Clubul Rotary, donație la Spitalul Județean de Urgență Brăila

*Într-un proiect internațional, în care sunt implicate mai multe districte, rotarienii au oferit 15 scaune cu rotile instituției spitalicești 

   Clubul Rotary Braila (https://www.facebook.com/RotaryClubBraila/) a donat vineri, 26 octombrie 2018, un număr de 15 scaune cu rotile Spitalului Județean de Urgență Brăila (http://www.spitalbraila.ro). O parte dintre membri clubului – ex. Marius Popescu, Gabriel Ioan, prof. dr. Ana Coman, prof. Nicoleta Becheanu – s-au întâlnit cu medicul Delia Râșnoveanu – managerul spitalului – care le-a mulțumit personal pentru gestul de omenie.

Acțiunea face parte dintr-un proiect internațional, mai precis un parteneriat între Districtul 2241 România și Republica Moldova (https://www.rotary2241.org) și Districtul 5240 California, Statele Unite ale Americii (https://www.rotarydistrict5240.org).

** * Cluburile Rotary sunt organizații neguvernamentale cu membri în principal oameni de afaceri, al căror scop este să ajute oameni, instituții. Adesea, gesturile lor de generozitate sunt însoțite de discreție / Nota red. Ceea ce nu e un motiv să nu le menționăm faptele bune, nu de alta dar poate devin exemple și pentru alții!

„De ziua lui Perpessicius”, ediţia 2018 la casa memorială din Brăila

*Se vernisează în Casa Memorială „D. P. Perpessicius” două expoziţii, una a colecţionarului Valerică Butoi, alta a elevilor de la Liceul „Perpessicius”- în 26 octombrie 2018, ora 10.00 

 

cărţi poştale în expoziţia Valerică Butoi

Casa Memorială
„D. P. Perpessicius”

Muzeul Brăilei „Carol I”, la Casa Memorială „Dumitru Panaitescu Perpessicius” din strada Cetății nr. 70 (foto dreapta), desfăşoară în 26 octombrie 2018, de la ora 10.00, evenimentul sub genericul „De ziua lui Perpessicius”. Este o întâlnire cultural-artistică dedicată împlinirii a 127 ani de la nașterea marelui critic și istoric literar Dumitru Panaitescu, supranumit Perpessicius (21 octombrie 1891, Brăila – 29 martie 1971, București).

Elena Ilie

Elena Ilie – muzeograf şef la Casa „Perpessicius” – şi colegii au pregătit expoziția temporară cu titlul „Imagine si mesaj”, cuprinzând carte poștală ilustrată și fotografii de epocă din colecția lui Valerică Butoi, un brăilean pasionat de istorie (a se vedea materialul de la https://brailachirei.wordpress.com/2018/10/26/despre-colectii-colectionari-valerica-butoi-si-perpessicius/). De asemenea, este pregătită şi expoziţia „Mirajul orașului” cu fotografii reprezentând Brăila văzută de Ana Maria Ivan și Vanesa Nenoiu, dar și lucrări de grafică realizate de elevii Ana Maria Crăciun, Cătălin Rancea și Georgiana Stoian, de la Liceul Pedagogic „Dumitru Panaitescu Perpessicius”. Această din urmă expoziţie este desfăşurată sub semnul „Dialog între generații”. ambele expoziţii se vernisează în 26 octombrie, de la ora 10.00. Intrarea liberă.

Despre colecţii, colecţionari – Valerică Butoi – şi… Perpessicius

* Casa Memorială ”Dumitru Panaitescu Perpessicius” găzduieşte din 26 octombrie 2018 o expoziţie temporară cuprinzând cărți poștale, fotografii și documente vechi din colecţia lui Valerică Butoi

