Muzica Militara a Garnizoanei Braila: concert festiv la aniversare


*In 29 iunie 2016, de la ora 18.30 pe scena de la Esplanada Dunării *Se implinesc 185 ani de la infiintarea Muzicilor Militare si 155 ani de cand există la Brăila formatie de muzică militară  

col Petrea Gogu

col. Petrea Gogu

afis  In 29 iunie 2016, de la ora 18.30 pe scena de la Esplanada Dunării are loc concertul festiv sustinut de Muzica Militara a Garnizoanei Brăila condusă de col. Petrea Gogu (foto) la implinirea a 185 ani de la infiintarea Muzicilor Militare si 155 ani de cand există la Brăila formatie de muzică militară – eveniment anuntat si la https://brailachirei.wordpress.com/2016/06/24/muzica-militara-a-garnizoanei-braila-concert-festiv/.  Organizatori: Brigada 10 Geniu „Dunarea de Jos’, Asociatia culturală „Voces Concordiae’, Consiliul Judetean prin Centrul Judetean pentru Conservarea si Promovarea Traditionale (Centrul de Creatie) si Primăria Braila. Partenerii media si sponsorii – pe afisul alăturat.

In cele ce urmează, prin intermediul colonelului profsor Petrea Gogu aflăm mai multe din frumoasa istorie a fanfarei militare brăilene.

Muzica militara a Garnizoanei Braila – o istorie cu pagini de aur

            Muzica Militară devine o permanentă in viata muzicală braileană incepand cu 1861. Aici vor concerta de-a lungul anilor in Grădina Mare (Grădina Publică) muzicile Regimentului 1, 3 si 8 Infanterie, a Regimentului 38 Infanterie ”Neagoie Basarab” si a Regimentului 5 „Graniceri”. Dintre sefii de fanfară care au activat la Brăila, ducand faima muzicii militare, merită a fi numiti Ioan Umvogel, Anton Kratohvil, Leopold Hans Kern, Sergiu Paiu etc.

            Marsurile, valsurile, mazurcile, polcile ori uverturile din operele celebre, prelucrările folclorice interpretate in concerte au incantat auzul si inimile a numeroase generatii. Până la cel de al doilea Război Mondial, Brăila a fost oraşul fanfarelor, avea nu mai putin de cinci fanfare: a Regimentului 38 Infanterie „Neagoe Basarab”, a Regimentului 5 Grăniceri, a Gardienilor Publici, a Primăriei şi a Comunităţii Elene. Şi în anii socialismului la Brăila erau trei fanfare: a Garnizoanei militare, a Uzinei „Wilhelm Pieck” condusă de Vasile Filip şi a Şantierului Naval condusă de Constantin Teodorescu. Fara teama de a gresi putem spune ca muzica de fanfara a fost si este una dintre principalele component ale vietii culturale-muzicale brailene.

     Muzica Militara Braila condusa de col Petrea Gogu      Actuala Muzică Militară a Garnizoanei Brăila (foto) a venit din orasul Slobozia in anul 1958. La pupitrul său dirijoral s-au perindat de-a lungul anilor col. Alexandru Turcu, col.(r) Gheorghe Andrei, lt. col.(r) Ioan Ghiocel. Traditia a rămas pe maini bune, astăzi muzica militară condusă cu profesionalism de peste 25 de ani de col. Petrea Gogu, licentiat al Universitatii Nationale de Muzică Bucuresti, se dovedeste a fi o demnă urmasă a fanfarelor de altădată. Col. Petrea Gogu este iniţiatorul şi managerul singurului festival internaţional al Muzicilor Militare din România, în prezent ajuns la a XII-a ediţie. Formată din cei mai talentați instrumentiști din țară, peste 50% dintre ei având studii superioare de specialitate, muzica militară braileană a participat la toate edițiile festivalurilor naționale si internaționale de gen de la Brăila, București, Sibiu și Iași, fiind apreciată la superlativ. Concertele de promenadă și show-urile susținute în parcurile și piețele orașelor amintite, cât și zecile de concerte vocal-instrumentale prezentate pe scenele din Brăila  și din țară, dar mai ales repertoriul abordat : marșuri, valsuri, uverturi, prelucrări folclorice și de muzică ușoara etc., au atras pe deplin interesul publicului spectator, ce a răsplătit cu vii aplauze prestația muzicii militare brăilene, iar din partea Primariei municipiului Brăila a primit Diploma de Excelență pentru întreaga activitate. Cu ocazia celei de a VII-a ediții a Festivalului Internațional al Muzicilor Militare, Muzica Militară a Garnizoanei Brăila a lansat CD-ul audio intitulat „În parc fanfara cânta”.

