Ion Pena, scriitorul interzis din Cimitirul Eroilor – Alba Iulia


*N.red. Am primit acest articol si il public asa cum l-a transmis – inclusiv cu foto – autorul (nepot al epigramistului Ion Pena), semnat la finalul materialului

 

Considerat de unii, poate cel mai bun epigramist teleormǎnean, Ion Pena (foto stanga) a fost in primul rând un poet apreciat in perioada interbelicǎ. Nǎscut pe 25 august 1911, într-o familie de țǎrani, în comuna Belitori, azi Troianul, mort în rǎzboi pe 29 iulie 1944 și înmormântat în Cimitirul Eroilor din Alba Iulia, Ion Pena este mai mult un necunoscut astǎzi. De ce ? Pentru cǎ între 1945 – 1989, mort fiind, a fost ascuns de ciracii cenzurii în „fondul special – interzisi – S „. Nu le-a scǎpat mai nimic, l-au ras de tot. Pânǎ în 2000 nu s-a știut mai nimic de el. Doar epigramiștii seniori iși mai aminteau de epigramele în care-i creionase pe titanii epigramei, Pǎstorel Teodoreanu și Cincinat Pavelescu.

       ion pena      In urma documentǎrii facute în biblioteci și arhive,am descoperit cǎ Ion Pena a publicat  și era apreciat în marile publicații bucureștene „Universul literar”, „Pǎcalǎ”, „Prepoem”,  „Epigrama”,  „Vremea”,  în revista buzoianǎ „Zarathustra”, redactată de Ion Caraion si Alexandru Lungu, cât și în cele teleormǎnene „Oltul”, „Drum”, „SO4H2”, „Graiul tineretului”. De tânǎr, Ion Pena și-a creat multe adversități publicând texte prin care se delimita de „exclusivismul rasei și culturii germane”, în revista „SO4H2″, pe când avea doar 22 de ani. Condeier cultivat, rafinat, cu un spirit inteligent, acid și chiar autoironic, Ion Pena dă scrierilor sale concizie și finețe. Antibolșevic convins, scria înainte de venirea trupelor sovietice în revista „Pǎcalǎ” al cǎrei motto era: „Iar când  la Patria Română / Râvnește hidra bolșevică / Nesățioasă și păgână, / Ia și o armă, că nu strică!”. 2015 2

​            In UNIVERSUL LITERAR, suplimentul celui mai popular și influent ziar din perioada interbelicǎ, Universul, Ion Pena era catalogat „Un poet plin, de un talent robust, original și format, care face o figură cu totul aparte în corul celorlalți”.  „Astăzi Ion Pena vine între noi cu o liră cu totul înnoită, aşezându-se dintr’odată pe primul plan al poeziei tinere”, „versurile lui trebuiesc citite cu toată atenţia. În miezul lor se sbate un poet de rasă, care semnează simplu şi desluşit: Ion Pena”.

