”Steaua fără nume”, în regia lui Cristian Ban la Brăila


*Tot o invitație, că abia acum urmează premiera – 6 și 7 martie 2021, la 75 ani de la prima montare pe care Mihail Sebastian a trebuit s-o semneze cu pseudonim, altul – Victor Mincu, ca să poată vedea luminile rampei din motivele binecunoscute, respectiv antisemitismul epocii

Teatrul „Maria Filotti” de la Brăila are o nouă premieră după piesa lui Mihail Sebastian ”Steaua fără nume” (cum am anunțat deja în articolul de la https://brailachirei.wordpress.com/2021/02/26/teatrul-maria-filotti-noua-provocare-dupa-mihail-sebastian/), la 75 ani de la prima montare a sepctacolului în capitală, unde autorul a trebuit să semneze textul cu pseudonim din motivele cunoscute – perioada istorică caraterizată prin puternic antisemitism. Astfel, în zilele de 6 și 7 martie 2021, spectacolul nou, regizat de un tânăr – Cristian Ban, vine în întâmpinarea iubitorilor teatrului – care au aplaudat cu căldură și montarea piesei ”Jocul de-a vacanța” (premiera din 2015, spectacol prezentat și în Festivalul internațional ”Mihail Sebastian” pe care Federația Comunităților Evreiești din România îl derulează în Brăila – orașul natal al lui Sebastian, cu sprijinul Ministerului Culturii și implicarea instituțiilor, autorităților locale). Foto din spectacol – după cum se poate lesne observa, cu o scenografie spectaculoasă.

În condiții de pandemie (cu distanțare, deci mai puțini spectatori) publicul – între ei și membri ai Comunității Evreilor din Brăila conduse de Nadia Ustinescu – va fi din nou în aceste zile aproape de opera lui Mihail Sebastian, una ale cărei coordonate se păstrează mereu în atenția iubitorilor de teatru, de literatură.

Despre minunăția de text care este piesa ”Steaua fără nume” dă mărturie un alt brăilean de excepție, N. Carandino, cel care a fost la prima premieră, cea semnată Victor Mincu și petrecută pe scena unui teatru renumit – Teatrul de revistă ”Alhambra”. Și ca să te ridici la înâlțimea acestor aprecieri, da, evident, trebuia să fii… Mihail Sebastian.

Piesa, admirabil construită din punct de vedre teatral, conține frumuseți lirice din cele mai diafane. Poezia textului izvorăște din cotidian, din banalitate, din acel familiar pe care l-au exploatat, în tonalități diverse, Francis Jammes sau Leon-Paul Fargue. Nu este însă vorba de o poezie care să se despartă de teatru și să i se adauge, ci de o emoție care crește din lucruri, din cuvinte și din magia senzațiilor nedeslușite. Ne-a plăcut îndeosebi actul al doilea, pentru savanta lui tehnicitate, o tehnicitate care la actul întâi și în actul final își arată poate cu mai multă evidență însușirile, dar care izbutește atât de riscant și atât de subtil să lege lumea astrelor cu lumea sufletului, camera de provincie cu palatul lui Aladin, frumoasa necunoscută cu steaua fără nume, legenda lui Don Juan cu firavul profesor de cosmografie. Piesa crește de la o scenă la alta, din fragilități și din dureri (…) Personajele trăiesc toate, vii și autentice, deși poezia le vătuiește sufletul, deși cuvintele pe care le spun, cuvinte curente, cuvinte banale, par toate furate dintr-o lume de vis. Autorul a izbutit să descopere în lumea inimii cea necuprinsă o stea nouă, o stea pe care mulți de acum înainte se vor strădui să o explice și să o înțeleagă (…) Piesa d-lui Victor Mincu este fără îndoială una dintre cele mai bune care s-a scris la noi; independent de rezultatul material pe care spectacolul de la Alhambra l-ar obține (…) cariera piesei de-abia începe (…) Un autor nou? Poate, O piesă mare? Desigur” – din textul lui Nicolae Carandino publicat în revista ”Bis”, anul II, nr. 76, în 5 martie 1944, deci imediat după premiera spectacolului în Bucureștiul vremii – una antisemită, din păcate. Aici ar mai fi de adăugat și că în premiera de atunci jucau Radu Beligan, Nineta Gusti, Murcea Șeptilici – nume care au devenit și ele repere în teatrul românesc.

Armanda Filipine & Armanda Filipine & revista de cultură și informație Braila Chirei

Nora red. Așteptăm cu emoție noul spectacol brăilean. Și cu speranța că vom regăsi intact farmecul textului așa cum l-a descoperit înaintașul nostru, N. Carandino.

** Victor Mincu – unul dintre peseudonimele sub care s-a ascuns, în epoca apăsată la noi de un antisemitism feroce, dramaturgul Mihail Sebastian (de fapt, Iosif Mendel Hechter – cum era în acte, 18 octombrie 1907, Brăila – 29 mai 1945, București)

** Nicolae (sau N. sau Nicu) Carandino (19 iulie 1905, Brăila – 16 februarie 1996, București) – jurnalist și mare panfletar, cronicar dramatic și dramaturg, traducător

Lasă un comentariu

Niciun comentariu până acum.

Comments RSS TrackBack Identifier URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.