Din istoricul incitant al cafelei

*Data de 1 octombrie a fost desemnată, în 2015, Ziua internaţională a Cafelei – atunci, Organizaţia Internaţională a Cafelei a lansat un eveniment la Milano

      Nu se ştie exact data la care oamenii au descoperit savuroasa băutură. O legendă circulă pe net: Kaldi, un păstor din Etiopia, ar fi observat că animalele sale, ori de câte ori consumă boabele din arborele de cafea, sunt pline de energie. Cert e că în Imperiul otoman se consuma, iar faptul că musulmanilor le este interzis de preceptele religioase să bea vin a condus la o mai mare apetenţă a acestora către… băutul cafelei; în plus, faptul în sine putea deveni un motiv de întâlnire şi de stat la taclale, aşa că. de ce nu… Mărimea Imperiului turc a condus, rapid, la răspândirea obiceiului. Cafeaua a ajuns şi în… India.
Cea mai veche mărturie scrisă despre cafea o avem de la tămăduitorul şi filosoful persan Rhazes sau Razi (850 – 922 d. H.) care folosea cafeaua în scop medicinal, sub formă de infuzie şi cu numele unor fructe etiopiene – în engleză „cofee cherry”.
În Europa, cafeaua a ajuns la început – cel puţin aşa reiese din cele mai vechi documente descoperite – la Venezia şi apoi la curtea Papei Clement al VIII-a care iniţial a considerat-o, înainte însă de a bea, „băutura Diavolului”… după ce i-a prins gustul, s-a răzgândit. Prima cafenea s-a deschis în Veneţia – 1645, în teritoriul Engliterei în 1650, iar în spaţiul Franţei în 1672. În lumea nouă, descoperirea lui Columb, în 1676 la Boston.
Până în 1719, când a sosit în Europa primul transport de cafea dinspre Mocha – apărând astfel marca Mocha java, graţie diligenţeţor şi insistenţelor Imperiilor coloniaie Olandez şi Francez, cafeaua era doar de tipul Arabian.
Iniţial, proprietarii – chiar şi băştinaşii – au încercat din răsputeri să-şi protejeze plantaţiile şi să nu permită vinderea/ furtul de puieţi. Dar nu s-a reuşit… aşa că şi în Africa a început să se cultive cafea.

       În prezent, Brazilia deţine primul loc în lume la exportul de cafea, urmată de Brazilia, Vietnam, Columbia, Indonezia, Honduras, Etiopia, Peru, India, Guatemala, Uganda.

                                          Armanda Filipine, revista de cultură şi informaţie Braila Chirei

Premieră la TMF: „Jocul” în regia bulgarului Dimitar Dimitrov

*Directorul teatrului din Shumen vine în orașul înfrățit Brăila și pune în scenă spectacolul dedicat în primul rând tinerilor 

       Stagiunea teatrală 2019 – 2020 la Brăila, frumos deschisă la ”Maria Filotti” (TMF https://www.tmf.ro) cu Festivalul Zile şi Nopţi de Teatru (https://brailachirei.wordpress.com/2019/08/12/festival-zile-si-nopti-de-teatru-la-braila-2019/) continuă cu încă un moment deosebit, o premieră în seara de 3 octombrie 2019. Este încă o colaborare Brăila – Shumen, oraș din Bulgaria (locul natal al lui Dobri Voinicov, părintele dramaturgiei bulgărești, trăitor o vreme și în orașul de la Dunăre) înfrățit cu orașul natal al actriței Maria Filotti, după ce în vară teatrologul Lucian Sabados – directorul TMF – a regizat la teatrul dramatic din Shumen spectacolul ”Cafeaua domnului ministru” de Horia Gârbea (https://brailachirei.wordpress.com/2019/07/05/cafeaua-domnului-ministru-premiera-tmf-la-shumen-bulgaria/), prezentat și în festivalul menționat.