  Activitatea muzicii militare brăilene se regăseşte în toate manifestările culturale pe plan local, naţional şi internaţional. În acest sens, este de apreciat participarea la peste 10 festivaluri  internaţionale de gen la Cracovia – Polonia; San-Remo – Italia; Regensburg, Bayreuth, Hanovra – Germania; Callais, Albertville – Franţa unde au reprezentat România alături de Corpul de balet al Ansamblului Artistic al Armatei, Grupul folkloric ”Pandelasul” si Trupa de majorete a Cercului Militar Braila la un înalt nivel artistic. In anul 2011, cu ocazia implinirii a 180 de ani de existenta a muzicilor militare, muzica militara braileana a sustinut un cocert vocal-instrumental de inalta tinuta artistica la Casa Tineretului Braila, sub bagheta colonelului Petrea Gogu, caruia i s-a conferit EMBLEMA DE ONOARE a Statului Major al Fortelor Terestre, iar Muzicii Militare a Garnizoanei “Diploma de Excelenta” din partea Brigazii 10 Geniu “Dunarea de Jos” Braila. Diploma de Excelenta pentru Muzica Militara Braila

         In cele 18 decenii si jumatate de existenta, Muzicile militare au trecut de la “insotirea” regimentelor din ”Straja Pamanteana” din anul 1830, la paradele muzicale, concertele de fanfare si la show-urile muzicale. Fanfarele au adus in parcuri, in sali de bal si concert repertoriu european: marsuri,polci,valsuri,uverturi,arii din opera si operete plus  cantece si jocuri populare nationale in aranjamente pentru formatii de suflatori, modeland auzul melodico-armonic al romanilor si gustul pentru muzica de ansamblu.

         La 1 Iulie 2016, unite prin vocatie si traditie, într-o veritabila scoala a daruirii si pasiunii creatoare,  muzicile militare, îsi sărbătoresc 185 de ani de existenţă.

N.aut. Si un text al dr. Nicu Teodorescu despre muzica militara la Braila, material revazut si adaugit de colonel Petrea Gogu.

Fanfara

„Fără muzică viata ar putea fi o eroare” – Nietzche

          Când instrumentele de suflat s-au asociat si au cântat împreună, ele au dat naştere fanfarei, de la primele ei apariţii fanfara a fost legată de activităti militare, de obicei războinice. Homer consideră barbare popoarele ale căror expediţii militare erau lipsite de fanfară. Intonarea de către fanfare a imnurilor înainte de luptă avea darul, la atenieni si la spartani, să câştige bunăvoinţa zeului Marte, să ridice moralul trupelor, să insufle curaj combatanţilor, asa încât să facă din fiecare soldat un erou naţional, dar să si ii înspăimânte pe adversari. Spartanii, cunoscuţi în istorie drept un popor războinic, porneau la atac în sunetele „Imnului lui Castori” intonat de o fanfara compusa din flautişti, trompetisti si toboşari. Se spune ca era un spectacol grandios si înaltator prin precizia paşilor cadenţaţi de un zeu favorabil. După luptă, se intonau imnuri de mulţumire si de lauda zeului Apollo pentru sprijinul dat în bătălie.

