Nicolae Grigorescu, un artist cu valoare de simbol

* Nu sunt chiar acestea cuvintele prin care tanara muzeograf Alina Ruxandra Mircea, de la Sectia de Arta a Muzeului Brailei „Carol I” – Centrul Cultural Nicapetre – l-a caracterizat pe primul mare pictorul modernist roman in prelegerea sa cu tema  „ultimului Grigorescu” din ciclul de intalniri  „Aer. Apă. Artă”, dar ele suprind o realitate a operei marelui intaintas: fie ca a fost inteles/ placut de specialistii domeniului ori ba, Nicolae Grigorescu ramane un reper, aproape un simbol pentru o epoca, pentru stiluri, pentru teme, mesaje si, evident, pentru contemporanitatea care si daca il trece uneori sub tacere, nu-l uita

Nicolae Grigorescu (15 mai 1838 – 21 iulie 1907) este pictorul considerat aproape unanim ca fiind primul mare reprezentant in Romania al modernismului in domeniul picturii. Pornind de la cele cateva lucrari aflate in colectiile Sectiei de Arta a Muzeului Brailei „Carol I” unde lucreaza, tanara muzeograf Alina Ruxandra Mircea a sustinut o prezentare (https://brailachirei.wordpress.com/2015/02/26/prelegere-despre-ultimul-grigorescu-la-muzeul-brailei-carol-i/) sambata, 28 februarie 2015, despre ultima parte a vietii si creatiei importantului si indragitului artist. DSCN0144

Cu un bogat aparat critic si o multime de reproduceri, folosindu-se de comparatii pertinente cu lucrari similare ale unor artisti contemporani – inclusiv cei din Scoala de la Barbizon (pe reprezentantii careia pictorul i-a ales drept model cat a stat in Franta), Alina Mircea a ilustrat cu acribie plaja de interpretari  la care este supusa indeobste creatia grigoresciana. Daca a fost sau nu influentat de alte curente ori doar s-a dedat unor mode ale vremii, daca a fost uneori inclinat sa se lase in voia comanditarilor, efectuand multe tablouri in serie si cu subiecte idilice – adesea considerate „minore”, daca a fost ori ramane un neinteles, Nicolae Grigorescu a fost zugravit cu respect si dragoste de tanara specialista in arta. DSCN0180

DSCN0160         N.aut (Armanda Filipine, revista de cultura si informatie Braila Chirei). Mi-a placut ca la prelegere au fost prezenti si artisti plastici, intre acestia scenograful Gheorghe Mosorescu – presedintele Filialei Braila a Uniunii Artisti Plastici, ceea ce a limpezit atmosfera din sediul Centrului Cultural Nicapetre (si unde am fost „vegheati” de minunatele opere masive, lucrate in lemn de inegalabilul artist Nicapetre). De ce spun asta? Pentru ca limbajul, chiar nefiind unul sofisticat, a „prins” la auditoriu, iar ideile au curs ca apa… asa cum si suna inceputul motto-ul sub care au loc intalnirile de la Centrul Nicapetre: „Aer. Apa. Arta”. Mai multe imagini de la intalnire (in care sper ca se vede destul de bine si cate ceva din preparatiile ample ale vorbitoarei) la https://www.facebook.com/media/set/?set=a.838748389551085.1073742117.196618800430717&type=3 pe pagina Facebook a revistei Braila Chirei.

DSCN0170        Cateva cuvinte a rostit, la final si Maria Stoica – sef Sectia Arta a muzeului – sintetizand prezentarea tinerei colege si multumind audientei interesate de profunzimile unui artist pe care uneori il trecem sub tacere. Bineinteles, a fost de la sine inteleasa cu bucuria pasionatilor de arta autentica si invitatia de a ne delecta, in alte zile, cu bogata colectie de arta care sta la dispozitia privitorului in salile de la sediul din Piata Traan (cu intrare dinspre Calea Galati).  Concluzia, cum o sintetizez eu, ar fi cam asa: fie ca a fost inteles/ placut de specialistii domeniului ori ba, Nicolae Grigorescu ramane un reper, aproape un simbol pentru o epoca, pentru stiluri, pentru teme, mesaje si, evident, pentru contemporanitatea care si daca il trece uneori sub tacere, nu-l uita, nu-l pot uita. Ca sa nu mai spunem ca prin seriile de care cu boi si tarancute oricum a devenit o marca a locului, o emblema pe care – de ce nu? – un specialist al turismului ar putea sa o foloseasca intr-un autentic si profitabil brand de tara.