Premiera care vede joi seara luminile rampei este lucrată pe textul “Jocul” de Dimitar Marinov, același regizor Dimitar Dimitrov – directorul Teatrului “Vasil Drumev” din Shumen, care semnează deopotrivă ilustrația muzicală, dar și decorul, costumele, ilustrația mu\icală. Traducerea aparține mariei Gancev – președintele Comunității Bulgare din Brăila. Foto (Armanda Filipine, revista Braila Chirei) din TMF, 31 mai 2019, de la primele discuții privind spectacolul – Lucian Sabados, Dimitar Dimitrov, Daniela Antonescu. 

În distribuţie îi regăsim pe Emilia Mocanu – regina Ankesenamen, Zane Jarcu – Tutmos, Adrian Ştefan – tânărul Miro, Daniela Antonescu (Teatrul de Păpuși ””Cărăbuș”, profesor asociat Catedra Arta actorului în Liceul de Arte ”Hariclea Darclee”) – Amenmos/ Hyaline /Carrion. Durata: 1 h. Grup țintă: tineri 8 – 14 ani.

Povestea ne poartă în Egiptul Antic, acolo unde  intrigile de palat şi luptele continue pentru putere conduc spre noi şi noi victime. După moartea faraonului Akhenaten, fiica sa – tânăra Ankhesenamen, moşteneşte puterea. Folosindu-se de această situaţie, Thutmos – primul sfetnic al faraonului şi principalul urmaş în linie dinastică, încearcă să impună un nou decret ce ar conduce la ştergerea memoriei locuitorilor. Ankhesenamen se opune transformării acestui proiect într-o lege, pentru că înţelege pericolul. Sub false pretexte, Thutmos îl convinge pe mai marele preoţilor să accepte măsura propusă şi impusă de el. Ba, mai mult, Thutmos vrea să îl convingă şi pe Amenmoss Întâiul, fratele mai mic al lui Ankesenamen, promiţându-i că îl va susţine să îi ia locul surorii sale. Intrigile lui Thutmos aproape că reuşesc. Dar, în acest moment al poveştii, dimensiunile Timpului se intersectează şi ne duc dinspre Egiptul Antic spre timpurile noastre. Jucătorul pe calculator Miro, un campion în domeniu, este capabil să atingă cele mai înalte niveluri de joc. Dar, devine confuz când joystick-ul său se strică şi personajele jocului favorit devin reale. Deodată personajele ajung în camera lui. Miro încearcă să păstreze situaţia sub control şi să o salveze pe faraoana Ankhesenamen. Oricum, lupta între Thutmos şi faraonul  Ankhesenamen continuă. Miro va reuşi să controleze aceste întâmplări numai dacă poate să îşi stabilizeze joystick-ul stricat şi să ducă la bun sfârşit jocul. Depăşindu-şi propria teamă, folosindu-şi abilităţile şi talentul, jucătorul Miro reuşeşte să îl trimită pe trădătorul personaj Thutmos într-un alt joc, în epoca Jurasică, unde dinozaurii se luptă unii cu alţii. El reuşeşte, de asemenea, să trimită din realitate în epoca lor toate personajele. Faraoana Anhesenamen îl invită pe Miro să o urmeze în regatul său, dar el refuză. În final îl regăsim pe Miro dormind şi autorul creează un final deschis, fiecare dintre spectatori alegându-şi propriul deznodământ care, fireşte, nu poate fi dezvăluit în această prezentare” – ne dezvăluie Dimitar Dimitrov, invitându-ne la Teatru.

Notă. Printr-o excelentă colaborare cu Inspectoratul Școlar Județean Brăila, în principal prin intermediul inspectorului de limba română – prof. Georgiana Troia, au fost programate două spectacole în serile de 3 și 4 octombrie 2019, de la ora 18.00, fiind foarte mulți doritori. În fond, nu doar tema e incitantă, ci și faptul că se adresează unor tineri care prin vârstă care nu mai regăsesc în oferta Teatrului de Păpuși, dar cvare nu se simt atrași încă nici de spectacolele de la dramatic.  De asemenea, Lucian Sabados a făcut și invitația unor psihopedagogi și psihologi să participe împreună cu echipa spectacolului, cu publicul – tineri și părinți, la un dialog imediat după aplauze pentru a afla direct de la… sursă dacă premiera este așa cum a gândit-o, o reală necesitate, o bucurie a celor care vor descoperi, dacă nu au făcut-o până acum, plăcerea cunoașterii lumii Thaliei (în mitologie greacă, muza comediei și a poeziei idilice, pe care astăzi o asociem patronajului Teatrului).