     fanfara, foto arhiva 1     Dacă ar fi să dam crezare legendelor, fanfara se spune că ar fi câştigat batalia de la Cunassa, înfricoşând soldaţii lui Artaxerxes. Tot datorită ei, Iulius Cezar, ar fi trecut Rubiconul (fără aprobarea senatului), câştigând batalia. Se spune de asemenea că tot fanfara ar fi născut entuziasmul care i-a condus pe cruciaţi la cucerirea Ierusalimului. Iar după Reynal, chiar unele din victoriile lui Frederic cel Mare s-ar fi datorat tot fanfarei. Si la romani muzica de război avea forme triumfale datorită numărului mare a instrumentelor de suflat: tube, trompete drepte, trompete curbate în formă de colac numite buccine si corni. Trompetele erau primele instrumente care dădeau semnalul de atac, după care toata fanfara intona imnurile de lupta. Publius Cornelius Tacitus spune ca romanii folosindu-se de trompete iar fi pus pe germani pe fugă. Romanii aveau imnuri de victorie si de retragere. Si la daci instrumentistii erau celebrati si respectati, activitatea lor muzicala fiind socotita ca o mare functie morala. Dacii, asa cum se poate vedea pe basoreliefurile Columnei lui Traian si pe Arcul lui Titus din Roma, dispuneau de variate instrumente de suflat de folosintă militară. La daci si romani, instrumentistii ocupau ranguri inalte in armată.

           Fanfara la Braila

            Istoria fanfarelor la Braila începe cu epoca romana de când dateaza acea piatra pe care sunt înscrise numele a doi instrumentişti cântând la instrumente de folosinţa militara. Aelins Primus tubicem legionis si Cassius buccinator (Corpus inscriptorum latinarum, voi. III, partea I, p. 675) Din cartea ziaristului Nae A. Vasilescu intitulata „Schite istorice si administrative din oraşul si judeţul Brăila” (Brăila 1929, p. 85), reiese ca în anul 1728, o fanfara l-a însotit pe domnitorul Grigore Ghica în drumul sau de la Braila la Galaţi, după ce fusese învestit ca domn al Moldovei la Constantinopol. Textul este: „…pleca cu doua seici la Galaţi zicând din trâmbiţe si din naiuri si trăgând focuri”. Probabil ca se refera la o fanfara de tipul tubulhanelelor existente la Braila în timpul ocupaţiei turceşti.

O fanfara de tip european, fanfara „garnizonului”, cum o numesc documentele vremii, a aparut la Braila o data cu venirea primelor regimente. O astfel de fanfara a cântat în anul 1840 alaturi de cor si lautari la sarbarorirea domnitorului Alexandru Dimitrie Ghica. O alta atestare documentara a prezentei unei fanfare la Braila în mod cronologic este legata de anul 1845, mai precis de ziua de 27 august a acestui an si de adresa Vorniciei din Launtru prin care se comunica Maghistratului modul cum urma sa se desfasoare terimonia căsătoriei „M. S. prea Inaltatului Domn cu Dumneaiei cucoana Mărită născută Vacareasca” si în care se preciza ca în ziua sosirii înaltei logodnice cu vaporul la Braila, toata oştirea garnizonului cu isnaful si muzica, toate dregatoriile politicesti, orăşeneşti si negustoreşti, se vor aşeza la cuviinciosul loc, lângă marginea Dunării.

Următoarea atestare documentara poarta data de 11 iunie 1848, când a avut loc la Braila „tirimonia” proclamaţii constituţiei. Fanfara prezenta la eveniment, a aparţinut Legiunii a X-a de Guarda Civica. Muzica legioanei, cum se scrie în document, a cadenţat paşii în care au defilat toti amploaiaţii, dipotatii mercantili si toti amborii, tot legionul cu stabi si oberiofiteri… toate corporaţiile,…toti dorobanţii îmbrăcaţi în port naţional. Ca a fost vorba de fanfara ne precizează acelas document în care se scrie ca alaturi de fanfara a cântat si o musica naţionala, adica un taraf, în sunetele careia, cum sta scris în document, a saltat de veselie tot poporul. Precizam ca în cadrul fanfarei erau si instrumentişti pentru orchestra, aceasta pentru a putea acompania spectacolele de operaa si opereta ale diferitelor trupe. Braila a fost printre primele oraşe în care s-a înfiinţat Garda Naţionala, conform constituţiei, informaţia se afla în dosarul nr. 674, foaia 60, anul 1848, existent la Filiala din Braila a Arhivelor Naţionale.

