„Panait Istrati – 95 de ani de la debut”, simpozion la Brăila


*Luni 16 aprilie 2018, de la ora 17.00 la Casa Memorială „Panait Istrati”

Muzeul Brăilei „Carol I” – Secția Memoriale este organizatorul simpozionului „Panait Istrati – 95 de ani de la debut” programat pentru luni, 16 aprilie 2018, de la ora 17.00 la Casa Memorială „Panait Istrati” din Grădina Publică la exact 83 ani de la moartea scriitorului. 

Participă conf. dr. Zamfir Bălan – cercetător, director adjunct la instituţia gazdă, prof. dr. Viorel Mortu (nume de autor Viorel Coman= – critic literar, prof. dr. Valentin Popa – scriitor, muzeograf. Moderatorul întâlnirii va fi prof. univ. dr. Ionel Cândea – membru corespondent al Academiei Române, manager Muzeul Brăilei „Carol I”.

** * N. red. Panait Istrati (nume real Gherasim Istrati, 10 august 1884, Brăila – 16 aprilie 1935, Bucureşti) este unul dintre scriitorii emblematici ai Brăilei, inclusiv prin genealogie (Brăila fiind patria multor etnici care şi-au găsit aici refugiul în vremuri de restrişte trăite în patriilor de origine) – mamă româncă şi tată grec. Prin „Chira Chiralina” (sau Kyra Kyralina), „Ciulinii Bărăganului”, Les Récits d’Adrien Zograffi („Povestile lui Adrian Zograffi”), „La Maison Thuringer” (Casa Turinger), „Méditerranée. Lever du soleil” şi nu numai, devine repede un autor citit şi iubit de francezi – lansat sub protectoarea prietenie a lui Romain Rolland. Dar faima nu durează veşnic. „Spovedania unui învins”, apărută Editura Cugetarea în 1938, carte în care se dezice de regimul sovietic deja cu oarecare succes şi în România, îl conduce fără să vrea pe un drum al însingurării în mediul literelor. În perioada de comunism pe care au traversat-o românii, scrierile lui Panait Istrati nu au fost reeditate şi nici critica de specialitate nu i-a mai acordat mare atenţie. A fost uitat aproape de tot şi că Mihail Sadoveanu l-a lăudat pentru talentul său de povestitor. Este adevărat şi că în epocă se preferau scrierile pe care regimul politic le putea folosi ca metodă de îndoctrinare… Chiar dacă în prezent numele său, strâns legat şi de un alt mare scriitor, grecul Nikos Kazantzakis, nu mai are acelaşi ecou ca în secolul trecut, scrierile lui Panait Istrati – un autor care pune libertatea, călătoria şi prietenia între temele sale fundamentale – îşi păstrează o savoare aparte şi merită lecturate cu simţ critic şi dragoste de literatură adevărată. Aparenta simplitate a curgerii propoziţiilor, stilistica potrivită subiectului, o frazare fără inutile complicaţii de stil şi un mod de a aşeza cuvintele în pagină care te face să vezi aievea filmul poveştii, îl fac pe Panait Istrati un nemuritor al literaturii.

Pentru că e april, pentru că s-a născut la Brăila şi a copilărit în satul Baldovineşti, aproape de urbe, să ne amintim cum începe nuvela „Moş Anghel”: „În seara aceea de început de april, cătunul Baldovineşti, din apropierea Brăilei, sărbătorea întâia zi a Paştelui. Prin toate ogrăzile, ţăranii aprindeau glugi de stuf uscat: de peste tot răsunau focuri de puşcă – închinăciuni creştin-ortodoxe aduse de sătenii noştri
pomenirii Aceluia care fu cel mai bun dintre oameni. În căsuţa lui moş Dumitru – mezin între doi fraţi şi două surori – veniseră de la oraşul vecin mama Joiţa şi fiul ei unic Adrian, ca să petreacă împreună sfintele sărbători. Mama lui Adrian era întâia născută în familie, rămăsese văduvă încă de pe când îşi purta pruncul în braţe, şi acum, când acesta împlinea optsprezece ani, tot văduvă se afla, trăind din munca braţelor sale. Nu prea era loc de găzduit în fostul cămin părintesc, căci fratele Dumitru, deşi tânăr, era înconjurat de o numeroasă familie. Buna soră se mulţumea însă şi cu un colţ al încăperii, în vreme ce Adrian – bucuros să-şi revadă leagănul copilăriei – se ducea să se culce cu unchiul său în fânul din podul grajdului, să-i asculte poveştile ca altădată şi să-i istorisească fapte de pe la oraş (…) Deşi oameni săraci, se mai aflau la masa lor şi alte câteva neamuri din sat. Cina strămoşească – un borş de miel, cu miel fript, cu cozonaci şi ouă roşii – fu veselă, plină de glume; la sfârşit, moş Dumitru ieşi afară ca să dea şi el foc glugii şi să sloboadă focurile de puşcă tradiţionale. Toată laia de copii, ba chiar şi cei mari, îl urmară. Noaptea era înstelată. Dumitru trase cu urechea la zgomotul îndepărtat al trenului care se ducea spre Galaţi (…)„.

Ar fi frumos ca toţi brăilenii care citesc (măcar câteodată literatură bună), să se plimbe prin centrul vechi – pe acolo a copilărit Panait Istrati – cu o carte de-a sa în mâini şi să parcurgă un traseu, cât de mic, în memoria acestui om care a făcut, pentru destulă vreme, istorie europeană locului natal. În Franţa, în special în secolul trecut, dar şi acum, i se păstrează loc pe rafturile cu… autori francezi brăileanului Panait Istrati, ceea ce nu poate fi decât un motiv de mândrie şi pentru noi, care nu l-am cunoscut dar îl lecturăm cu respect si dragoste.

Şi dacă cineva doreşte, la Casa Memorială unde are loc simpozionul există la vânzare volume ale autorului omagiat, inclusiv „Chira Chiralina”, ediţie bilingvă (română-franceză) îngrijită de Zamfir Bălan şi apărută la Editura Istros a muzeului brăilean.

Reclame

Lasă un comentariu

Niciun comentariu până acum.

Comments RSS TrackBack Identifier URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.