanov – bibliotecar. parinti

Fotografie2863      In 26 februarie 2015, a fost realizată – de Consiliul Şcolar al Elevilor – expoziţia tematică „Cum folosesc internetul?” Cei cinci elevi din CŞE au împărţit în luna februarie chestionare elevilor din clasele V-VIII, având ca sursă de informaţii „Ghidul utilizării în siguranţă a internetului”, au centralizat rezultatele şi le-au făcut publice în cadrul expoziţiei.  Fotografie2864

De asemenea, au afişat recomandări pentru elevi, părinţi şi cadre didactice, dar şi link-uri utile acestora. Campania de responsabilizare privind siguranţa pe internet a urmărit o deschidere mai mare către discuţiile despre activităţile pe Internet şi viaţa on-line a elevilor.

Reclame

Concert de promenadă de mărţişor, la Muzeul Brăilei „Carol I”

* Duminică, 1 martie 2015, de la ora 11.30 * Intrarea liberă


1       Ce poate fi mai frumos decat un concert pentru serbarea prim
ăverii? Invitaţia pentru duminică, 1 martie 2015, de la ora 11.30, la Muzeul Brăilei „Carol I” (Piaţa Traian nr. 3) vine la fix!  concert

                Astfel, instituţia muzeală găzduieşte la momentul anunţat un concert de promenadă dedicat Zilei Mărţişorului. Intrarea este liberă.

               Organizatori ai evenimentului sunt Casa de Ajutor Reciproc a Pensionarilor Brăila în colaborare cu Asociaţia Culturală „Pohar” şi Muzeul Brăilei „Carol I”.
                Concertul este susţinut de Ansamblul de suflători „Constantin Mănăilă” (aşa cum s-a intamplat şi in 31 ianuarie 2015  – mai multe foto la https://www.facebook.com/media/set/?set=a.801487486610509.1073742089.196618800430717&type=3); dirijor – prof. Ovidiu Rotaru; solist vocal – Marius Grecu; solist instrumentist – Yannis Yannakis.

Secventa din programul anterior desfasurat la muzeu (inregistrare postata pe Facebook):

Spectacolul „Kean’, in TMF Independent nr. 12

* Sambata, 28 februarie 2015, de la ora 18.oo la Sala Studio a dramaticului brailean

afis kean      Asa cum anunta Lucian Sabados – managerul Teatrului „Maria Filotti” (TMF) Braila – continua frumoasa „aventura” cu TMF INDEPENDENT, proiectul ce „ne ajuta pe toti, spectatori si specialisti in teatru sa ne raportam mai fidel si mai realist la ceea ce facem noi in TMF„, dupa cum subliniaza prietenul nostru care conduce destinele teatrului brailean.

Astfel, sambata, 28 februarie 2015, de la ora 18,00, la Sala Studio a TMF este programata secventa cu numarul 12 din atelierele TMF Independent, respectiv „KEAN” dupa Jean Paul Sartre si cu fragmente din Shakespeare, in regia lui Adrian Titieni; un spectacol foarte frumos comentat in Bucuresti si in interpretarea a trei talentati si confirmati actori din „noul val”: Mihai Nitu, Iulia Verdes si Vladimir Albu. 1 kean

                              * * *
Ni se spune… un text profund, emotionant, ce ne vorbeste intr-un mod inteligent si special despre culisele teatrului. Subiect totdeauna incitant si seducator, numai ca acest spectacol cumva spulbera miturile false legate de aceasta lume, ne prezinta actorul, in lumina cea mai normala, cu problemele , dilemele si frustrarile lui. Un text si un spectacol, deopotriva atasante, aceasta productie a Teatrului MIGNON din Bucuresti, unul independent dar activ si percutant in ultima perioada. Grabiti-va asadar sa va procurati bilete, mai sunt foarte putine, insa, cu acordul artistilor bucuresteni, incercam sa extindem zona de spectatori…

Asa ca… ne vedem la teatru!

