* Cu doua lansari de carte aparute la Editura Vremea – director Silvia Colfescu * Joi, 18 iunie 2015, la Biblioteca Judeteana „Panait Istrati”
Cu ocazia aniversarii a 125 ani de la nasterea Profesorului Nae Ionescu (16 iunie 1890, Brăila – 15 martie 1940, București) – filozof, logician, pedagog și jurnalist român – volumul de corespondenta dintre Nae Ionescu si sotia sa, dar si jurnalul acesteia din urma – ambele aparute la Editura Vremea – se lanseaza si la Braila. Evenimentul are loc joi, 18 iunie 2015, de la ora 17.00 la Biblioteca Judeteana „Panait Istrati” unde reprezentanti ai Editurii Vremea incepand cu directorul Silvia Colfescu vor fi prezenti pentru o frumoasa si interesanta intalnire. De asemenea, sunt anuntate Anca-Irina Ionescu si Doina Jela. Din partea gazdelor, vor vorbi despre importantul ganditor – care suscita in continuare atentia specialistilor – prof. dr. Viorel Mortu, critic literar (nume de autor Viorel Coman) si universitarul filosof Valentin Popa. Moderator va fi Dragos Adrian Neagu – manager biblioteca gazda.
* * * Prezentari ale cartilor (preluari de pe site Ed. Vremea)
„Jurnal cu si fara Nae Ionescu”, editie ingrijita de Anca-Irina Ionescu; prefata de Sorin Lavric. ‘Jurnal cu si fara Nae Ionescu” este o carte de dragoste. O dragoste trista. Iubirea singuratica a unei femei parasite, care traieste printre si pentru amintirile ei. O pagina din intimitatea unei casnicii celebre, in marginea vietii omului care a modelat gandirea celei mai stralucite generatii a Romaniei secolului XX. Elena-Margareta Fotino si Nae Ionescu s-au cunoscut in 1911, s-au casatorit in 1916, au avut doi baieti, apoi, in jurul lui 1930, s-au despartit, fara a divorta vreodata. Ea a continuat sa il iubeasca, el, sa o stimeze si sa o ajute. Elena-Margareta Ionescu, nascuta Fotino (1889-1971), a absolvit Facultatea de Litere si Filosofie si a urmat in paralel cursuri la Academia de Muzica si Arta Dramatica, fiind o buna pianista si o fina comentatoare a concertelor audiate. Era pasionata de muzica clasica si citea volume de literatura si filosofie, adesea in original, in franceza si germana. A calatorit destul de mult in Europa, a fost primita de Regina mama Elena, aflata in exil in Italia, a avut ocazia sa asiste la jocurile olimpice de la Berlin din 1936 si la o manifestatie a camasilor negre la Roma. In ciuda separarii de sotul ei, Elena-Margareta Ionescu a intretinut relatii de amicitie cu unii dintre apropiatii si studentii sotului ei. Totusi, existenta ei a fost una solitara dupa aceasta despartire, jurnalul de fata, care acopera, cu pauze lungi, perioada 1918-1961, fiind o marturie dureroasa despre o legatura ce nu avea datele necesare pentru a dura si despre o dragoste care a continuat mult dupa ce relatia s-a destramat.
O carte de dragoste: „A ta de tot. Al tau de tot. File de corespondenta„, cuvânt de însoţire de Doina Jela; ediţie îngrijită de Miruna Lepuş; traducerea scrisorilor din limbile germană şi franceză de Anca‑Irina Ionescu. „În volumul de faţă, deşi nu explică şi nu epuizează nici el tainele unui atât de puternic personaj, ne aflăm totuşi mai aproape ca oricând de intimitatea profundă a lui Nae Ionescu, fiind vorba de corespondenţa cu Elena-Margareta Fotino şi apoi Ionescu, cea alături de care va trăi vreme de patru ani un fel de prietenie amoroasă, care îi va deveni, în 1915, soţie, cu care va avea trei băieţi, şi din viaţa căreia va pleca în 1930, fără a se despărţi vreodată, în ciuda legăturilor ulterioare, aparent mult mai puternice, în tot cazul mult mai spectaculare. Iar asta fiindcă în această relaţie şi această corespondenţă, personalitatea lui se oglindeşte şi se revelează, atât cât e omeneşte posibil, în toate valenţele sale umane, completând, în chip oportun, Jurnalul soţiei sale, apărut foarte recent tot la Editura Vremea” – Doina Jela;
„Atunci, ce s‑a schimbat? noastre? Prostii toate. Nu mai putem avea. E un capitol închis. Să nu ne mai facem nici sânge‑rău, nici iluzii. Tot noi suntem, cei de acu’ cincisprezece ani. Tot noi doi. Nu a pătruns nimeni între noi. Timpul, da, a curs, dar a curs asupra noastră a amândurora” – Nae Ionescu, 19 iunie 1925, Paris
„Că tu şi eu rămânem tot noi e fatal; dar nu fiindcă fiecare din noi nu am mai putea iubi, ci fiindcă am iubit complet; fiindcă, cu sau fără voia noastră, cu toate neînţelegerile noastre, noi ne‑am completat şi ne‑am unit indisolubil” – Elena Margareta Ionescu, 25 iunie 1925, Bucureşti