”Bădăranii” regizat de Petru Vutcărău, într-o duminică de iarnă

*Teatrul ”Maria Filotti” a reprogramat splendidul spectacol ”Bădăranii” de Carlo Goldoni pentru 9 februarie 2020, ora 18.00 * Merită, cu prisosință, să fim în sală chiar dacă l-am mai vizionat!

    O duminică petrecută la teatru e o zi câștigată. E o încununare fericită de săptămână, indiferent cum a fost curgerea zilelor și vremea. Poate vom trece mai greu peste gheața de pe trotuare, dar în sala mare de spectacole de la Teatrul ”Maria Filotti” (TMF) vom simți căldură. Și nu va fi din motive de… calorifere sau aeroterme, ci din considerente pur teatrale, artistice. Am detaliat în textul de la https://brailachirei.wordpress.com/2018/01/30/dupa-premiera-de-la-tmf-sau-cum-ajungem-sa-iubim-badaranii/ toate motivele pentru care ne îndrăgostim de ”Bădăranii” lui Carlo Goldoni regizat la TMF de Petru Vutcărău. Lecturați și veniți la teatru, Nu veți regreta! Ba încă… nu veți uita acest minunat spectacol. iar dacă l-ați mai văzut, cred că îmi dați dreptate și veți reveni cu bucuria de care scriam eu acolo, în prima cronică. Să-i mai aplaudăm încă o dată pe Petru Vutcărău – regizor, ilustrație muzicală, pe actorii Marcel Turcoianu, Cătălina Nedelea, Ramona Gîngă, Jarcu Zane, Monica Ivașcu, Corina Borș, Dan Moldoveanu, Valentin Terente, Adrian Ștefan, Silviu Debu și pe Ioana Dragu, Ionel Spălatu – din distribuție, pe Vladimir Turturică și Elena Gheorghe – care au realizat scenografia, Gelu și Dana Baciu – coregrafii, dar și pe ceilalți colegi de la tehnic care ajută din spatele scenei la bunul mers al spectacolului.

Revin cu citate din cronică, așa, să vă stârnesc interesul… ”Recunosc că pe mine m-a prins (mai mult ca altele, o prietenă chiar a observat că nu m-am mișcat deloc la premieră… am fost numai ochi și urechi, cum se spune!) spectacolul lui Petru Vutcărău. Dar nu subiectul în sine al piesei, că doar îl ştiam prea bine, m-a atras, ci arta maestrului Petru Vutcărău aureolată de farmecul jocului actoricesc – o echipă de milioane! – şi de simplitatea elegantă a decorului, de frumuseţea (puţin exagerată, dar neeclipsând absolut deloc noţiunea de estetic) a costumelor, elocvenţa coloanei sonore etcetera etc. În fapt, totul şi toate împreună contribuie la succesul acestui spectacol care aduce un plus de strălucire atractivului (ca arhitectură) teatru dramatic brăilean (…)

Spuneam că personajele sunt îmbrăcate strălucitor, atrăgător din punct de vedere estetic. Aşa e. Sugerează mult, inclusiv ideea de carnaval veneţian, pentru că e acea perioadă în piesa noastră. Şi cum doamnelor le era interzisă prezenţa în îmbulzeala carnavalescă – deh! aşa au hotărât dumnealor, bădăranii de soţi în piesă – noi vedem farmecul şi luxul manifestării în culorile şi formele alese de scenografi şi regizor pentru ele, aceste feminine care până la final ne fac să iubim piesa lui Goldoni, ba încă să-i îndrăgim inclusiv pe… bădăranii care, de ce nu, sunt şi ei oameni – şi nu oricum, ci bogaţi, de lume, iubitori de familie (în felul lor! Dar ce mai contează… au trecut atâtea secole…). Aceloraşi scenografi numiţi mai sus le datorăm asta (…)

Şi cum dragostea străbate, chiar nenumită, povestea italiană, ea învinge. Şi îmblânzeşte nu doar personajele, ci şi publicul. Care rămâne captivat de la început până la sfârşit şi, sunt sigură, se îndrăgostește de spectacol. La fel, de echipa TMF condusă cu delicateţe (aşa pare) de Petru Vutcărău. Iată cum, din multiple, fine şi delicate detalii, se naşte nu doar impresia, emoţia, farmecul artei Thaliei ori lacrima (bucuriei, speranţei), ci mai cu seamă o memorabilă reprezentare a sublimului în actul teatral”.