Daca scriu un poem, versul ar trebui sa sune „Tristeta furata a magnoliilor”… nu-i asa? Dar realitatea oraselor (cele romanesti, din nefericire, tare mutilate de arhitectura comunismului, dar si de neglijenta si de indiferenta contemporanilor) e mai cruda. Pentru ca magnoliilor rupte, furate propriei lor frumuseti nu le mai foloseste la nimic poezia…
N.aut. Povesteam cu ajutorul unei imagini (https://brailachirei.wordpress.com/2015/04/10/viata-strazii-magnolii-zambind-orasului/), tot la aceasta rubrica, dar acum cateva zile (in 10 aprilie 2015), cum zambeste curajos magnolia imbobocita… As fi vrut sa o arat in splendoarea florilor deschise si… surpriza a fost asta… O dezamagire (Nu prima! Din pacate, nu singura…) si o trista realitate. Creanga cu boboci a disparut… a fost rupta…
BRAILA CHIREI 