              Astăzi, noi putem să judecăm firul epic din proza utopică în două părți, „Moneda fantazienilor”, scrisă în Banat, la Sichevița, între 1937 – 1938, în care Pena merge cu anticipația pânǎ în 1 ianuarie 2000. Prima parte a fost publicatǎ în revista „Drum”, în anul 1937, numărul de Crăciun, iar partea a doua, singurul manuscris, în dactilogramă, rămas la fratele mai mic Petre Pena a ajuns la nepotul lor Marin Scarlat, care l-a dat spre publicare. În povestire, previziunile autorului au mari analogii cu colectivizarea și cooperativizarea (coop-uri, gradinițe, ..), Ion Pena dovedindu-se un bun analist social de anticipație. Prozatorul și publicistul Constantin Stan (1951 – 2011), membru al Uniunii Scriitorilor, în 2001, în articolul „Un caz ciudat”, vorbește despre faptul că „Pena, prin povestirea sa, îl devansează pe  George Orwell”, autorul faimosului roman „Ferma animalelor”, scris in 1945. Iar profesorul, ziaristul și prozatorul Victor Marin Basarab afirma în 2001: „Moneda fantazienilor” ar trebui pusǎ în circulație și așezatǎ într-o exactǎ comparație cu proza urmuzianǎ, într-o corectǎ înțelegere a vizionarismului sud-est european și, de ce nu, la baza teatrului absurdului ionescian.” Acum, în 2016, citind și cumpǎnind, putem afirma că Ion Pena a fost un vizionar.
           Istoricul și criticul literar Stan V. Cristea, membru al USR, consemna în revista „Caligraf” din iulie 2005:  „Surprinzător, prin 1943 – 1944, Ion Pena pare că evolua spre un nou fel de poezie. Îi întrezărim – incredibil, cumva pe Nichita Stănescu și Marin Sorescu”, iar în ziarul „Drum” din 17-23 august 2001 acesta sublinia: „Citite cu răbdare, dincolo de graba acestui început de nou secol, multe din poeziile lui Ion Pena ne dezvăluie un poet adevărat și sensibil, care a putut să meșteșugească destule versuri memorabile.”
           Profesional, Ion Pena a funcționat timp de patru ani și zece luni în Banat, la Sichevița, între 1936 – 16 iulie 1941, ca delegat de agenție. Aici înființeazǎ „Caminul cultural – Lumina”, cu sediul în incinta Primǎriei. Doneazǎ caminului cultural un aparat radio, iar bibliotecii din localitate cǎrți în valoare de mii de lei. Ulterior, împreunǎ cu sǎtenii procurǎ un aparat de proiecție. Profesia avea sa-l ducǎ pe Ion Pena, în august 1941, la Domnești, județul Mușcel, actualmente Argeș, unde lucreazǎ ca agent administrativ. Aici înființeazǎ „Biblioteca Modernǎ” prin care cautǎ sǎ satisfacǎ cerințele de lecturǎ ale localnicilor, implicându-se puternic în activitatea de culturalizare a sǎtenilor. În Domnești se împrietenește cu Gheorghe Șuța, care-l și gǎzduiește pânǎ la plecarea sa pe front. Acesta era liderul  Partidului Național Țǎrǎnesc din Domnești, mare industriaș și comerciant, unchiul Elisabetei Rizea din Nucșoara – Argeş, participantǎ activǎ la „Rezistența anticomunistǎ din Munții Fǎgǎraș – Haiducii Muscelului”. In fapt, Gheorghe Șuța fiind fratele avocatului Nicolae Șuța, viitorul şef de cabinet al vice-preşedintelui PNȚ, Ion Mihalache.
           Viața lui Ion Pena s-a desfǎșurat sub zodia tragicului, ca sǎ nu spunem a blestemului. A avut parte de un destin frânt la doar 33 de ani, fiind al cincelea copil, din cei șapte, pe care pǎrinții l-au condus pe ultimul drum al vieții. Prietenia sa cu Gheorghe Șuța și apartenența la PNȚ aveau sa-i condamne familia la supravegherea și perchezițiile miliției și securitǎții. Ion Pena n-a avut copii si n-a fost cǎsǎtorit, urma s-o facǎ dupǎ rǎzboi, dar n-a mai apucat, sfârșind in Cimitirul Eroilor din Alba Iulia. O floare de fatǎ a rǎmas strivitǎ pe viațǎ. Strǎbunicii mei din partea mamei, pǎrinții lui Ion Pena, şi-au trǎit viața in doliu, fǎcuserǎ poteci cǎtre cimitir şi bisericǎ cu  inmormântǎrile si parastasele celor cinci copii. Acest demers, fǎcut pentru suferințele acestor suflete, este datoria mea de nepot, altfel totul s-ar fi pierdut.
Marin Scarlat
Anunțuri

Lasă un comentariu

Niciun comentariu până acum.

Comments RSS TrackBack Identifier URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s