Coloviu la Centrul Cultural „Nicăpetre”. Tema – opera sculptorului Nicăpetre


*Sâmbătă, 27 ianuarie 2018, de la ora 11.00

Primul eveniment organizat în acest an la Centrul Cultural „Nicăpetre”, parte a Secţiei Artă a Muzeului Brăilei „Carol I” (fosta Casa Colecţiilor de Artă, în frumoasa casă Embiricos – str. Belvedere nr. 1) este dedicat sculptorului Nicăpetre (nume real Bălănică Petrică, 27 ianuarie 1936, Brăiliţa, Brăila, România – 21 aprilie 2008. Toronto, Canada). 

Reuniunea comportă dezvoltarea temei „Perspective asupra operei lui Nicăpetre” susţinută de dr. Maria Stoica – şef Secţia Artă şi muzeograf Alina Ruxandra Mircea. Vor fi prezentate subiectele „Tema îngerilor în opera lui Nicăpetre” şi „Naiv, provincial şi capul în nori – Nicăpetre, artist român în Occident”. Evenimentul este dedicat aniversării a 82 de ani de la nașterea artistului. Pe afiş, lucrarea lui Nicăpetre „Vignetă (în stil gotic)”, nedatat (anii 1970), tuș negru pe hârtie în colecţia Centrului Cultural „Nicăpetre” (care a devenit spaţiu dedicat sculptorului brăilean din anul 2001, unde este pusă în valoare opera lui Nicăpetre, donată muzeului brăilean).

Nicapetre – autoportret, 1978

N.red. (Date preluate de pe site https://www.muzeulbrailei.ro/) Nicăpetre a absolvit Institutul de arte plastice Nicolae Grigorescu, în anul 1964. S-a afirmat, încă de la debut, ca desenator şi sculptor original, de mare valoare. Până în 1980 a trăit şi a creat în România. A publicat desene în revistele LuceafărulRomânia LiterarăSăptămânaViaţa RomâneascăAlbinaIfiumuncacs. A ilustrat volumele: Poeme de Theodor Balş, Libertatea de a trage cu puşca de Geo Dumitrescu, Veşmânt şi culoare de Cristina Anghelescu, Coloana fără sfârşit de Mircea Eliade.

Prima expoziţie personală, de sculptură şi desen,  Cariatide, a fost realizată în anul 1969, la Galeria Simeza. I-au urmat expoziţiile de sculptură din anii 1970, 1972, 1974, la Galeria Apollo; 1975 expoziţia de desen la Galeria Amfora; 1976 expoziţia de sculptură la Galeriile de artă ale municipiului Bucureşti; 1979 expoziţia de sculptură şi desen la Galeriile de artă Bacău; 1980 expoziţia de desen la Galeria Galateea.
Sculpturi monumentale din această perioadă se află la Măgura Buzăului: A fost aici, odată… (1971), Zăbală şi paloş (1979), iar la Târgu-Jiu a realizat decoraţia exterioară de la sediul primăriei – 32 capitele (1971).

La 15 iulie 1980, data la care Nicăpetre a părăsit România, creaţia sa de desenator şi de sculptor, realizată între 1962 şi 1980, a rămas în atelierul din Bariera Vergului, Intrarea Mieilor nr. 10, atelier devastat după refuzul artistului de a reveni în ţară. Plecarea din România i-a fost favorizată de invitaţia la Simpozionul de sculptură în marmură de la Skironio (Grecia), organizat de soţia sculptorului Costas Polichronopoulos, în memoria acestuia. După o scurtă perioadă petrecută în Grecia şi în Italia, în iulie 1981 Nicăpetre emigrează în Canada, la Toronto. Deşi a fost obligat să lucreze ca dulgher sau vopsitor pentru a supravieţui, în ascuns a continuat să deseneze (ciclul „Artistul şi Natura”), să picteze (ciclul Livezi înflorite), să scrie (volumul autobiografic „Brăiliţa – Downtown – via UAP”) şi să cioplească, în parcuri sau în locuri izolate, trunchiuri de copaci răsturnaţi de furtună şi, din ce în ce mai rar, în piatră.
Din anul 1982 a reuşit să expună în Toronto, pictură şi sculptură, la Columbus Center, iar în 1985 a deschis expoziţia personală de sculptură la Goethe Institute. Acesta a fost începutul unei intense activităţi expoziţionale care îi va aduce recunoaşterea internaţională.
Nicăpetre s-a impus prin varietatea tehnicilor, a genurilor şi prin complexitatea operei sale, prezentată în galerii şi în alte spaţii culturale de referinţă din Canada, SUA, Japonia, Grecia, Germania, Austria.
În anul 1991 a fost distins cu Marele Premiu la Concursul Internaţional de Sculptură „Henri Moore” de la Hakone (Japonia) pentru lucrarea Adam şi Eva, sculptată în marmură.
În 1993 a obţinut Premiul Juriului la a II-a ediţie a Concursului Internaţional de Sculptură organizat de Universitatea din Birmingham – Alabama, SUA. Lucrarea „Invocaţie”, sculptată în lemn, a fost achiziţionată pentru colecţia Universităţii.
În 1995 a participat cu lucrarea, în lemn, „Devenire”, la Expoziţia Trienală de Sculptură de la Osaka. Alte lucrări monumentale sculptate de Nicăpetre sunt instalate în parcuri culturale şi spaţii publice din lume: „Iubirea mea… despre tine” (1974), marmură, la Villany (Ungaria), „Marea Umbră” (1980), marmură, la Skironio (Grecia), „Orgă de linişte” (1988), granit, la Straubing  (Germania), Acrotiri (1993), marmură, la Krastal – St. Paul (Austria), „Devenire”, lemn (1994), la Saint-Jean-Port-Joli (Quebec), „Păstaie” (1996), lemn, la Kirkfield (Ontario) ş.a. Pentru Centrul Cultural Românesc din Hamilton (Canada) a sculptat portretele lui Mihai Eminescu (1989) şi Nae Ionescu (2000), ambele în marmură, şi portretele scriitorilor români din exil, în bronz: Aron Cotruş (2002), Vasile Posteucă (2003), Mircea Eliade (2005), Horia Vintilă (2006), Horia Stamatu, George Donev.

Lasă un comentariu

Niciun comentariu până acum.

Comments RSS TrackBack Identifier URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.