”Rapsodie în doi”, o comedie amară și tandră


*Spectacolul TMF a fost prezentat, în avanpremieră, în stagiunea estivală din plină pandemie * Bazat pe texte de Teodor Mazilu, spectacolul revizitează o zonă tematică mereu de actualitate: relațiile de cuplu, cu tipologii umane în varii conotații caracterologice

Cine crede că o pandemie, fie ea și de COVID-19 (boala care nu are încă un tratament omologat!), poate opri arta teatrală să se adreseze publicului se înșeală. Nu a fost cazul nici pentru Teatrul ”Maria Filotti” (TMF) care a gândit, prin teatrologul Lucian Sabados – managerul său, o binevenită stagiune estivală (1)* în iulie – august 2020. Tema aleasă a fost ”Avatarul cuplului în zilele noastre”, mai precis – așa cum sublinia însuși Sabados – întâmplări între un el și o ea, din universul familial, fie în ipostază de îndrăgostiți, fie în ipostază de afaceriști.

  Așa că „Rapsodie în doi”, spectacolul coupe cu fragmente din dramaturgia lui Teodor Mazilu (1930 – 1980), și-a găsit fără probleme locul în agenda (2*) iubitorului de teatru de la Brăila. Compus din textul “Frumos e în septembrie la Veneţia” şi colaj cu cinci scene din comedia omonimă (deci, ”Rapsodie în doi”) scrisă tot de Teodor Mazilu, noul text dramatic are în centrul atenției relația de cuplu și diversele ei probleme cauzate de personalitatea celor care îl compun, de felul în care se raportează la situații de viață, de dorințele proprii și de capacitatea sau imposibilitatea de a coexista inclusiv în condiții, evidente, de conflict. Premiera spectacolului a avut loc în 18 iulie.

  Liviu Pintileasa, Ramona Gîngă, Emilian Oprea, Mihaela Trofimov, Corina Borş, Silviu Debu, Narcisa Novac (actorii din distribuție, în ordinea intrării în scenă) produc o creaţie colectivă sub coordonarea şi regia lui Lucian Sabados. Scenografia, aproape minimalistă – dar cu elemente foarte realiste de decor (fotoliu, șifonier, canapea etc) – semnată Carmen Rus și Mariana Bogdan integrează obiectele în marja de compoziție tributară ideilor mai degrabă materialiste, pentru că și o parte a personajelor se limitează la a fi astfel, lăsând parcă în umbră ori în uitare zona idealistă, sfera de vis a vieții.
Fragmentele din colajul scenic sunt îmbinate prin intermediul muzicii, cu interpretarea live la pian a compozitorului Cornel Cristei şi a actriţei Wanessa Radu care acum este un personaj care doar cântă, unele bucăți melodice fiind din piese celebre, menite și ele să contureze ideatic mesajul spectacolului. Vocea puternică și timbrată a Wanessei tulbură și ea audiența, la fel de mult ca unele tensiuni ale celorlalte personaje, astfel că publicul nu are cum rămâne indiferent. Și dacă s-a întâmplat astfel, atunci spectacolul a ajuns la inima audienței. A făcut pe unii să se întrebe dacă mai are rost să stai într-un cuplu care nu mai are un numitor comun – un țel pentru care merită să lași de la tine dacă ai alte opinii, sau să își verifice propriile caracteristici de personalitate în lumina mai vie care stăruie pe chipul partenerului – pentru că, nu-i așa, uneori se vede mai bine un om, în comparație, în destin comun, în ținte alese bine ori prost; sau să se întrebe dacă nu cumva trăiește prea mult în trecut și nu vede bine ce are acum în față. Pe alții îi poate face și să decidă, acolo, în spațiul teatral, că vor schimba cu siguranță ceva în viața lor de doi, ajunși acasă, pentru că spectacolul le-a mai relevat o fațetă din viața de cuplu pe care o uitaseră – poate visul, poate speranța…

  Ce e plăcut de urmărit la spectacol este că fiecare dintre actori (mai ales la primele reprezentanții s-a văzut asta; poate și pentru că era clară dorința de joc, după atât timp de pauză impusă de pandemie) se implică trup și suflet în rol și strălucește, realmente, pe scenă. Indiferent că e infidel ori rece, cu gândul mai mult la câștig material ori pur și simplu este un egoist cât casa, eroul – oricare dintre personajele din spectacol – este urmărit cu pasiune de audiență și aceasta e ceea ce contează. Pentru că astfel mesajul spectacolului rămâne și după ultimul ecou de gong. Și asta e ceea ce e important pentru arta Teatrului. Nu e doar o clipă care te-a făcut să zâmbești ori să plângi; e mai mult, mai important, mai cu greutate în viața ta. Te atinge cu aripa păsării măiastre; chiar o face când spectacolul e bine realizat.

Premiera oficială a spectacolului: 12 septembrie 2020.

(1*) după lunga perioadă, din 16 martie 2020, când s-a decretat prima Stare de urgență cauzată de apariția în România a virusului SARS-CoV-2), cu spectacol jucate în aer liber – pe o scenă amenajată în apropierea străzii Mihai Eminescu (fosta Regală) în așa fel încât spectatorii să poată sta la distanța impusă de regulile stabilite la sugestia medicilor epidemiologi, iar actorii să fie și ei cât mai bine din punctul de vedere al protecției la boala care nu are încă leac și care a pus măști tuturor oamenilor, care ne-a obligat să stăm și în case, să urmărim teatru online, să regândim toate tipurile de relații.

(2*) Nici nu a fost nevoie să cumpere bilete, pentru că ele s-au oferit gratuit, în limita spațiului, grație acordului stabilit de comun acord între conducerea TMF și cea a administrației publice brăilene.

Armanda Filipine, revista de cultură și informație Braila Chirei

Un gând despre „”Rapsodie în doi”, o comedie amară și tandră”

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.