Escalada zilnica. Pe muntii de indiferenta

20 mart 2012 Aa 100_9421 b         Ma intreb, adesea, cum e ziua voastra? Senina, placuta, cu intamplari neprevazute dar haioase, cu prieteni care va asculta, va inteleg si va ajuta, cu ore pline de bucurii?… Sper din toata inima ca da, asa e, pentru ca la mine e invers.

Eu trebuie sa ma incarc inca de dimineata cu multa energie si curaj pentru a face fata escaladei. Am de urcat, mereu si mereu, munti intregi de indiferenta. Si nu e vreo poteca ajutatoare, nu e nici macar un parau care sa-mi potoleasca setea, nu se aud nici pasarele vesele dinspre zonele impadurite… Nu! Padurile sunt de fapt locuri intunecate unde salasluiesc animale urate si viclene, care au din puteri deosebite ce le permit sa pacaleasca oamenii, sa-i ademeneasca si sa le aduca pieirea. Pacat; din departare, asa de frumos inverzite, par placute si te fac sa te gandesti la adevarate oaze de viata. In realitate, sunt surori “bune” muntilor de indiferenta…

De ce le zic astfel muntilor? Pentru ca asta sunt: conglomerate cristaline de o duritate fantastica si de o raceala cumplita. S-au format in timp, adunand ca un magnet urias toate tonurile gri din vietile oamenilor, toate faptele cu urmari nefericite, toate nedreptatile si toate minciunile lumii… dar mai ales, toata indiferenta.

Stiti, cand ma opresc sa respir un pic, sa-mi trag sufletul cum se spune, adunandu-mi puterile pentru urmatoarea runda in lupta cu inaltimile, ma uit in jur si descopar, din simpla contemplare a culorilor si nuantelor, cam ce anume a determinat formarea acelor zone. Fasiile cu tenta rosiatica sunt sigur de la rautatile violente; ori de cate ori cineva a lovit un semen, a pornit razboiul si a curs sange… s-au format acele sisturi. Fantele gri deschis, cu striatii alb-argintii sunt de la rautatea involuntara, sa zicem… ca atunci cand spui cuiva ca nu stii unde e strada Mare cand tu de fapt stii, si o faci nu pentru ca vrei sa fii rautacios, ci pur si simplu din lenea de a fi amabil. Zonele cu tenta galbuie sunt reziduri ale urii si ale violentei verbale, ale lipsei iubirii; pietrele verzui s-au format din absenta intelegerii si a simpatiei, iar cele cu irizari aurii au la baza sentimentele de invidie. Toate tonurile de maro sunt cauzate de lasitate si de gandurile, faptele meschine, iar albastrul tronand ca un machiaj prost peste fata muntelui este rodul bascaliei, a rasului fara motiv de altcineva, care se petrece in situatia fiintelor fara inima care vor cu orice prêt sa se distreze pe seama altora chiar daca asta le cauzeaza celor din urma suferinta.

Stiu ca multi dintre voi nu vedeti astfel muntele ori nu aveti de unde sa cunoasteti toate aceste amanunte… Pentru voi, un munte e doar un loc de vacanta, de relaxare departe de casa, de serviciu si de cotidian. Nu il asociati zilei si clipelor, nu il confundati cu viata. Si cel mai adesea, nu va ganditi la el decat ca la o simpla forma de relief.

Pentru mine, insa, muntele e viata. Pentru ca il vad cu ochii sufletului si simt toate nedreptatile zilelor si oamenilor asa cum malul simte mangaierea apei, dar si loviturile ei, muscaturile care ii smulg incet-incet bucati din trup, joaca valurilor transformata cateodata in tsunami… Muntele acesta, in varful caruia sunt toate idealurile, este in realitate tot ceea ce ii dam noi sa poarte: inima rece cand nu auzim strigatele de durere fizica si de nevoi, urechea surda care nu ne lasa sa intindem o mana de ajutor, mintea calculata care ne ghes sa spunem “Nu pot acum sa stau cateva clipe cu tine… sunt ocupat!” sau “Nu am cum sa te ajut… ’ chiar daca nu ar fi o problema pentru tine daca ai face-o…