       Inţelegând nevoia oraşului de a avea permanent o fanfara, Primăria hotărăşte în şedinţa Consiliului din 23 mai 1849, înfiinţarea unei fanfare care sa cânte în fiecare joi si duminica în Gradina Mare, plătită cu 3,2 galbeni sau 112 lei de fiecare cântare. Separat de aceasta fanfara în oraş se mai afla fanfara Polcului nr. 3 care a cântat seara în curtea Palatului, cu ocazia venirii la Braila a principelui Bibescu (Amintirile colonelului Lacusteanu p. 53.) Ea a mai cântat la sărbătorirea Unirii intonând imnuri naţionale, întrerupte din vreme în vreme de urările populaţii pentru patrie si înălţimea sa, prinţul stapănitor. (Arhivele Naţionale, filiala Braila, fond Prefectura, dosar 958/1859, f. 20). Tot în acest an, Comunitatea ellena îsi înfiinţează o fanfara cu numele de Orfeu condusa de Spanopol. (Voiculescu: Scurta istorie a muzicii brailene, lucrare în manuscris). Rezulta ca în anul 1859 Braila a avut trei fanfare: fanfara militară a Polcului nr. 3, fanfara Primăriei si fanfara Comunităţii elene. Spre sfârşitul anului, Polcul nr. 3 paraseste garnizoana Braila în locul lui venind Regimentului nr. 1 de Infanterie, comandat de colonelul Ion Greceanu. Braila rămâne pe mai departe tot cu trei fanfare. (Arhivele Naţionale, filiala Braila, fond Primărie, dosar 6/1859, f. 49).

Muzica militară devine o permanenta in viata militară brăileana, incepand cu 1861 vor concerta de-a lungul anilor in Gradina Mare, pentru educatia si  distractia publicului, muzicile Regimententului 1,3 si 8 Infanterie, aRegimentului 38 Infanterie”Neagoie Basarab” si a Regimentului 5 „Graniceri”. fanfara, foto arhiva 2

            Căutând prin documentele vremii aflam ca la 5 ianuarie 1867, Primăria înştiinţa Comandantul garnizoanei d’aici precum ca la 6 ianuarie, la ora 9 dim., se va face o mare serbare la Dunăre, botezul Mântuitorului si după exemplul anilor trecuti urmând a asista si armata cu musica. ( Arhivele Naţionale, filiala Braila, fond Primărie, dosar nr. 12-13/1867). Fanfarele militare se schimbau odata cu schimbarea regimentelor. In acest an-1867, în locul Regimentului 1 de Infanterie a venit Regimentul nr. 3 de Infanterie comandat de colonelul Atanasie Calinescu. (Arhivele Naţionale, filiala Braila, fond Primărie, dosar nr. 12-13/1867). Fanfara Regimentului 3 Infanterie a cântat si la 3 iunie 1867, cu ocazia venirii la Braila a domnitorului Alexandra Ioan Cuza. A cântat la bariera Bucureştilor, unde s-a făcut primirea, apoi, în timpul trecerii pe strada Scoalei, în Piaţa Sfinţii Arhangheli, pe strada Germana, în Piaţa Poligonala până la casele domnului Penciu Nicolau care au servit drept Palat (Arhivele Naţionale, filiala Braila, dosar Primărie, nr. 12 bis-13/1867).

La 12 mai 1870 celor trei fanfare – fanfara Regimentului de Infanterie, a Primăriei si a Comunitarii elene – li se adauga a patra, fanfara a Corpului Sergenţilor de zi si de noapte, condus de Ioan Fortunescu (Arhivele Naţionale, filiala Braila, fond Primărie, dosar 22/1870). Cât priveşte capel-maistrul, acesta fusese ales în persoana vienezului Ioan Umvogel adus de la Iaşi unde era capel-maistru al muzicii Regimentului nr. 7. 

