Recomandare de lectura si… lectie: „Infruntand viata” de Vasile Adamescu


*Lectorul care ne incita la acest parcurs, si catre noi insine, este Lucian Caprariu – absolvent ASE, consilier local municipal in Braila

„Cand viata te obliga sa lupti si tu incerci sa ii faci… pe plac, provocarile devin flori primite in dar”, este o frumoasa parabola pe care am citit-o undeva si pe care multa vreme nu am crezut-o posibila atat de aproape de formularea ei plastica. Dar cand am citit romanul „Bruta’ al lui Guy Des Cars – al carui personaj central este un orb, surdo-mut din nastere acuzat de o crima, am inteles ca exista si fiinte umane pentru care viata este o mai degraba o tragedie decat un parcurs firesc, dar ca exista si semeni care lupta, lupta pana cand „adevarul” devine sinonim cu „frumos’.

Ceva asemanator a simtit si Lucian Caprariu (https://www.facebook.com/lucian.caprariu) – absolvent de liceu „Murgoci’ (Colegiul National „Gh. Munteanu M’) si de ASE, consilier local in mandatul curent in Consiliul Local Municipal Braila. A primit o carte biografica – „Infruntand viata’ de Vasile Adamescu, aparuta la Editura Boema in 2013, a lecturat-o si s-a bucurat ca a intalnit inca un Om. Lucian Caprariu a notat impresiile chiar pe contul sau din reteaua Facebook, invitand si pe alti iubitori de Oameni sa afle aceasta emotionanta poveste adevarata.

coperta-infruntand-viata-de-v-adamescu       „O carte cat o viață! Vasile Adamescu este un fenomen, o lecție vie de viață. Recent am primit și am citit cartea sa. O carte citita cu noduri în gat și lacrimi de admirație și de uimire. Vasile Adamescu a rămas surdo-mut și orb la vârsta de doi ani. O vârsta prea frageda pentru ca un om sa aibă măcar un minim vocabular intern și înțelegerea conceptelor. Vasilica era, așadar, rupt de lume! Dar, dincolo de catastrofa asta, Vasilică a avut câteva șanse in viata! Mai întâi a fost aceea a unei enorme sete de cunoaștere, posibil activata de situația în care s-a regăsit, dublata de inteligenta. Apoi marea șansă a fost bunica sa, o femeie fără pic de carte, dar care l-a îngrijit cu dragoste și s-a îngrijit ca acesta sa fie trimis la școala speciala atunci când a aflat de existența acesteia. Apare astfel o nouă șansă în viata lui Adamescu (asa își spunea el, după demutizare și pana a înțeles conceptul de pronume), Școala de orbi din Cluj-Napoca! Am descoperit aici, gratie lui, o instituție care își urmarea cu obstinație și profesionalism misiunea, cu oameni dedicați, un adevărat model instituțional. Indubitabil capabil de exprimări elevate, mărturie fiind și corespondenta de după 1970, Vasile Adamescu adopta un stil frust, expresia inocentei ce-l caracterizează. Da, autorul este și acum un copil. Desigur în fiecare dintre noi a rămas o parte din copilul care a fost. Dar neastamparul, dorinţa de cunoaștere au rămas, parcă, neatinse la acest remarcabil om. Acesta este Vasile Adamescu, acum profesor, un învingător iar eu sunt bucuros și onorat ca l-am descoperit. O carte pe care o recomand cu căldură!

Lasă un comentariu

Niciun comentariu până acum.

Comments RSS TrackBack Identifier URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s