Din 26 octombrie 2018, Casa Memorială ”Dumitru Panaitescu Perpessicius” (Brăila, strada Cetății nr 70) – muzeograf şef Elena Ilie – găzduiește o vreme o expoziție temporară cuprinzând o infimă parte din colecţia lui Valerică Butoi, un colecţionar care iubeşte Brăila. Despre dumnealui ne vorbeşte (în textul de mai jos), cu emoţie şi cu ajutorul propriilor sale idei, prof. Marioara Novac de la Liceul „Perpessicius”, şcoală care este partenera muzeului în acţiunile care au loc an de an de ziua onomastică lui Perpessicius. Expoziţia se numeşte „Imagine si mesaj” şi cuprinde carte poștală ilustrată și fotografii de epocă din colecția Valerică Butoi. Tot aici se vernisează şi expoziţia „Mirajul orașului”, fotografii cu Brăila văzută de Ana Maria Ivan și Vanesa Nenoiu și grafică realizată de elevii Ana Maria Crăciun, Cătălin Rancea și Georgiana Stoian de la Liceul „Perpessicius”.

 

Valerică Butoi

„Din ce în ce mai mult, rețelele de socializare sunt hulite, pentru că sunt cronofage și creează dependență, ascund identitățile reale și sunt, nu de puține ori, manipulante ori periculoase , în special pentru tineri. Însă, ele devin sau pot deveni locul de întâlnire pentru oameni speciali. Unul dintre aceștia, demn de toată admirația, este domnul Valerică Butoi, prietenul meu din lista de Facebook.

Deși nu l-am cunoscut în mod real multă vreme decât în această ipostază, am fost și sunt uimită de pasiunea dumnealui pe care o dăruiește tuturor prietenilor virtuali, cu  generozitate și cu o formă specială de pariotism. Postările dumnealui nu sunt despre animalele de companie ori despre petreceri, așa cum se întâmplă frecvent, ci despre ceva ce se poate duce repede pe apă uitării, din neglijența și din graba noastră prezentă. Ele  sunt cărți poștale, fotografii (și nu numai!), pe care unii le-ar considera prăfuite, cu colțuri îngălbenite, ”nepotrivite” în epoca atât de tehnologizată.

Ce rost ar avea acum? Mai spun ele ceva, când mallul, fashionul, jobul (și toate englezismele aferente!) ne acaparează, ne triază, dispun de exstența noastră? Ce emoție simți să descoperi că locul în care stai în stația de autobuz, în fiecare dimineață, cu ochii desigur pe telefon, arăta cu totul altfel  acum 30 de ani sau chiar acum 100 de ani? Pe cine ar interesa ce parfum ciudat au chipurile celor de dinaintea noastră, zâmbitori ori timizi, în fața vreunui aparat foto?

Șocând, cu blândețe, într-un fel de oprire a timpului, prietenul meu de pe Facebook răscolește delicat lumea și îi dă prezentului agitat calmul unor alte vremuri…Bucuria pe care mi-a creat-o cu fiecare postare m-a determinat să nu ratez ocazia de a-l întâlni în mod real pe Valerică Butoi, de a-i afla ”secretele” și de a mă îmbogăți cu experiența unei persoane speciale. De aceea, într-un context simbolic, l-am provocat la dialog.

Nu întâmplător, am ales ca moment al comunicării în viața reală, Ziua lui Perpessicius, patronul spiritual al Liceului Pedagogic din Brăila. Oare să fie  vreo legătură subtilă între cele două destine?! Poate spațiul brăilean căruia i s-au devotat amândoi cu recunoștință, poate munca migăloasă, cu lupa și scrisul cu mâna stângă, aplecat asupra manuscriselor eminesciene, pentru criticul literar, și delicatețea de a strânge, proteja și prețui valori aparent învechite, pentru colecționar? Ori poate să fie simplitatea lor specială, delicatețea atitudinii, modestia, profunzimea și pasiunea?

Marioara Novac: Așadar, cine sunteți, domnule Valerică Butoi?

Valerică Butoi: Sunt un om obișnuit, pasionat de istorie și în special de istoria locală,  membru fondator al Asociației “Clubul Colecționarilor” din Brăila, care are sediul lângă Palatul “Lyra”. Aici ne întâlnim în fiecare sâmbătă, împărtășim impresii și facem schimb de obiecte. Nu-mi este indiferență starea de degradare a unor clădiri, altădată reprezentative pentru Brăila. În măsura posibilităților, cu mijloacele modeste pe care le am la îndemână, încerc să atrag atenția factorilor responsabili cu privire la salvarea Centrului Vechi și a clădirilor de patrimoniu din această zona protejată.