Președintele Klaus Iohannis – fototecă inedită

*În realitate, nimic nou pentru un om normal, profesor şi primar cu patru mandate la activ în Sibiul natal, acum preşedinte de ţară * Candidatura la un nou mandat de preşedinte al României, sprjinită de Partidul Naţional Liberal, este o dorinţă de continuare a demersului început, de muncă pentru prestigiul ţării şi pentru sprijinirea concetăţenilor 

Îl cunoaştem pe Klaus Iohannis, preşedintele României, aşa cum apare în spațiul public, prin intermediul fotografiilor oficiale. Dar dincolo de imaginea  șefului de stat, omul Klaus Iohannis dezvăluie la https://iohannis.ro/ (site realizat recent, inclusiv pentru campania electorală) clipe inedite.

   ”Membru al unei vechi familii de sași transilvăneni, Klaus Iohannis s-a născut pe 13 iunie 1959, la Sibiu. Este căsătorit din 1989 cu Carmen Iohannis, profesoară de limba engleză la un liceu de prestigiu din Sibiu. Klaus Iohannis a urmat școala germană din Sibiu, Liceul „Samuel von Brukenthal” din același oraș, iar în 1978 a fost admis la Facultatea de Fizică a Universităţii „Babeș Bolyai” din Cluj-Napoca. În anul 1983, a început să profeseze ca dascăl la mai multe școli din împrejurimile Sibiului, iar cinci ani mai târziu preda fizica, alături de foștii săi dascăli, la liceul pe care îl absolvise.

Și-a început cariera politică în anul 1990, când a devenit membru al Forumului Democrat al Germanilor din România (FDGR), pe care l-a condus, ulterior, mai bine de un deceniu. La finalul anilor ’90, după 15 ani de profesorat, Klaus Iohannis ajunge în conducerea învăţământului judeţean din Sibiu, etapă extrem de importantă pentru conturarea profilului său public. În anul 2000 a fost desemnat candidat din partea FDGR la alegerile pentru Primăria Sibiului, pe care le-a câștigat cu peste 70% din voturi. Klaus Iohannis a continuat să reprezinte prima opţiune a sibienilor la toate alegerile care au urmat, câștigând, cu scoruri impresionante, patru mandate de primar”.

Klaus Iohannis: „România trebuie să fie normală, o ţară în care politicienii să lucreze pentru oameni”… nu pentru sine

        În februarie 2013, după ce a dovedit şi ca primar al Sibiului că este bun manager, a decis să se înscrie în Partidul Naţional Liberal, fiind ales la scurt timp prim-vicepreședinte. Un an mai târziu a fost votat președinte al PNL de Congresul formaţiunii liberale și desemnat candidat pentru funcţia de președinte al ţării. Pe 16 noiembrie 2014, Klaus Iohannis a fost ales președintele României cu 54,43 % din voturi. Ca președinte al României, Klaus Iohannis și-a propus să facă din România o ţară în care fiecare cetăţean să se simtă ca acasă, o casă pe care să o iubească și de care să fie mândru: „România trebuie să devină puternică, să fie un stat care are grijă de cetăţenii săi, prin mijloace legale și diplomatice, oriunde s-ar afla ei, o ţară care își apără valorile, interesele, simbolurile, dar și bunurile naţionale și resursele naturale. O ţară care știe să-și protejeze patrimoniul, domeniile de excelenţă, care pune prioritate pe educaţie și sănătate, și un stat care contribuie, alături de partenerii săi, la menţinerea securităţii colective și la promovarea democraţiei și libertăţii„.

Președintele Klaus Iohannis candidează pentru un nou mandat, cu susținerea Partidului Național Liberal. ”Suntem o națiune care vrem justiție dreaptă, vrem Parlament și Guvern performante. Politicienii trebuie să lucreze pentru oameni, orice altceva este greșit. Pentru asta lupt eu! Asta îmi doresc eu pentru România”, subliniază președintele Klaus Iohannis.