Si sunt atatea care se pot face: in primul rand putina ordine in sentimente, in ganduri, apoi putin cate putin mai mult timp acordat celor dragi si celor singuri, adesea cate o intrebare de genul “Te simti bine? Ai tot ce iti trebuie? Cu ce te-as putea ajuta?’, legi mai bune, sisteme organizate de reala rasplata a efortului uman – fie munca salariala sau voluntariat, dar si clipe de bunatate acordata noua insine: sa nu ne lasam prada suficientei si sa nu lasam raceala sa ne cuprinda inima, mintea… Asa spune povestea ca ar trebui sa fie Binele si Lumina care sa scalde triumfator muntele. Si cam aceasta ar fi metoda prin care muntii de indiferenta ar fi doar simple formatiuni geografice alcatuite din roca pe care o putem folosi in diverse scopuri, evident, utile vietii.

Pana una-alta, pe mine ma asteapta o noua zi de escaladare si tot pe munti de indiferenta. Eu simt aceasta indiferenta. O vad si ma doare. Dar trebuie sa urc, mereu si mereu, pentru ca acolo, sus, am de atins cateva stele, carora le spun idealuri. Stiu ca aveti si voi. Chiar daca nu va uitati intotdeauna cu atentie la nuantele rocilor si nu sesizati lipsa potecilor, a paraului rece si cristalin…

Va doresc sa aveti zile pline de bucurii si de dragoste. Am auzit ca astfel se intampla celor care nu se apleaca prea des asupra nenorocirilor: au parte numai senin! Asa sa fie! In fond, chiar si un munte de indiferenta poate fi ocolit de nori cateodata…

N.aut (Armanda Filipine, revista de cultura si informatie Braila Chirei) Acest text este editorial; ar putea fi, la fel de bine, si poveste… adevarata…

Cenaclul literar „Panait Istrati’, invitatia lunii februarie

* Vineri, 27 februarie 2015, de la ora 17.00, la Biblioteca Judeteana „Panait Istrati”

cenaclu nov        Membrii Cenaclului literar „Panait Istrati” se reunesc vineri – 27 februarie 2015 – de la ora 17.00, la Biblioteca Judeteana „Panait Istrati” din municipiul Braila. Este prima intalnire din acest an a cenaclistilor, acestia avand ocazia sa se vada si la recentele evenimente legate tot de carte – lansarea revistei „Litera13” si a volumului „Versuri rătăcite în Balta Brăilei” al Violetei Craiu. cenaclu nov 2

Ultima intalnire – mai multe foto la https://www.facebook.com/ArmandaFilipine/media_set?set=a.10203303460134334.1073741875.1445089699&type=3 – a avut loc in luna noiembrie 2015, tot la institutia bibliotecii (inititor al proiectului cenaclului). Au participat Armanda Filipine, Virgil Andronescu, Dumitru Anghel, Valentina Balaban, Claudia Bratu (actrita) Paun Condrut, Aurel Furtuna, Dragos Ionescu, Ionel Ivan (colectionar), Vasile Mandric, Lucia Patrascu, Mihai Vintila – redactor sef revista „Litera13”.

Prelegere despre „ultimul Grigorescu”, la Muzeul Brailei „Carol I”

* Sâmbătă, 28 februarie, ora 11.30, la Centrul Cultural Nicăpetre * Cu Alina Mircea

Seria de întâlniri cu publicul desfăşurată sub genericul „Aer. Apă. Artă” debutează anul acesta cu o prelegere dedicată „ultimului Grigorescu”. Astfel, sâmbătă – 28 februarie 2015 – de la ora 11.30, la Centrul Cultural Nicăpetre are loc o discuţie despre aşa-numita „perioadă albă” din creaţia celui mai iubit pictor român.

ultimul Grigorescu         O introducere in interesanta şi atractiva prezentare (n.aut. Garantat! După celelalte intâlniri, sub acelaşi generic, cu Alina Ruxandra Mircea, stiu sigur ca aşa va fi!) ne oferă gazda evenimentului – muzeograf Alina Mircea:

Fluidă, eterică, aproape monocromă, pictura „perioadei albe” (desemnând, după unii comentatori, producţia ultimilor 15-20 ani de viaţă, după alţii, pe cea a ultimilor 7) este, de mai bine de un secol, o adevărată piatră de poticnire pentru judecata critică. „Nu după ultimele sale tablouri trebuie judecată întreaga operă a maestrului”, se grăbea să precizeze, cu o oarecare îngrijorare, Alexandru Tzigara-Samurcaş încă din 1907, imediat după moartea pictorului. În 1937, în preziua centenarului Grigorescu – aşadar, la vremea primului bilanţ – Prof. George Oprescu întărea, cu întreaga-i autoritate, opinia potrivit căreia ultimii ani de activitate, copleşiţi de obligaţiile pe care le aduce succesul, nu dăduseră la iveală decât „o pictură facilă, fără consistenţă, ultimele note ale unui cântec fericit”. Judecata contrară nu a fost nici ea mai puţin vehementă: încă din anii ’20, un Francisc Şirato scria că „perioada albă” este nu doar momentul de fericită sinteză din creaţia pictorului ci, mai mult chiar, „un punct culminant în arta românească”.

              O atât de categorică polarizare a conştiinţei critice semnalează prin ea însăşi un mănunchi de probleme, ce ţin atât de pictură ca atare, cât şi de istoria receptării, şi ridică, fireşte, o serie de întrebări.

                A fost Grigorescu, în anii din urmă, victima propriului succes? Să nu mai fi ştiut el să reziste asaltului de comenzi venite din partea unui public puţin avizat, dar avid să posede cât mai multe dintre pânzele care au făcut faima pictorului devenit „la modă”? Se datorează „maniera albă”, aşa cum s-a spus în epocă, unei epuizări a talentului, provocate ori cel puţin favorizate de mulţimea comenzilor şi de progresiva deteriorare a vederii? Ori este, dimpotrivă, nu rezultatul oboselii, ci al unui original efort de sinteză şi chiar de înnoire a mijloacelor de expresie, un răspuns cu totul personal la dezvoltările picturii moderniste din preajma lui 1900? Va fi fructificat ea, aşa cum s-a avansat recent, un filon simbolist, japonizant?

             Pornind de la aceste întrebări, prelegerea de sâmbătă va încerca o definire mai nuanţată a mult-dezbătutei „perioade albe”. Bazată pe examinarea unei părţi însemnate a picturii grigoresciene dintre 1885 şi 1907, discuţia în jurul „ultimului Grigorescu” speră să releve un creator mai complex şi o producţie mai puţin omogenă şi mai puţin previzibilă decât ar putea părea la prima vedere.

Expoziție de carte veche bisericească, la Biblioteca Județeană Brăila

* Volumele expuse sunt tipărite în limba romănă, în slavă, grecește sau germană

DSCN0100 a (3)     Miercuri, 25 februarie 2015, la Biblioteca Județeana „Panait Istrati” Braila s-a vernisat o expoziție de carte veche bisericească, organizată în parteneriat cu Arhivele Naționale ale României, Serviciul Județean Brăila, cu prilejul împlinirii a 90 ani de la înființarea Patriarhiei Ortodoxe Române.

Expoziția de carte a fost prezentată de Ion Volcu (foto dreapta) – șef birou Colecții Speciale și de Cristian Filip – consilier în cadrul Serviciului Județean al Arhivelor Naționale Brăila.

Brăilenii au astfel ocazia să vadă cărți vechi,  din secolele 17-19, tipărite în Țările Române, dar și în străinatate. DSCN0100 a (2)

DSCN0100 a (1)      Cărțile expuse sunt tipărite în limba romănă, în slavă, grecește sau germană. O carte rară și de mare valoare, unică în județul Brăila este Biblia lui Șerban Cantacuzino, tipărită la București în 1688.