Ce inseamnă, pentru dumneavoastră, verbul ”a colecționa”?

V. B.  Înainte de a achiziționa un obiect îl studiez cu atenție și-l compar cu altele asemănătoare. Dacă este carte poștală, pe lângă starea ei de conservare,  sunt atent la editura, anul în care a circulat, dacă a fost francată, cine sunt destinatarul și expeditorul. Colecționarul nu este doar un “strângător” de obiecte. Odată adunate, acestea trebuie puse în clasoare, albume sau pe panoplii și la tematică respectivă.

Când a început această pasiune și de ce ați fost preocupat de așa ceva, suficient de costisitor, în locul unor pasiuni mai…ușoare?

V. B. Am început cu numismatică din copilărie. De fiecare dată când apăreau pe piață bancnote sau monede emise de Banca Națională, eu le puneam într-o casetă. Mai târziu mi-am cumpărat un catalog de monede și bancnote emise în România și le-am așezat în albume. Pornind de la numismatică, am continuat cu medalistică, bibliofilie, cartofilie și fotografie veche. Fiind fascinat de istoria Brăilei, după 1989, am început să colecționez cam tot ce era legat de trecutul acestui oraș: cărți poștale, poze, cărți vechi, albume, documente, medalii și insigne.

Nu le-am primit moștenire și nici nu le-am găsit în podul vreunei case. Le-am achiziționat, cu sacrificii, din diverse târguri sau de pe internet. Nu colecţionez pentru a ajunge la capăt, mă bucur de fiecare surpriză. Cu ceva timp în urmă, am decis să le expun pe o rețea de socializare pentru a fi văzute și de brăileni. Acum, unii concitadini îmi cer imagini cu străzile, casele sau cartierele în care au copilărit. Aș fi vrut să am așa ceva, dar în perioada comunistă trebuia să fii puțîn nebun să scoți aparatul și să fotografiezi.

Marele meu vis este să am un loc în care să pun în valoare toate obiectele pe care le-am strâns deja și pe care le voi mai adauga la colecția mea. Nu mă consider un mare colecționar, dar sunt mulțumit cu ceea ce am. Fiecare poză sau carte poștală are în spate o poveste, iar pentru mine reprezintă o informație prețioasă. 

Colecția/colecțiile dumneavostră recuperează doar spațiul brăilean?

V. B. Cele mai multe piese pe care le-am colecționat sunt legate de orașul în care mi-am petrecut cea mai mare parte din viață. Dar am și din alte regiuni ale țării. Le-am luat cu scopul de a le schimba cu alți colecționari.

Ce ați recomanda unui tânăr care este la începutul demersului de colecționar? 

În ziua de azi, oamenii colecționează aproape orice: de la timbre și monede până la jucării, cărți, obiecte de artă și chiar mașini de epocă. De foarte multe ori copiii încep să colecționeze diferite obiecte fie din curiozitate, fie că au văzut la alțîi. Este foarte important ca părinții să îi încurajeze pe cei mici să pornească o colecție educativă care să nu fie nici prea dificil de urmat, însă nici prea plictisitoare. Pe scurt:

1) Documentați-vă înainte de a începe o colecție și luați în calcul toți factorii care v-ar putea influența.
2) Înscrieți-vă într-un club pentru a afla cât mai multe informații utile de la cunoscători.
3) Tratați această pasiune cu multă răbdare, deoarece dobândirea de experiență și achiziționarea în timp a obiectelor reprezintă cele  mai interesante activități ale unui colecționar.
4) Încercați să achiziționați obiectele de colecție de la târguri, de la magazinele specializate sau de la alți colecționari, chiar dacă pare mai ușor și mai tentant să comandați produsele online. Prima variantă este mult mai apreciată, deoarece doar în acest fel colecționarul își va putea da seama de adevărata valoare a piesei de colecție pe care urmează să o achiziționeze”.

A consemnat (cu bucurie), prof. Marioara Novac – Liceul Pedagogic ”D.P.Perpessicius”