         Ioan (Iohann) Umvogel s-a născut la Viena în 1830. După absolvirea conservatorului a fost profesor de vioara. Când s-a înfiinţat muzica Ştabului Oştirii la Bucureşti, a fost adus ca violonist. Prin plecarea lui Wiest ca dirijor la orchestra Teatrul cel Mare din Bucureşti, Umvogel devine capel-maistru muzicii Ştabului Oştirii.Dupa Iaşi a urmat Braila, unde a venit ca sef al fanfarei Guardiei Civice Aici a transfornat fanfara într-un organism de concert, urcând cu ea de mai multe ori pe scena Teatrului „Rally”. A predat lecţii de vioara, a făcut muzica de camera, si a dirijat orchestra simfonica a Societăţii Filarmonice înfiinţata de primarul Constantin Berlescu. Primul concert l-a dirijat la 18 martie 1872. (Arh. Naţionale, filiala Braila, fond Primărie, dosar 8 supl. El I/1872.).Ioan Umvogel a pus umărul la înfiinţarea Societăţii Filarmonice „Lyra”, al cărei membru fondator este. La Braila a locuit pe strada „Poligon”, nr. 12, unde a si murit în anul 1887. Ioan Umvogel se afla la conducerea fanfarei atunci când aceasta a cântat la primirea Marelui Duce Nicolae, comandantul suprem al alinatei imperiale rusesti cu ocazia trecerii prin gara Braila, la 12 aprilie, 1876 si la 10 mai, când a cântat la sărbătorirea Domnitorului Carol I. La 6 octombrie fanfara Guardiei Civice a dat onorul împăratului Rusiei, Tarul Alexandru al Il-lea care trecea prin gara Braila (Documente privind istoria oraşului Braila, p. 360; Arh. Nationale, filiala Braila, fond Primărie, dosar 72 /1877, f. 527). Ultima data când Ioan Umvogel si-a dirijat fanfara a fost la 14 octombrie 1878, cu ocazia trecerii trupelor române în Dobrogea în frunte cu Domnitorul.

Un alt eveniment la care a participat fanfara s-a petrecut la 15/ 27 aprilie 1879, cu ocazia venirii Domnitorului însotit de Principele regal al Suediei. Ea a însotit cortegiul de la gara la debarcader, unde oaspeţii s-au îmbarcat pentru a merge la Galaţi cu vaporul.Ea a mai cântat la sărbătorirea zilei de 10 mai, la recepţia de la Primărie, la defilarea armatei si seara în gradina din Piaţa Sf. Arhangheli (Arh. Naţionale, filiala Braila, fond Primărie, dosar 87/ 1879 si dosar 51/ 1879). La 19 iulie 1880 Consiliul Comunal hotărăşte sa aloce noi fonduri pentru refacerea gomistilor fanfarei Guardiei, marirea membrilor ei la 36 instrumentişti, marirea salariul şefului lor, la 720 lei pe luna, iar al subalternilor lui, luaţi la un loc, la suma totala de 17. 280 lei. (Arh. Naţionale, filiala Braila, fond Promarie, dosar 68/1880).

 In 1881, din Regimentul 11 Teritorial de Dorobanţi din Galaţi se desprinde un batalion cărei i se fixeaza sediul la Braila. Comandantul batalionului este maiorul-poet Theodor Serbanescu. Din momentul venirii la Braila, Theodor Serbanescu se confunda cu interesele culturale ale Brăilei pe care nu o va mai parasi până la moarte. Primul gest pe care îl face în calitate de comandant de batalion a fost acela de a înfiinţa pe lângă acest batalion o fanfara. El îsi face cunoscuta intenţia printr-o adresa pe care o trimite primarului. Adresa poarta data de 21 februarie 1881 si în ea sta scris: „D. Ministru de Resbel, prin ordinul sau nr. 9085, doreşte a sti cu ce sume băneşti poate veni comuna în ajutor pentru a se putea înfiinţa o muzica teritoriala. Ministerul este dispus a da un număr de oameni ca muzicanţi pe lângă efectivul permanent al Dorobanţilor si Regimentul este dispus a înfiinţa muzica ataşata pe lângă batalionul I Dorobanţi rezident in Braila”. Într-o alta adresa cu nr.1125, Theodor Serbanescu revine aratând ca „aceasta musica fiind teritoriala ea este si a oraşului, va cânta la grădinile publice, la toate solemnităţile ca si la orice necesitate va avea comuna si nu va costa pe comuna atât cât ar cheltui cu întreţinerea pe suma ei proprie a unei musici a cărei înfiinţare se înpune unui oraş ca Braila”. (…) „Fanfara care va fi înfiinţata de Ministerul de Resbel va fi una una din cele mai bune musici din tara”. (Arh. Naţionale, filiala Braila, fond Primărie, dosar 11/1881).La putin timp,Regimentul 32” Dorobanti”se muta la Braila sub comanda col.Theodor Serbanescu ceea ce il indreptateste sa-si puna in opera infiintarea fanfarei,fapt pentru care il convinge pe capel-maestru Anton Kratocvil sa vina la Braila.Demn de remarcat ca în anul 1883, Regimentului 32 Dorobanţi si-a deschis o şcoala pentru copii de trupa si pentru formarea gorniștilor. La aceasta şcoala Kratocvil a predat teoria si armonia. Ziarul „Dunarea” an. II. nr. 2 luni 28 mai 1884 scria: „Este un an de când s-a format aceasta musica si am asistat la primele lectiuni date unor recruţi care n’aveau cea mai elementara cunoscinta în ale armoniei. Actualul sef al musicei, D-l. Cratovil (Anton Kratochwil, n. n.) este un compositor distins, cunoscut foarte bine de lumea musicanta din tara. De la venirea D- sale aici, musica regimentului nostru a făcut si face progrese adevarat prodigioase. Astfel, visul colonelului – poet, ca Regimentul 32 ,,Dorobanţi” din Brăila sa aiba o fanfara, se împlineşte. Ea începe sa cânte Duminica si sărbătorile la Gradina Mare si în Piaţa „Sf. Arhangheli” (Arh. Naţionale, filiala Braila, fond Primărie, dosar 68/ 1888). La 10 septembrie 1888 cu ocazia unui spectacol teatral-concertistic organizat în sala „Rally” de Regimentul de Dorobanţi, Kratochwil urca pe scena, alaturi de artiştii trupei lui Alexandrescu, o orchestra simfonica formata cu instrumentisti din fanfara. Spectacolul concertistic a fost organizat în scopul sprijinirii bibliotecii liceului din localitate („Dunarea”, miercuri 14 septembrie 1888). Incepând din 27 iunie 1888, fusese ales noul primar’ în persoana lui Nicolae V. Perlea. Tot timpul verii, fanfara comunala sub conducerea lui Hans Leopold Kern, numit in luna mai1897 capel-maistru, a concertat aproape seara de seara în gradina publică nu numai spre deliciul celor veniţi la odihna dar si spre educaţia si cultura lor muzicala, căci tînarul dirijor îsi construise o tabla neagra pe care o asezase alaturi de fanfara si unde se scria de fiecare data mici informaţii despre viata si creaţia compozitorului cat si despre piesa ce urma sa fie executata astfel încât cei interesaţi sa afle cît mai multe în legătură cu piesele audiate. 

În preajma anului 1900, în vitrinele magazinelor de muzica din Braila apare compoziţia lui Hans Leopold Kern, marşul pentru pian „1900” dedicata senatorului si primarului oraşului Braila, Ghorghe Dumitrescu. Gazeta Conservatoare, de luni, 20 august 1905, anunţa ca în în Gradina Mare, la 28 august, urma sa aiba loc doua serbări populare organizate în folosul muzicii comunale. Asa cum aflam din acelaşi ziar din 2 septembrie ele au avut „ un succes foarte mare fapt ce a dovedit silinţele depuse în special de d. Leopold Kern, Kapelmaistrul muzicii”. Din mica cronica reiese ca „ muzica a excelat executând un repertoriu ales si care a pus în evidenta progresele într-un scurt timp. Simfonia de Schubert în si minor si Suita I „Peer Gynte de Grieg au atras admiraţia si aplauzele multimei care asculta. D. L. Kern a fost felicitat recunoscându-i-se munca care a depus-o sa înzestreze oraşul nostru cu o muzica, ce nu prea are pereche în nici un alt oraş al tarii”. Fanfara Primariei s-a desfiintat in anul 1911 in locul ei infiintandu-se, la propunerea lui Nicolae Filipescu – ministru de razboi, fanfara Regimentului 38 Infanterie „Neagoie Basarab”.

1 comentariu

  1. […] Muzica Militara a Ga… on Muzica Militara a Garnizoanei… […]


Comments RSS TrackBack Identifier URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s